TRAI s. n. 1. Viață, existență. ◊ Mod de trai = ansamblul, condițiilor materiale și spirituale specifice vieții unei persoane, unui grup social, unei societăți. ◊ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea trăi din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea îndura ceva. 2. Viață bună, fericită și îmbelșugată; desfătare, petrecere. 3. Conviețuire. – Din trăi (derivat regresiv).

trai sn [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 16471 / Pl: (îrg) (25-26) ~uri / E: pvb trăi] 1 (Înv) Viețuire. 2 (Înv; îe) A nu mai fI de ~ A fi foarte bătrân și bolnav. 3 (Înv; îae) A fi pe moarte. 4 Viață pe care o duce cineva Si: existență, (înv) cust. 5 (Șîs) Mod de ~ Ansamblul condițiilor materiale și spirituale specifice vieții unei persoane, unui grup social, unei societăți. 6 (Pop; îe) A nu (mai) avea ~ (de cineva sau de ceva) A nu mai putea trăi (din cauza cuiva sau a ceva). 7 (Pfm; îe) A nu mai fi de ~ A nu mai fi de viețuit. 8 (Pfm; îae) A nu mai fi de suportat. 9 (Înv; îe) A-și ține ~ul A face față cheltuielilor necesare vieții. 10 (Înv; îae) A se întreține. 11 (Îvr; îe) A-și pune ~ul (în cineva) A-și încredința viața în mâinile cuiva. 12 (Pop; îe) A duce ~ pe vătrai A duce o viață grea, plină de lipsuri. 13 (Pex) Viață îmbelșugată, lipsită de griji. 14 (Reg) Petrecere. 15 (Reg; îe) A fi pus pe ~ul A duce o viață de chefuri și petreceri. 16 (Ccr) Mijloace materiale (hrană, îmbrăcăminte) necesare existenței zilnice a cuiva. 17 (Înv; îe) A-și afla ~ul A-și procura cele necesare vieții. 18 Timpul care trece de la nașterea până la moartea cuiva. 19 (Înv; îlav) Pe ~ Pentru tot timpul cât trăiește cineva. 20 (Reg; îe) A trăi un ~ și cu al morții două A trăi rău. 21 (Reg; îae) A fi zgârcit. 22 (Reg; îe) A trăi un ~ și jumătate A trăi bine. 23 (Reg; îlav) În viață și-n – Niciodată. 24 (Înv) Povestire a faptelor și a întâmplărilor din timpul vieții cuiva Si: biografie. 25 Viață petrecută alături de cineva. 26 Viață în comun (mai ales în căsnicie) și relațiile ce se stabilesc în cadrul acesteia Si: conviețuire. 27 (Reg; îe) A avea (sau a duce) ~ bun (cu cineva) A trăi în bună înțelegere cu cineva. 28 (Reg; îe) A avea (sau a duce) ~ rău (cu cineva) A trăi în neînțelegere, în ceartă cu cineva. 29 (Reg; îe) A nu avea ~ (cu cineva) A nu mai putea trăi în bună înțelegere cu cineva. 30 (Mun; Ban; îs) ~ cu vătrai sau un ~ și un vătrai Viață de certuri și neînțelegeri. 31 (Mun; Ban; îs) ~ pe vătrai Viață bună, ușoară.

TRAI s. n. 1. Viață, existență. ◊ Mod de trai = ansamblul condițiilor materiale și spirituale specifice vieții unei persoane, unui grup social, unei societăți. ◊ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea trăi din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea îndura ceva. 2. Viață bună, fericită și îmbelșugată; desfătare, petrecere. 3. Conviețuire. – Din trăi (derivat regresiv).

TRAI s. n. 1. Viață, existență. Muncind cît muncește azi, dar pe pămîntul lui, omul ar avea un trai de două ori mai bun. REBREANU, R. I 95. Cu voinicii-mi place traiul, Ori îi văd cu spada-n mîni Ori cu naiul. COȘBUC, P. I 84. Și-și aleseră loc de trai, un bordei. ISPIRESCU, L. 169. Omul, care simte traiul său scurt, ar dori ca tot lucrul să se îndeplinească în acest moment iute. BĂLCESCU, O. II 10. ◊ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea suporta viața din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea îndura ceva. Și-a măritat fata curînd după moartea nevestii: nu mai era de trai – trebuia odată căpătuită. CARAGIALE, S. 81. A-și trăi traiul v. trăi (3). A-și trăi traiul (și a-și mînca mălaiul) v. trăi (3). 2. Viață bună, mulțumită și îmbelșugată; desfătare, petrecere. Traiul lumii, dragă tată, Cine vor, aceia lese-l. EMINESCU, O. I 102. Vinișor de nouă ai Cum e mai bun pentru trai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. Cum aș face, cum aș drege, Că pe toate le-aș culege, Să-mi fac traiul și să mor, Legănat pe sînul lor. ALECSANDRI, P. P. 337. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii v. babacă. A se pune (sau a se așeza) pe trai = a începe o viață bună, de belșug, de desfătare; a se pune pe petreceri. Se puse pe trai și trăiră vac de om nesupărați de nimeni. ISPIRESCU, L. 111. 3. Conviețuire. Dacă nu te sparie traiul cu un bătrîn, hotărăște-te a-mi îndulci, puținele zile ce mi-a mai rămas. NEGRUZZI, S. I 109.

