14 definiții pentru trimițător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIMIȚĂTOR, -OARE, trimițători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trimite ceva; spec, care expediază ceva prin poștă; expeditor. – Trimite + suf. -ător.

trimițător, ~oare [At: PO 174/9 / V: (înv) trem~, tremițătoriu, ~misătoriu, ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: trimite + -ător] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care trimite ceva sau pe cineva. 3-4 smf, a (Spc) (Persoană) care expediază ceva prin poștă Si: expeditor. 5 a (Înv) Care este trimis3 (6).

TRIMIȚĂTOR, -OARE, trimițători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trimite ceva; spec. care expediază ceva prin poștă; expeditor. – Trimite + suf. -ător.

TRIMIȚĂTOR, -OARE, trimițători, -oare, adj. Care trimite; (în special) care expediază ceva prin poștă. ◊ (Substantivat) Adresa trimițătorului.

TRIMIȚĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival pop. Care trimite ceva. /a trimite + suf. ~tor

tremițător, ~oare a vz trimițător

tremițătoriu, ~oare a vz trimițător

trimisătoriu, ~oare a vz trimițător

trimițătoriu, ~oare smf, a vz trimițător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trimițător adj. m., s. m., pl. trimițători; adj. f., s. f. sg. și pl. trimițătoare

trimițător adj. m., s. m., pl. trimițători; adj. f., s. f. sg. și pl. trimițătoare

trimițător adj. m., s. m., pl. trimițători; f. sg. și pl. trimițătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRIMIȚĂTOR s., adj. v. expeditor. (~ al coletului.)

TRIMIȚĂTOR s., adj. expeditor. (~ al coletului.)

Intrare: trimițător
trimițător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimițător
  • trimițătorul
  • trimițătoru‑
  • trimițătoare
  • trimițătoarea
plural
  • trimițători
  • trimițătorii
  • trimițătoare
  • trimițătoarele
genitiv-dativ singular
  • trimițător
  • trimițătorului
  • trimițătoare
  • trimițătoarei
plural
  • trimițători
  • trimițătorilor
  • trimițătoare
  • trimițătoarelor
vocativ singular
plural
tremițător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trimițătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trimisătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tremițătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trimițător, trimițătoareadjectiv

etimologie:
  • Trimite + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.