troliu sn [At: PREV. ACCID. 29 / Pl: ~ri, (rar) ~ii / E: fr treuil] Dispozitiv folosit pentru deplasarea (în sens vertical) a unei sarcini, alcătuit din una sau din două tobe care se pot roti în jurul axelor lor și pe care se înfășoară un cablu fixat cu un capăt de tobă și cu celălalt de sarcina pe care trebuie să o deplaseze.

TROLIU, troliuri, s. n. Aparat folosit pentru ridicarea sau transportul unei sarcini, alcătuit din una sau din două tobe care se pot roti în jurul axei lor și pe care se înfășoară un cablu fixat la un capăt de tobă, iar la celălalt de greutatea pe care trebuie s-o deplaseze; granic.

TROLIU s.n. Aparat care servește la ridicarea sau la transportul unei greutăți cu ajutorul unui cablu, care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic. [Pron. -liu. / cf. fr. treuil].

TROLIU s. n. dispozitiv pentru ridicarea greutăților pe verticală sau pe un plan înclinat, cu ajutorul unui cablu care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic. (< fr. treuil)

TROLIU ~i n. Dispozitiv pentru ridicarea sau deplasarea încărcăturilor (cu ajutorul unui cablu înfășurat pe tobă). /<fr. treuil

troliu (dispozitiv) [liu pron. lĭu] s. n., art. troliul; pl. trolii, art. troliile (desp. -li-i-)

troliu (dispozitiv) [liu pron. lĭu] s. n., art. troliul; pl. trolii, art. troliile (-li-i-)

troliu s. n. [-liu pron. -liu], art. troliul; pl. trolii, art. troliile (sil. -li-i-)

troliu

TROLIU s. (TEHN.) granic. (~ de foraj.)