tranzistorizat, ~ă a [At: CONTEMP. 1965, nr. 977 / Pl: ~ați, ~e / E: tranzistoriza cf fr transistorise, eg transistorized] Care este prevăzut cu tranzistoare (1).

TRANZISTORIZAT, -Ă adj. Echipat cu tranzistoare. [Var. transistorizat, -ă adj. / cf. it. transistorizzato].

tranzistorizat, -ă adj. Care funcționează pe bază de tranzistori ◊ „Radioreceptorul tranzistorizat «Dunărea», staționar, cu 3 lungimi de undă (lungi, medii și scurte), utilizând schema constructivă a radioreceptorului «Delta» va fi prezentat într-o casetă furniruită.” I.B. 6 I 66 p. 1; v. și Sc. 2 V 64 p. 1; v. și intruziune, policardiochinetograf [var. transistorizat] (din fr. transistorisé, engl. transistorized, it. transistorisato; DMN 1968; DN3)

tranzistoriza vt [At: DEX / Pzi: ~zez / E: eg transistorize, fr transistoriser] 1 A supune un aparat de tip vechi operației de înlocuire a tuburilor electronice cu tranzistoare (1). 2 A echipa cu tranzistoare (1).

TRANSISTORIZA vb. I. v. tranzistoriza.

TRANSISTORIZAT, -Ă adj. v. tranzistorizat.

TRANZISTORIZA vb. I. tr. A realiza aparate, instrumente, sisteme tehnice cu ajutorul tranzistoarelor. ♦ A echipa cu tranzistoare. [Var. transistoriza vb. I. / cf. it. transistorizzare].

TRANZISTORIZA vb. tr. a înlocui în aparate, instrumente, sisteme tehnice vechi tuburile electronice cu tranzistoare; a echipa cu tranzistoare. (< fr. transistoriser, engl. transistorize)

A TRANZISTORIZA ~ez tranz. (un aparat) A echipa cu tranzistoare. /<engl. transistorize, fr. transistoriser

tranzistoriza vb., ind. prez. 1 sg. tranzistorizez, 3 sg. și pl. tranzistorizează