TRAI ~iuri n. 1) Totalitate a condițiilor materiale și culturale de viață ale oamenilor. ◊ A nu mai avea ~ a se afla în condiții de oprimare morală sau psihică insuportabilă. 2) Existență umană; viață. Nivel de ~. 3) Viață bună. ◊ A se pune pe ~ a începe o viață bogată, plină de plăceri. 4) Viață în comun; conviețuire. [Monosilabic] /v. a trăi

tráĭ n., pl. urĭ (d. a trăi). Vĭață, existență, modu de a trăi: e o mare fericire să aĭ traĭ bun în casă. A-țĭ fi trăit traĭu, a-țĭ fi mîncat malaĭu, a fi fost în rol (tînăr, frumos, puternic) odată, dar a nu maĭ putea să aĭ pretențiunĭ acuma. (Poate zice asta și cel ce șĭ-a făcut datoria și se scuză acum că nu maĭ este rîndu luĭ, ci al altora).

TRĂI, trăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A se afla în viață; a exista, a viețui. ◊ (În formule de mulțumire, de salut, de urare etc.) Să trăiești! ◊ Expr. (Formulă de jurământ) Așa să trăiesc (sau să trăiești etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (așa). 2. Intranz. A dura, a se menține, a dăinui; a se perpetua. 3. Intranz. și tranz. A-și duce, a-și petrece viața. ◊ Expr. (Intranz.) A trăi cu capul în nori = a nu-și da seama de realitate, a rămâne străin de ceea ce se petrece în jurul său. (Tranz.) A-și trăi traiul = a se bucura de viață, a duce un trai bun, fără griji. A-și trăi traiul (și a-și mânca mălaiul) = a îmbătrâni, a ajunge la capătul vieții. ♦ Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A-și închina, a-și consacra viața unui scop. Intranz. A se bucura, a profita din plin de viață. 4. Intranz. (Cu determinări locale) A fi stabilit undeva; a locui. 5. Intranz. A-și petrece viața împreună cu cineva; a conviețui. ♦ A avea relații de dragoste cu cineva (fără a fi căsătorit cu el, în afara căsătoriei legale). 6. Intranz. A-și procura cele necesare traiului, a-și câștiga existența, a se întreține. ◊ Expr. A trăi pe spinarea cuiva = a se întreține din munca sau din câștigul altcuiva. ♦ (Rar; cu determinări introduse prin prep. „cu”) A se hrăni cu... 7. Tranz. Fig. A simți cu intensitate, a participa emotiv, sufletește (la...). – Din sl. trajati.

TREI num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între doi și patru și care se indică prin cifra 3 sau III. ◊ (Adjectival) Trei cărți. ◊ (Substantivat) Scrie un trei pe tablă. ◊ (Cu. valoare de num. ord.) Volumul trei. ◊ (Formează numeralul adverbial corespunzător) De trei ori. ◊ (Formează numeralul multiplicativ corespunzător) De trei ori pe atâta. (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător) Câte trei părți. ◊ (Pop.; în forma de feminin trele, precedat de „toate” sau „câte”) Toate trele. 2. Compuse: trei frați s. m. = plantă erbacee cu flori galbene, plăcut mirositoare, cu cinci petale (Viola saxatilis); trei-frați-pătați s. m. = a) gen de toporași (din care s-a obținut, prin încrucișare cu alte specii, panseaua) (Viola declinata); b) pansea; (reg.) trei-răi s. m. = a) popilnic-iepuresc (Hepatica nobilis); b) crucea-voinicului (Hepatica transilvanica). 3. (Bis.; în sintagma) Trei ierarhi = trisfetite. 4. Compuse: trei-leșeștile s. m. = dans popular bătrânesc din nordul Moldovei, având un ritm binar, executat prin pași simpli spre dreapta și sărituri cu bătaia călcâielor pe loc; melodie după care se execută acest dans; trei-păzește s. m. = dans popular oltenesc, în ritm binar, vioi, executat de bărbați în formație liniară, stând cu mâinile încrucișate la spate; melodie după care se execută acest dans. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la trei-păzește = a cere (cuiva) explicații pentru faptele sale, folosind un ton sever; a certa aspru (pe cineva). – Lat. tres.

