opțiuni
  • info

3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANZITARE, tranzitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a tranzita. – V. tranzita.

TRANZITARE, tranzitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a tranzita. – V. tranzita.

tranzitare sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 140 / S și: (înv) ~nsi~ / Pl: ~tări / E: tranzita] (Rar) 1-2 Tranzit (1, 8).

TRANZITARE, tranzitări, s. f. Acțiunea de a tranzita; tranzit. Ca și celelalte națiuni europene, pot să aibă alte preocupațiuni decît ale tranzitării de mărfuri. MACEDONSKI, O. IV 140.

tranzitare s. f. 1974 Acțiunea de a tranzita v. bretelă (din tranzita; DEX, DN3)

TRANZITA, tranzitez, vb. I. Tranz. (Rar) A transporta printr-o țară străină mărfuri în tranzit. – Din fr. transiter.

TRANZITA, tranzitez, vb. I. Tranz. (Rar) A transporta printr-o țară străină mărfuri în tranzit. – Din fr. transiter.

tranzita [At: CADE / S și: (înv) ~nsi~ / Pzi: ~tez / E: fr transiter] 1 vt A transporta printr-o țară străină mărfuri (sau persoane) în tranzit (1). 2 vi (D. trenuri, vagoane) A trece printr-o stație de cale ferată cu efectuarea opririlor numai pentru încrucișări sau pentru schimbări de direcție.

tranzitar, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf fr transitaire] 1-5 Referitor la tranzit (1, 4-7). 6-10 De tranzit (1, 4-7).

TRANZITA, tranzitez, vb. I. Tranz. A transporta printr-o țară străină mărfuri în tranzit.

TRANZITA vb. I. tr. A trece printr-o țară străină mărfuri în tranzit. [< fr. transiter].

TRANZITAR, -Ă adj. Referitor la tranzit; de tranzit. [Cf. fr. transitaire].

TRANZITA vb. I. tr. a transporta în tranzit. II. intr. (despre trenuri, vagoane) a trece printr-o stație fără oprire. (< fr. transiter)

A TRANZITA ~ez tranz. rar (mărfuri, călători în tranzit) A trece printr-o țară străină (fără îmbarcări și debarcări). /<fr. transiter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tranzitare s. f., g.-d. art. tranzitării; pl. tranzitări

tranzitare s. f., g.-d. art. tranzitării; pl. tranzitări

tranzitare s. f., g.-d. art. tranzitării; pl. tranzitări

tranzita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tranzitez, 3 tranzitează; conj. prez. 1 sg. să tranzitez, 3 să tranziteze

tranzita (a ~) vb., ind. prez. 3 tranzitează

tranzita vb., ind. prez. 1 sg. tranzitez, 3 sg. și pl. tranzitează

tranzitar adj. m., pl. tranzitari; f. sg. tranzitară, pl. tranzitare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRANZITARE s. v. tranzit.

tranzitare s. v. TRANZIT.

Intrare: tranzitare
tranzitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranzitare
  • tranzitarea
plural
  • tranzitări
  • tranzitările
genitiv-dativ singular
  • tranzitări
  • tranzitării
plural
  • tranzitări
  • tranzitărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tranzita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tranzita
  • tranzitare
  • tranzitat
  • tranzitatu‑
  • tranzitând
  • tranzitându‑
 singular plural
  • tranzitează
  • tranzitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tranzitez
 (să)
  • tranzitez
  • tranzitam
  • tranzitai
  • tranzitasem
a II-a (tu)
  • tranzitezi
 (să)
  • tranzitezi
  • tranzitai
  • tranzitași
  • tranzitaseși
a III-a (el, ea)
  • tranzitează
 (să)
  • tranziteze
  • tranzita
  • tranzită
  • tranzitase
plural I (noi)
  • tranzităm
 (să)
  • tranzităm
  • tranzitam
  • tranzitarăm
  • tranzitaserăm
  • tranzitasem
a II-a (voi)
  • tranzitați
 (să)
  • tranzitați
  • tranzitați
  • tranzitarăți
  • tranzitaserăți
  • tranzitaseți
a III-a (ei, ele)
  • tranzitează
 (să)
  • tranziteze
  • tranzitau
  • tranzitară
  • tranzitaseră
Intrare: tranzitar
tranzitar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranzitar
  • tranzitarul
  • tranzitaru‑
  • tranzitară
  • tranzitara
plural
  • tranzitari
  • tranzitarii
  • tranzitare
  • tranzitarele
genitiv-dativ singular
  • tranzitar
  • tranzitarului
  • tranzitare
  • tranzitarei
plural
  • tranzitari
  • tranzitarilor
  • tranzitare
  • tranzitarelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tranzitare, tranzitărisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a tranzita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tranzit
    • format_quote Ca și celelalte națiuni europene, pot să aibă alte preocupațiuni decît ale tranzitării de mărfuri. MACEDONSKI, O. IV 140. DLRLC
etimologie:
  • vezi tranzita DEX '98 DEX '09

tranzita, tranzitezverb

  • 1. rar A transporta printr-o țară străină mărfuri în tranzit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. intranzitiv (Despre trenuri, vagoane) A trece printr-o stație fără oprire. MDN '00
etimologie:

tranzitar, tranzitarăadjectiv

  • 1. Referitor la tranzit; de tranzit. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.