trico¹ sn vz tricou

trico²- [At: DN³ / E: it, fr trico-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) păr.

TRICO²- v. triho²-.

TRICO s.n. v. tricou.

TRICO¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) păr”, „pilos”. [Var. triho-. / < it. trico-, fr. tricho-, cf. gr. thrix, trichos].

TRICO-, -TRICHIE, -TRIH elem. „păr, pilozitate”, „cil, flagel”. (< fr. tricho-, -trichie, -triche, cf. gr. thrix, thrikhos)

TRICOU, tricouri, s. n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot de bumbac sau de lână, care acoperă jumătatea de sus a corpului și care se poartă ca o cămașă sau ca un maiou (mai ales la sportivi). [Var.: trico s. n.] – Din fr. tricot.

împletitură sf [At: COD. VOR. 169/7 / V: (înv) pletitură / Pl: ~ri / E: împleti + -tură] 1-9 Împletire (1-9). 10 (Fig) Uneltire. 11 (Rar) Împletire (11). 12 (Ccr) Obiect confecționat prin împletire. 13 (Ccr) Ornament. 14 (Fig) Încurcătură. 15 (Înv) Lanț.

ștricou sn vz tricou

tricău sn vz tricou

tricol sn vz tricou

tricom² sn vz tricou

tricon sn vz tricou

tricou sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: trico, (fer) ~ol, (reg) șt~, ~cău, ~om, ~on, ~ov / Pl: -ri / E: fr tricot, mg trikó] 1 (Îvr) Tricot (2). 2 Obiect de îmbrăcăminte din tricot (2) de bumbac sau de lână, care acoperă jumătatea de sus a corpului și care se poartă ca o cămașă (mai ales de sportivi) sau ca un maiou. 3 (Spc; îs) ~ galben Tricou (2) de culoare galbenă care se poartă într-o etapă a unei curse cicliste de către câștigătorul etapei precedente, pentru a fi ușor de remarcat.

tricov sn vz tricou

triho- [At: DN³ / E: fr tricho-, it trico-] Element prim de compunere savantă cu semnificația „în trei”.

TRICOU, tricouri, s. n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot de bumbac sau de lână, care acoperă jumătatea de sus a corpului și care se poartă ca o cămașă sau ca un maiou. [Var.: trico s. n.] – Din fr. tricot.

TRICOU, tricouri, s. n. Obiect de îmbrăcăminte făcut din tricot, care acoperă partea de sus a corpului și care, de obicei, se poartă pe piele. Matei Sărățeanu, în costumul unei echipe celebre de fotbal, cu genunchii goi și tricoul vărgat alb și portocaliu. C. PETRESCU, Î. II 216. Băiețași și fetițe în tricouri roșii și albastre, zbenguindu-se la soare. I. BOTEZ, ȘC. 207. – Variantă: trico (GHICA, S. 216) s. n.

TRICOU s.n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot, care acoperă partea de sus a corpului, purtîndu-se pe piele. [Var. trico s.n. / < fr. tricot].

TRIHO²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „în trei”. [Var. trico-. / < fr. tricho-, it. trico-, cf. gr. tricha].

TRIHO¹- v. trico¹-.

-TRICHIE elem. trico-.

TRICOU s. n. cămașă, bluză tricotată, purtată mai ales de sportivi. (< fr. tricot)

-TRIH² elem. triho-.

-TRIH¹ elem. trico-. ()

TRIHO-, -TRIH elem. „în trei”. (< fr. tricho-, -triche, cf. gr. trikha)

TRICOU ~ri n. 1) Articol de lenjerie tricotat, care se îmbracă direct pe corp, acoperind partea lui superioară. /<fr. tricot

tricou n. țesătură în formă de ochiuri (= fr. tricot).

împletitúră f., pl. ĭ. Lucru împletit, ca cĭorapiĭ și alte articule de îmbrăcăminte, coșurile, pălăriile de paĭe ș. a. – Vechĭ pletitură. – Barbarizmu fr. tricoŭ orĭ tricotaj e inutil odată ce avem acest cuv.

*tricóŭ n., pl. urĭ (fr. tricot). Barb. Împletitură (de ață, cum e cĭorapu).

tricou (îmbăcăminte) s. n., art. tricoul; pl. tricouri

tricou (obiect) s. n., art. tricoul; pl. tricouri

tricou (obiect) s. n., art. tricoul; pl. tricouri

tricou

tricou, -couri.