străi v vz trăi

trăi [At: PO 245/4 / V: (îvr) trei, (reg) st~, trii / Pzi: ~esc / E: vsl трагати] 1 vi (D. ființe) A se afla în viață Si: a exista, a viețui, (înv) a custa, (îvr) a ojivoi. 2 vi (Pop; îe) A ~ cât lumea (sau cât zidul Goliei, cât pământul, cât un veac de om) A trăi (1) mult timp. 3 vi (Pop; îe) A ~ de la mână până la gură A se gândi numai la ceea ce îi trebuie azi, fară a se preocupa de ziua de mâine. 4 vi (Pop; îe) Așa să ~esc! (sau așa să ~ești!) Formulă de jurământ. 5 vi (Îe) Să ~ești! Formulă de mulțumire. 6 vz (Îae; șîe așa să ~ești!) Formulă de urare. 7 vt (Îvp; îe) ~-te-ar (sau ~ască-te, ~ască-l, ~asc-o) Dumnezeu (sau Domnul, cerul) Formulă prin care se urează cuiva viață lungă. 8 vi (Îe) Să -ți! Formulă de salut (întrebuințată, mai ales în armată, de inferiori față de superiori). 9 vi (D. plante) A vegeta. 10-11 vti A-și duce viața într-un anumit fel Si: a trece (190), (îvr) a obârși, (reg) apătuli, apăula. 12 vi (Îlav) Din ~te Din experiență proprie, câștigată în viață. 13 vt (Pop; îe) A-și ~ traiul (sau viața) A profita (din plin) de viață. 14 vt (Pop; îae) A duce un trai bun, fără griji. 15 vt (Pfm; îe) A ~ zile albe (sau, pop, dalbe) A duce o viață liniștită, fericită. 16 vi (Pop; îe) A ~ ca cucu-n frunze A o duce foarte bine. 17 vi (Pop; îe) A ~ ca un trântor A duce o viață de leneș și de parazit. 18 vt (Pop; îe) A ~ o viață cârpită cu ață A duce o viață plină de necazuri și de lipsuri. 19 vi (Pop; îe) A ~ ca banul (sau ca paraua) în punga săracului (sau a țăranului) A avea o viață grea. 20 vi (Reg; îe) A ~ cu capu-n sobă A nu ieși în lume. 21 vi (Reg; îae) A nu ști ce se petrece în jur. 22 vi (Cu determinări introduse prin pp „pentru” și, înv, construit cu D) A-și consacra viața unui scop. 23 vi A se bucura (din plin) de viață. 24 vt A îndura. 25 vr (Pop; rar; d. oameni) A se consuma² (2). 26 vi (Cu determinări locale) A fi stabilit undeva Si: a locui, a sta. 27 vi A-și petrece viața împreună cu cineva Si: a conviețui. 28 vi A-și duce viața în preajma, în societatea cuiva. 29-30 vti (Îe) A ~ (cu cineva) viață bună (sau dulce) ori a ~ bine cu cineva A se înțelege bine cu cineva (conviețuind). 31 vi (Îe) A ~ rău cu cineva A nu se împăca cu cineva (conviețuind). 32 vi (Pop; îe) A ~ ca dracul cu popa A se dușmăni (2). 33 vi A avea relații de dragoste cu cineva (în afara căsătoriei). 34 vi (Cu determinări introduse prin pp „din”, „cu”) A-și procura cele necesare traiului Si: a se întreține. 35 vi (Îrg) A se hrăni (cu mâncare și cu băutură). 36 vi A continua să existe Si: a dăinui, a dura, a se menține, a se perpetua. 37 vt (Fig) A participa emotiv, sufletește (la...). 38 vi (Fig; îe) A ~ din nou A-și aminti cu intensitate.

