TRIOXID, trioxizi, s. m. (Chim.) Oxid care conține trei atomi de oxigen în moleculă. [Pr.: tri-o-] – Din fr. trioxyde.

trioxid sm [At: PONI, CH. 78 / P: tri-o~ / S și: (rar) ~osid / Pl: ~izi / E: fr trioxyde] Compus chimic care conține trei atomi de oxigen în moleculă.

TRIOXID, trioxizi, s. m. Compus chimic care conține trei atomi de oxigen în moleculă. [Pr.: tri-o-] – Din fr. trioxyde.

TRIOXID, trioxizi, s. m. Compus chimic în care trei atomi de oxigen sînt combinați cu un atom al unui metal sau al unui metaloid.

TRIOXID s.m. Compus care conține trei atomi de oxigen. [Pron. tri-o-. / < fr. trioxyde].

TRIOXID s. m. oxid cu trei atomi de oxigen în moleculă. (< fr. trioxyde)

TRIOXID ~zi m. Compus chimic format din trei atomi de oxigen și unul sau mai mulți atomi ai altui element. [Sil. tri-o-] /<fr. trioxyde

*trioxíd m. și n., pl. e (tri- și oxid). Chim. Oxid triplu.

trioxid (desp. tri-o-) s. m., pl. trioxizi

trioxid (tri-o-) s. m., pl. trioxizi

trioxid s. m. (sil. tri-o-), pl. trioxizi

TRIOXID s. (CHIM.) trioxid de arsen v. arsenic; trioxid de sulf v. anhidridă sulfurică.

TRIOXID s. (CHIM.) trioxid de arsen = (pop.) șoricioaică, (reg.) șorecie, șoriceasă, șoricică, (înv.) șoricească; trioxid de sulf = anhidridă sulfurică.