TRICOU s. v. maiou.

TRICOU s. maiou.

tricou (-uri), s. n. – 1. Tricot, împletitură din ochiuri. – 2. Jerseu, pulover, gen de împletitură. – Mr. trico. Fr. tricot; pentru teminație, cf. cadou, carou. – Der. tricota, vb. (a împleti), din fr. tricoter; tricotaj, s. n. (împletitură), din fr. tricotaje.

TRICO-₂, v. TRIHO-₂.

TRICO-₁ (TRICHO-, TRIHO-₁) „fire de păr, perișori, pilozitate; pilos ciliar”. ◊ gr. thrix, trikhos „fir de păr” > fr. tricho-, germ. id., engl. id., it. trico- > rom. trico-, tricho- și triho-. □ ~blaste (v. -blast), s. n. pl., 1. Idioblaste diferite ca formă și ramificație. 2. Celule ale epidermei vegetale, generatoare de peri absorbanți; ~carp (trichocarp) (v. -carp), adj., cu fructe păroase; ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină piloasă; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. pl., 1. adj., Cu capitule păroase. 2. s. m. pl., Viermi paraziți din clasa nematodelor, cu extremități foarte fine; ~centru (v. -centru), adj., (despre plante) cu spini păroși; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri păroase; ~clazie (v. -clazie), s. f., rupere a firelor de păr; ~clazomanie (v. clazo-, v. manie) s. f., stare obsesivă de a-și smulge părul; ~coc (v. -coc), adj., cu bace păroase; ~fil (v. fil₂), adj., cu frunze păroase; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante ale căror frunze sînt păroase; ~fiție (v. -fiție), s. f., boală parazitară produsă de unele ciuperci care atacă pielea capului, provocînd căderea părului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de firele de păr; ~for (trihofor) (v. -for), s. n., 1. Suport al tricoginului. 2. Trunchi filamentos, prezent la fungi; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce creșterea părului; ~gin (v. -gin), s. n., 1. Prelungire cilindrică a carpogonului, servind ca recipient al gametului masculin, la rodoficee. 2. Proeminență curbată pe vîrful ascogonului care asigură fecundarea ascomicetelor; ~hidrofite (trihohidrofite) (v. hidro-₁, v. -fit), s. f. pl., plante cu sistem radicular dezvoltat care pătrunde în straturile adînci ale solului, folosind apa care se ridică prin capilaritate din pînza freatică; ~id (trichoid) (v. -id), adj., asemănător cu părul; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază structura, funcțiile și bolile părului; ~malacie (v. -malacie), s. f., afecțiune caracterizată prin plăci alopecice, pe suprafața cărora se află fire de păr groase și foarte fragile; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile părului; ~petal (v. -petal), adj., cu petale păroase; ~ptere (v. -pter), s. f. pl., ordin de insecte care au aripi mari, acoperite cu peri sau cu mici solzișori fini; ~ptiloză (v. -ptiloză), s. f., fisurare longitudinală a extremităților firelor de păr, de obicei traumatică; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a firelor de păr; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe păroase; ~spori (v. -spori), s. m. pl., paraziți criptogamici care infectează părul; ~sporie (v. -sporie), s. f., afecțiune a părului provocată de unii paraziți criptogamici.

-TRIC, v. -TRIH.

-TRICHIE „păr, pilozitate”. ◊ gr. thrix, trikhos „păr” > fr. -trichie, germ. id., it. -trichia > rom. -trichie.

TRICHO-, v. TRICO-₁.

-TRIH (-TRIC) „fir de păr, cil, flagel”. ◊ gr. thrix, trikhos „păr” > fr. -trique și -triche, germ. -trich > rom. -trih și -tric.

TRIH-, v. TRIHO-₁. □ ~acant (v. -acant), adj., cu spini păroși; ~algie (v. -algie), s. f., senzație dureroasă la atingerea părului; ~ant (v. -ant), adj., cu flori păroase; ~anter (v. -anter), adj., cu antere păroase.

TRIHO-₂ (TRICO-₂) „în trei”. ◊ gr. trikha „în trei” > fr. tricho-, engl. id., it. trico- > rom. triho- și trico-. □ ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange multilocular, prezent la feosporacee; ~tom (v. -tom), adj., s. n., (organ vegetal) divizat în trei ramuri; ~tomie (v. -tomie), s. f., împărțire în trei părți, grupe sau specii.

TRIHO-₁, v. TRICO-₁.