trâi nc, sm vz trei¹

tre nc vz trei¹

trei² v vz trăi

trei¹ [At: COD. VOR. 98/11 / V: (îrg) tri, trii, (înv) tre, (reg) trâi / Pl: (rar) trele sf, trei sm, ~uri sn / E: ml tres] 1 nc (Adesea în componența unor numerale cardinale compuse) Număr care, în numărătoare, are locul între doi și patru. 2-3 sm, a (Semn grafic) care reprezintă număml trei (1). 4 nc (Pop; îe) A se rezema în scaun cu ~ picioare A se baza pe cineva care nu este serios. 5 nc (Pfm; îla) De ~ parale De calitate proastă. 6 nc (Pfm; îe) A fi cu ~ roate la car A fi nebun. 7 nc (Pop; îcs) De-a ~ colăcei De-a baba-gaia. 8 sm (Bot; reg; îc) ~-frați Trifoiște (5) (Menyanthes trifoliata). 9 sm (Bot; reg; îae) Micșunele-gălbioare (Viola saxatilis). 10 sm (Bot; reg; îae) Micșunele-gălbioare (Viola rupestris). 11 sm (Bot; reg; îae) Viorea (Viola mirabilis). 12 sm (Bot; reg; îae; șîc ~-frați-pătați) Micșunea (Viola tricolor). 13 sm (Bot; reg; îae) Unghia-păsării (Viola declinata). 14 sm (Bot; reg; îc) ~-frați-pătați Pansea (Viola wittrockiana). 15 sm (Bot; reg; îae) Clocotiș (Viola arvensis). 16 sm (Bot; reg; îae) Curcubeu (Lychnis coronaria). 17 sm (Bot; reg; îae) Neghină (Agrostemma githago). 18 sm (Bot; reg; îc) ~-răi Crucea-voinicului (Hepatica transilvanica). 19 sm (Bot; reg; îae; șîc ~-răi-boieresc și ~-crai) Popâlnic-iepuresc (Hepatica nobilis). 20 sm (Reg; îc) ~-răi-de-munte Planta Anemone angulosa. 21 sm (Bot; reg; îc) ~-cumnate-supărate Cocoșei (Aconitum stoerkianum). 22 sm (Bot; reg; îc) ~-cănci Iarba-șarpelui (Triglochin palustris). 23 sm (Reg; îc) ~-stici Planta Trisetoria. 24 sm (Reg; îc) Trii-degete Plantă nedefinită mai îndeaproape. 25 sm (Iht; reg; îc) ~-colori Regina-peștilor (Eupomotis gilbosus). 26 sm (Reg; îs) ~ pași Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 27 sm (Reg; îs) ~ floricele Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 28 sn (Reg; îs) ~ ochi Motiv ornamental în formă de floare cu trei petale, care se coase pe cojoace. 29 sn (Mol; îs) ~ calic Ustensilă făcută din trei bețe așezate în formă de con și prevăzute cu un cârlig, care servește la susținerea ceaunului în locul pirostriilor. 30 sn (Reg; îs) ~ picioare Pirostrie. 31 nc (Pop; îlav) ~-~ Încet. 32 sm (Reg; îs) ~ păzești sau ~ păzește Dans popular oltenesc, în ritm binar, vioi, executat de bărbați în formație liniară, stând cu mâinile încrucișate la spate. 33 sf (Reg) Melodie după care se execută dansul trei păzește. 34 sm (Reg; îs) ~ leșești sau ~ leșeștile Dans popular răspândit în nordul Moldovei, având un ritm binar, executat de bărbați în pași simpli spre dreapta și sărituri cu bătaia călcâielor pe loc. 35 sf (Reg) Melodie după care se execută dansul trei leșești. 36 nc (Precedat de pp „de” și urmat de „ori”) Intră în componența numeralului multiplicativ corespunzător Si: întreit (A luat de trei ori pe atâta.). 37 nc (Precedat de pp „de” și urmat de „ori”) Intră în componența numeralului adverbial corespunzător (Le-a spus de trei ori). 38 nc (Precedat de „câte”) Intră în componența numeralului distributiv corespunzător (Le dă câte trei cărți). 39 sm Notă cuprinsă între notele doi și patru. 40 sm (Bis; îs) ~ ierarhi Trisfetite (1). 41 nc (Pfm; îe) A lua pe cineva la ~ păzește A certa pe cineva.

