2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRIANGULA, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.
TRIANGULA, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
triangula vt [At: ALEXI, W. / P: tri-an~ / Pzi: ~lez / E: fr trianguler] A împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRIANGULA, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. – Pronunțat: tri-an-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRIANGULA vb. I. tr. A măsura prin triangulație; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. [Pron. tri-an-. / < fr. trianguler].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRIANGULA vb. tr. a executa lucrări prin metoda triangulației; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. (< fr. trianguler)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A TRIANGULA ~ez tranz. (terenuri, suprafețe) A împărți în triunghiuri (pentru a putea măsura); a măsura prin triangulație. /<fr. trianguler
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*trianguléz v. tr. (d. triangulațiune). Măsor pin triangulațiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
triangula (a ~) (desp. tri-an-) vb., ind. prez. 1 sg. triangulez, 3 triangulează; conj. prez. 1 sg. să triangulez, 3 să trianguleze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
triangula (a ~) (tri-an-) vb., ind. prez. 3 triangulează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
triangula vb. (sil. tri-an-), ind. prez. 1 sg. triangulez, 3 sg. și pl. triangulează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: tri-an-
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
triangula, triangulezverb
- 1. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- trianguler DEX '09 DEX '98 DN