2 intrări
20 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TROCAR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. – Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar.
TROCAR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. – Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
trocar2 sn [At: HUBOGI, Î, 51/21 / V: (înv) ~oac~, ~t, ~oic~ / Pl: ~e / E: fr trocart, ger Trokar, eg trocar] Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale ori a unor dispozitive optice Si: (îvr) trichet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trocar1 sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: troacă + -ar] (Pop) 1 Persoană care confecționează troace (1, 4, 12). 2 Persoană care vinde troace (1, 4, 12). 3 (Pex) Persoană a cărei ocupație este considerată modestă, simplă. 4 (Spc) Locuitor din Șcheii Brașovului. 5 (Pex) Apelativ dat ardelenilor de către locuitorii din vechiul regat românesc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TROCAR2, trocare, s. n. Instrument chirurgical folosit la efectuarea puncțiilor în rumen la taurine și ovine.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TROCAR1, trocari, s. m. Persoană care confecționează sau vinde troace (1). Ce s-ar face... dricarul și trocarul? MACEDONSKI, O. I 43.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TROCAR s.n. Instrument chirurgical folosit pentru puncții. [< fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TROCAR s. n. instrument chirurgical pentru puncții. (< fr. trocart, germ. Trokar)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trocár m. Iron. Ardelean (în gura Regățenilor, după locuitoriĭ din mahalaŭa Șcheilor din Brașov, care odinioară făceaŭ și vindeaŭ troace orĭ vindeaŭ poame în troace).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
troacar2 sn vz trocar2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trocart sn vz trocar2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
troicar sn vz trocar2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Trocari m. pl. 1. alt nume dat Scheilor (cari împletiau găitanul pe troaca); 2. (ironic) poreclă dată Românilor transilvăneni de către Românii din Regat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trocar2 (persoană) (înv.) s. m., pl. trocari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trocar1 (instrument) s. n., pl. trocare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trocar1 (persoană) (înv.) s. m., pl. trocari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trocar2 (instrument) s. n., pl. trocare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trocar (instrument chirurgical) s. n., pl. trocare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trocar (persoană) s. m., pl. trocari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
trocar, trocari, s.m. (pop.) om care face coveți, vase de lemn; om de condiție modestă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
trocar, trocari s. m. (intl.) polițist.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
trocar, trocaresubstantiv neutru
- 1. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- trocart DEX '09 DEX '98 DN
- Trokar DEX '09 DEX '98 DN
- trocar DEX '09 DEX '98 DN
trocar, trocarisubstantiv masculin
-
- Ce s-ar face... dricarul și trocarul? MACEDONSKI, O. I 43. DLRLC
-