tri² nc, sm vz trei¹

trii² v vz trăi

trii¹ nc, sm vz trei¹

TRĂI, trăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A se afla în viață; a exista, a viețui. ◊ (În formule de mulțumire, de salut, de urare etc.) Sa trăiești! ◊ Expr. (Formulă de jurământ) Așa să trăiesc (sau să trăiești etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (așa). 2. Intranz. A dura, a se menține, a dăinui; a se perpetua. 3. Intranz. și tranz. A-și duce, a-și petrece viața. ◊ Expr. (Intranz.) A trăi cu capul în nori = a nu-și da seama de realitate, a rămâne străin de ceea ce se petrece în jurul său. (Tranz.) A-și trăi traiul = a se bucura de viață, a duce un trai bun, fără griji. A-și trăi traiul (și a-și mânca mălaiul) = a îmbătrâni, a ajunge la capătul vieții. ♦ Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A-și închina, a-și consacra viața unui scop. ♦ Intranz. A se bucura, a profita din plin de viață. 4. Intranz. (Cu determinări locale) A fi stabilit undeva; a locui. 5. Intranz. A-și petrece viața împreună cu cineva; a conviețui. ♦ A avea relații de dragoste cu cineva (fără a fi căsătorit cu el, în afara căsătoriei legale). 6. Intranz. A-și procura cele necesare traiului, a-și câștiga existența, a se întreține. ◊ Expr. A trăi pe spinarea cuiva = a se întreține din munca sau din câștigul altcuiva. ♦ (Rar; cu determinări introduse prin prep. „cu”) A se hrăni cu... 7. Tranz. Fig. A simți cu intensitate, a participa emotiv, sufletește (la...). – Din sl. trajati.

TREI num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între doi și patru și care se indică prin cifra 3 sau III. ◊ (Adjectival) Trei cărți. ◊ (Substantivat) Scrie un trei pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Volumul trei. ◊ (Formează numeralul adverbial corespunzător) De trei ori. ◊ (Formează numeralul multiplicativ corespunzător) De trei ori pe atâta. ◊ (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător) Câte trei părți. ◊ (Pop.; în forma de feminin trele, precedat de „toate” sau „câte”) Toate trele. 2. Compuse: trei frați s. m. = plantă erbacee cu flori galbene, plăcut mirositoare, cu cinci petale (Viola saxatilis); trei-frați-pătați s. m. = a) gen de toporași (din care s-a obținut, prin încrucișare cu alte specii, panseaua) (Viola declinata); b) pansea; (reg.) trei-răi s. m. = a) popilnic iepuresc (Hepatica nobilis); b) crucea-voinicului (Hepatica transilvanica). 3. (Bis.; în sintagma) Trei ierarhi = trisfetite. 4. Compuse: trei-leșeștile s. m. = dans popular bătrânesc din nordul Moldovei, având un ritm binar, executat prin pași simpli spre dreapta și sărituri cu bătaia călcâielor pe loc; melodie după care se execută acest dans; trei-păzește s. m. = dans popular oltenesc, în ritm binar, vioi, executat de bărbați în formație liniară, stând cu mâinile încrucișate la spate; melodie după care se execută acest dans. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la trei-păzește = a cere (cuiva) explicații pentru faptele sale, folosind un ton sever; a certa aspru (pe cineva). – Lat. tres.

