DEX online - Căutare: trebuie

trebui verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) trebui	trebuire	trebuit	trebuind	singular	plural
		(a) trebui	trebuire	trebuit	trebuind	trebuie	trebuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	trebui	(să) trebui	trebuiam	trebuii	trebuisem
	a II-a (tu)	trebui	(să) trebui	trebuiai	trebuiși	trebuiseși
	a III-a (el, ea)	trebuie	(să) trebuie	trebuia	trebui	trebuise
plural	I (noi)	trebuim	(să) trebuim	trebuiam	trebuirăm	trebuiserăm, trebuisem
	a II-a (voi)	trebuiți	(să) trebuiți	trebuiați	trebuirăți	trebuiserăți, trebuiseți
	a III-a (ei, ele)	trebuie	(să) trebuie	trebuiau	trebuiră	trebuiseră

trebuie

Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

Link către această paradigmă

TRÉBUIE adv. (pop.) musai. (Trebuie să pleci.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

TREBUÍ, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ♢ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ♢ Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3. Tranz. unipers. și impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trébui și trebuiésc] – Din sl. trĕbovati.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de LauraGellner, 29 Jun 2004 | Greșeală de tipar

TREBUÍ vb. 1. v. cuveni. 2. a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, (înv. și pop.) a căuta. (~ să procedăm astfel ...) 3. a fi, a urma. (Când va ~ să plec ...) 4. a avea. (~ să mai fac un singur pas.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

trebuí vb., ind. prez. 3 sg. trébuie, imperf. 3 sg. trebuiá, conj. prez. 3 sg. și pl. trebuiáscă; ger. trebuínd
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

A TREBU//Í pers. 3 trébuie intranz. 1) (despre persoane, lucruri) A avea ca necesitate; a-i fi necesar. 2) A constitui o necesitate. ♢ Cum trebuie cum se cuvine; cum se cade; bine. 3) A fi dator; a avea obligația. Trebuie să plec. 4) A fi posibil. Trebuie să fie coaptă poama. /<sl. trĕbovati
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

trebuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. trébuie, imperf. 3 sg. trebuiá, 3 pl. trebuiáu, viit. 3 pl. vor trebuí; conj. prez. 3 să trebuiáscă
Sursa: DOOM 2 | Trimisă de Laura-ana, 11 May 2007 | Greșeală de tipar