TRIGONOMETRIC, -Ă, trigonometrici, -ce, adj. Care aparține trigonometriei, referitor la trigonometrie; de care se ocupă trigonometria. ◊ Cerc trigonometric = cerc cu raza egală cu unitatea și cu sensul de măsurare al arcelor invers aceluia al acelor ceasornicului. Funcție trigonometrică = fiecare dintre funcțiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă și cosecantă. – Din fr. trigonométrique.

trigonometric, ~ă a [At: GEOMETRIA, A. M. 170^r/5 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr trigonométrique] 1 Care ține de trigonometrie (1) Si: (înv) trigonometricesc (1). 2 Privitor la trigonometrie (1) Si: (înv) trigonometricesc (2). 3 (Îs) Cerc ~ Cerc cu raza egală cu unitatea și cu sensul de măsurare al arcelor invers aceluia al acelor ceasornicului. 4 (Îs) Funcție ~ă Fiecare dintre funcțiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă, cosecantă. 5 (Îs) Ecuație ~ă Ecuație în care necunoscutele figurează prin unele dintre funcțiile trigonometrice (4). 6 (Îs) Relații ~ice Relații în care intervin funcțiile trigonometrice (4). 7 (Îs) Tabelă ~ă Tabelă matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor trigonometrice (4) elementare pentru anumite argumente ale acestora.

TRIGONOMETRIC, -Ă, trigonometrici, -ce, adj. Care aparține trigonometriei, referitor la trigonometrie; de care se ocupă trigonometria. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egală cu unitatea și cu sensul de măsurare al arcelor invers aceluia al acelor ceasornicului. Funcție trigonometrică = fiecare dintre funcțiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă și cosecantă. – Din fr. trigonométrique.

TRIGONOMETRIC, -Ă, trigonometrici, -e, adj. De care se ocupă trigonometria, de trigonometrie. Ecuație trigonometrică.

TRIGONOMETRIC, -Ă, trigonometrici, -e, adj. Referitor la trigonometrie; de care se ocupă trigonometria. – Fr. trigonométrique.

TRIGONOMETRIC, -Ă adj. Care ține de trigonometrie, referitor la trigonometrie. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egală cu unitatea și cu sensul de măsurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; funcție trigonometrică = fiecare dintre funcțiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă și cosecantă. [< fr. trigonométrique].

TRIGONOMETRIC, -Ă adj. referitor la trigonometrie. ♦ cerc ~ = cerc cu raza egală cu unitatea și cu sensul de măsurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; funcție ~ă = fiecare dintre funcțiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă și cosecantă. (< fr. trigonométrique)

TRIGONOMETRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de trigonometrie; caracteristic trigonometriei. Ecuație ~că. [Sil. -me-tric] /<fr. trigonométrique

*trigonométric, -ă adj. (d. trigon și -metric din geo-metric). De trigonometrie: calcul trigonometric. Adv. Pin trigonometrie: a calcula trigonometric.

trigonometric (desp. -me-tric) adj. m., pl. trigonometrici; f. trigonometrică, pl. trigonometrice

trigonometric (-me-tric) adj. m., pl. trigonometrici; f. trigonometrică, pl. trigonometrice

trigonometric adj. m. (sil. -tri-), pl. trigonometrici; f. sg. trigonometrică, pl. trigonometrice