TRĂI, trăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi în viață, a fi viu, a exista; a viețui. Ți-aduci aminte, Smărăndițo, cînd trăia bietul tata. VLAHUȚĂ, O. A. III 15. Ori c-a fi trăind calul, ori că n-a fi trăind, aceasta mă privește pe mine. CREANGĂ, P. 194. Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit. EMINESCU, O. I 107. Nici trăiește, nici nu moare, Ci se uscă pe picioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89. ♦ (La conjunctiv) a) Formulă prin care se urează cuiva viață lungă. Îndată ridică sticla: Să trăim, Anuță! REBREANU, I. 19. Să-ți trăiască calul, Făt-Frumos, îi mai zise ea. ISPIRESCU, L. 5. Să trăiești, să-nveselești, Ca garoafa să-nflorești! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 108. b) Formulă prin care se mulțumește cuiva pentru un serviciu făcut. c) (Și la imperativ, pers. 2 pl.) Formulă de salut (mai ales în armată, de la inferior la superior). Trăiți, don’ căpitan, răspunse el salutînd militărește. HOGAȘ, H. 85. ◊ Expr. Așa să trăiesc (să trăiești etc.), formulă de jurămînt; zău (așa). Dăruiește-mi viața, Păsărilă, că te-oi dărui și eu cu milă și cu daruri împărătești; așa să trăiești! CREANGĂ, P. 268. Am venit să-ți spun că-mi ești drăguță ca ochii din cap. – Așa să trăiești. ALECSANDRI, T. 824. Frate, așa să trăiești, ușurează-mă de această întrebare, căci nu sînt destoinic să-ți împlinesc voia. GORJAN, H. I 6. (Tranz.) Trăi-te-ar (sau trăiască-te) dumnezeu (sau cerul) = să-ți dea dumnezeu sau cerul viață lungă. Trăiască-te cerul întru mulți ani. GORJAN, H. IV 219. (Rar și la pers. 3) [Fata] asta, vezi, ne place nouă, trăiasc-o dumnezeu, asta-i de noi. SEVASTOS, N. 56. 2. Intranz. A continua să existe, a dura, a se menține, a se păstra, a dăinui, a se perpetua. Trăiește și-acum crucea de stejar, bătută de ploi. STANCU, D. 11. Azi nu-i Ileana nicăirea, De-abia trăiește pomenirea Poveștilor cu dulce rost. COȘBUC, P. I 125. Dragostea noastră cea dragă Nu trăi nici cît o fragă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 162. ◊ (Urmat de determinările: «în inima», «în amintirea» etc.) Lenin trăiește în inimile oamenilor sovietici și în inimile oamenilor muncii de pretutindeni. STANCU, U.R.S.S. 23. 3. Intranz. A-și duce, a-și petrece viața. Ei, nenișorule, o să trăiți, și cu d-alde astea n-o să vă mai întîlniți! DELAVRANCEA, H. T. 7. ◊ (Urmat de determinări modale) Nu mi-ar ierta niciodată, dacă aș lăsa-o să trăiască în minciună. BARANGA, I. 191. Moșneagul însă era foarte bogat, el și-a făcut case mari și grădini frumoase și trăia foarte bine. CREANGĂ, P. 70. Dă-mă și dup-un sărac, Numai să trăiesc cu drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 275. ◊ Expr. A trăi ca în sînul lui Avram v. sîn. A trăi cu capul în nori = a nu-și da seama de realitate, a rămîne străin de ceea ce se petrece în jurul său. ◊ Tranz. (Cu acuzativ intern) Nu se putea procopsi în nici un fel, așa că își trăia zilele tot în sărăcie. VISSARION, B. 10. Frunză verde, măr pălit, Ce trai rău am mai trăit. HODOȘ, P. P. 155. Dă-mă, maică, unde trag, Să trăiesc traiul cu drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 273. (Expr.). A-și trăi traiul = a se bucura de viață, a duce un trai bun, fără griji. Ea știe cît a suferit sărmana maică-sa și s-a jertfit și că măcar acuma are dreptul să-și trăiască și ea traiul. REBREANU, R. I 29. A-și trăi traiul (și a-și mînca mălaiul) = a îmbătrîni, a ajunge la capătul vieții; a fi perimat. Un om aproape de 60 de ani!... Ce rușine! Ar trebui să-nțelegi că ți-ai trăit traiul și ți-ai mîncat malaiul demult. ALECSANDRI, T. 753. ♦ (Urmat de determinări locale) A fi stabilit undeva, a locui. Am trăit o vreme la Kiev, eram un copilandru. SADOVEANU, O. VII 22. Pe culmi atunci, pe creste Uriași trăiau cumpliți. COȘBUC, P. I 295. Sînt acum cîțiva ani de cînd trăia în orașul nostru o tînără damă. NEGRUZZI, S. I 43. ♦ (Urmat de determinări care indică scopul) A-și închina, a-și consacra viața. El e născut pentru aceasta și trăiește pentru aceasta. C. PETRESCU, C. V. 198. 4. Intranz. A-și petrece viața împreună cu cineva; a conviețui. I-a luat în casa ei, să trăiască toți împreună. REBREANU, R. I 150. Era odată un om însurat și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. CREANGĂ, O. A. 291. Din copilărie și eu am trăit cu tămădăienii, vînători de dropii din baștină. ODOBESCU, S. III 14. ◊ Expr. A trăi bine (sau rău) cu cineva = a se înțelege, a se împăca (sau a nu se înțelege, a nu se împăca) cu cineva. Trăiește rău cu tovarășii lui. SADOVEANU, O. VII 202. A trăi (cu cineva) ca cîinele cu pisica v. cîine. ♦ A avea relații de dragoste cu cineva. Trăia... de zece ani cu un inspector. PAS, Z. I 86. 5. Intranz. A se întreține, a-și procura cele necesare traiului, a-și cîștiga existența. Are haine sărace, e îmbătrînit timpuriu, din ce-o fi trăind? C. PETRESCU, Î. II 253. I-a ars și casa; i-a trăsnit Deodată patru boi, Trăia la praguri, și-n nevoi. COȘBUC, P. I 229. Ideea că n-are cu ce trăi îl chinuia zi și noapte. VLAHUȚĂ, O. A. 238. ◊ Expr. A trăi din seul său v. seu. A trăi de azi pe mîine v. azi (2). A trăi pe spinarea cuiva = a se întreține din munca sau cîștigul altcuiva; a trăi pe socoteala altcuiva. ♦ A se hrăni. Stridiile așa de rareori se găsea, încît nu era chip de a trăi numai cu aceste. DRĂGHICI, R. 57. 6. Intranz. A se bucura, a profita din plin de viață. Să-i trimitem în cer pe ciocoi, Să mai trăim și noi pe pămînt. STANCU, D. 124. Ce rai... e aici, Să tot trăiești, să nu mai mori. CREANGĂ, P. 129. 7. Tranz. Fig. A simți cu intensitate, a participa (la). Actorul își trăiește rolul. ▭ Scriitorul trăiește viața societății sale. V. ROM. decembrie 1953, 271. Eminescu și-a trăit versurile. Ele izvorăsc din adîncul vieții lui, care-n adevăr a fost nenorocită. VLAHUȚĂ, O. A. 401. ◊ Expr. A trăi din nou = a-și aminti cu intensitate. Scenele îi păreau atît de vii, încît le trăia din nou. DELAVRANCEA, la TDRG.

