9 definiții pentru transcendență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRANSCENDENȚĂ s. f. Calitatea de a fi transcendent (1); calitatea gândirii de a elabora concepte transcendentale. – Din fr. transcendance (după transcendent).
TRANSCENDENȚĂ s. f. Calitatea de a fi transcendent (1); calitatea gândirii de a elabora concepte transcendentale. – Din fr. transcendance (după transcendent).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
transcendență sf [At: COSTINESCU / V: (îvr) ~dință / E: fr transcendance] 1 Superioritate marcantă a unei persoane asupra alteia, a unui lucru asupra altuia. 2-5 Însușirea a ceea ce este transcendent (1-4). 6 (În filozofiile religioase) Ipostază a divinității care se află deasupra creațiunilor sale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRANSCENDENȚĂ s.f. Calitatea unui lucru de a fi transcendent (1); calitatea gîndirii de a elabora concepte transcendentale (1). [Cf. fr. transcendance, lat. transcendentia < transcendere – a trece peste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANSCENDENȚĂ s. f. 1. însușirea a ceea ce este transcendent. 2. (în filozofiile religioase) ipostază a divinității, care se află deasupra creațiilor sale. ◊ (în existențialism) situația omului care își depășește condiția lui existențială obișnuită; (p. ext.) condiție a omului ca ființă care depășește natura. ◊ (în fenomenologie) rezultat al datului obiectiv prin actul intențional de conștiință sau prin intuiție. (< fr. transcendance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*transcendénță f., pl. e (lat. transcendentia). Fil. Calitatea de a fi transcendent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
transcendință sf vz transcendență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
transcendență (desp. trans-cen-) s. f., g.-d. art. transcendenței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
transcendență (trans-cen-) s. f., g.-d. art. transcendenței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
transcendență s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transcendenței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: trans-cen-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
transcendențăsubstantiv feminin
- 1. Calitatea de a fi transcendent; calitatea gândirii de a elabora concepte transcendentale. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. (În filozofiile religioase) Ipostază a divinității, care se află deasupra creațiilor sale. MDN '00
- 2.1. (În existențialism) Situația omului care își depășește condiția lui existențială obișnuită. MDN '00
- 2.1.1. Condiție a omului ca ființă care depășește natura. MDN '00
-
- 2.2. (În fenomenologie) Rezultat al datului obiectiv prin actul intențional de conștiință sau prin intuiție. MDN '00
-
etimologie:
- transcendance (după transcendent). DEX '09 DEX '98 DN