TREI num. card. 1. Numărul care, în numărătoare, are locul între doi și patru. Trei și cu trei fac șase. ▭ Trîntind ușa și sărind treptele din trei în trei, Filip izbuti să taie drumul Skodei, chiar în poartă. GALAN, B. I 25. ◊ Expr. Trei-trei = încet, anevoie, alene. Încălecă pe mîrțoaga lui și, trei-trei, mergea singur. ISPIRESCU, L. 247. ◊ (Folosit la formarea numerelor compuse) Patruzeci și trei. ◊ (Adjectival) De-abia pe la cinci, cînd ajunse acasă, își aminti că dăduse întîlnire pentru ora trei tînărului transilvănean. REBREANU, R. I 52. Să așternuse zăpada de trei palme. DELAVRANCEA, T. 145. S-a dus trei zile și trei nopți pînă ce ajunse la o cîmpie. ISPIRESCU, L. 4. Soacra cu trei nurori [titlu]. CREANGĂ, P. 16. (Eliptic, subînțelegîndu-se persoane sau lucruri, ora, ziua etc.) Și, scurtă vorbă, unde erau trei, eu eram al patrulea. CREANGĂ, O. A. 65. (Expr.) A lua pe cineva la trei păzește (mai rar la sau în trei parale) = a cere cuiva socoteală pe un ton sever și disprețuitor. Minache, băiatul jupînului... ne ia la trei păzește. STANCU, D. 349. Cînd le-o veni apa la moară, o să vă ia iarăși la trei păzește. PAS, Z. IV 206. (Cu pronunțare regională) Mă ia și în trii parale ciocoiul. ALECSANDRI, T. 277. În doi timpi și trei mișcări v. doi. ♦ (Familiar, cu valoare de numeral ordinal) Al treilea, a treia. Etajul trei. ♦ (Formînd numeralul adverbial corespunzător) Calul se și scutură de trei ori. CREANGĂ, P. 195. La aceste poște, în ceasuri hotărîte, de trei ori pe zi să dau scrisori, și de trei ori să iau răspunsuri. GOLESCU, Î. 53. ♦ (Precedat de «cîte» formează numeralul distributiv corespunzător) S-a tăiat fiecare pîne în cîte trei bucăți deopotrivă de mari. CREANGĂ, O. A. 268. ♦ (În forma de feminin trele, precedat de «toate» sau «cîte») Toate trele se sileau să-i găsească o poreclă caraghioasă potrivită. REBREANU, I. 74. Trei aceste leacuri sînt Sufletului pe pămînt. Tu să-ncerci cu toate trele. COȘBUC, P. I 185. 2. Compuse: a) (Bot.) trei-frați = gen de toporași cu flori galbene, plăcut mirositoare (Viola saxatilis); trei-frați-pătați = gen de toporași (din care s-a obținut, prin încrucișare cu alte specii, panseaua) (Viola hortensis); b) (Bis.) trei-ierarhi = trisfetite. – Formă gramaticală: f. (rar) trele.

A TRĂI ~iesc 1. intranz. 1) A se afla în viață; a-și duce existența; a viețui; a exista. ◊ ~ cât lumea a avea o viață foarte lungă. Să trăiești! a) formulă de salut; b) formulă de mulțumire pentru un bine făcut. 2) (urmat, de obicei, de un circumstanțial de mod) A practica un (anumit) mod de trai; a duce. ◊ ~ ca în sânul lui Dumnezeu (sau lui Avraam) a duce o viață îmbelșugată și fără griji. 3) A profita de bunurile vieții; a se bucura de viață. 4) A fi stabilit cu traiul (întru-un anumit loc); a locui. 5) pop. A fi în relații de dragoste cu cineva. ◊ ~ bine (sau rău) cu cineva a se împăca bine (sau rău) cu cineva. ~ (cu cineva) ca mâța cu câinele a nu se înțelege (cu cineva). 6) A continua să existe; a dura; a dăinui; a persista. 7) (urmat de un complement indirect cu prepoziția din) A-și asigura existența cu mijloacele necesare. ~ din salariu. ◊ ~ din seul său a-și duce viața din ceea ce a agonisit. ~ pe spinarea cuiva a parazita. 8) (urmat de un complement indirect cu prepoziția cu) A-și menține existența fizică cu o anumită hrană. ~cu verdețuri. 2. tranz. 1) A consuma prin existență. ~ o viață fericită. ~ clipe fericite. ◊ A-și ~ traiul (și a-și mânca mălaiul) a ajunge la sfârșitul vieții. 2) fig. A simți cu toată făptura. ~ o mare bucurie. 3) A transpune în fapte reale. A-și ~ arta sa. /<sl. trajati

TREI¹ num. card. 1) Doi plus unu. ~ cărți. ◊ În doi timpi și ~ mișcări foarte repede. ~ frați plantă erbacee cu flori din cinci petale, galbene, plăcut mirositoare. 2) (cu valoare de num. ord.) Al treilea; a treia. /<lat. tres

TREI² m. 1) Număr constând din trei unități. ◊ A lua la ~ păzește (sau la ~ parale) a certa cu asprime (pe cineva); a cere (cuiva) socoteală pe un ton ridicat. 2) Cifra 3 sau III. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. tres

traiu n. existență, mod de vieață: mijloace de traiu. [Abstras din trăì].

trăì v. 1. (sens învechit) a dura, a subsista: mere și pere cari trăiesc până după Paști CR.; 2. a viețui: a trăit o sută de ani [Slav. TRAĬATI, a dura].

trei num. 1. număr nepereche ce conține două plus una; 2. Bot. trei frați, trifoiște; trei frați pătați, barba împăratului; trei răi, plantă ale cări frunze radicale au trei bobi (Anemone hepatica); 3. trei colăcei (de-a), un joc de copii, analog cu baba-gaia. [Lat TRES]. ║ n. cifra trei.

trăĭésc v. intr. (bg. traĭy, vsl. traĭati, a dura). Vĭețuĭesc, sînt în vĭață: Matusalem a trăit 969 de anĭ (Biblia). Străbat vĭața: trăĭesc la țară, la oraș. Duc vĭața cu alțiĭ la un loc: trăĭa fericit cu aĭ săĭ. Îmĭ consacru vĭața: trăĭa p. știință. Durez: opere care trăĭesc și astăzĭ. Persist în amintire: gloria Romanilor va trăi etern. Mă hrănesc cu: trăĭa cu legume. Cîștig, îmĭ scot mijloacele de traĭ: trăĭa din munca luĭ. Să trăĭeștĭ, să trăĭască, expresiunĭ p. a ura vĭață lungă. (În armată soldatu îl salută pe ofițer cu „Să trăițĭ!”). Așa să trăĭesc (după cum mărturisesc adevăru), formulă de jurămînt. V. tr. A trăi un traĭ fericit, a trăi vremurĭ grele. Șĭ-a trăit traĭu, șĭ-a mîncat mălaĭu. V. mălaĭ. Dumnezeŭ să te trăĭască (Rar). D-zeŭ să-țĭ dea vĭață lungă! V. vegetez, hălăduĭesc, vivat.

treĭ num. (lat. tres, it. tre, pv. cat. sp. pg. tres, fr. trois. V. tri-). Doŭă plus unu: un treĭ răŭ făcut, doĭ treĭ saŭ de treĭ. (Și s. n.: acest școlar are o mulțime de treĭurĭ în catalog). Aritm. Regula de treĭ, o regulă care caută să descopere al patrulea termin al uneĭ propozițiunĭ în care avem treĭ terminĭ cunoscuțĭ.

trai s. n., art. traiul

trai s. n.

trai s. n.

trai

trăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trăiesc, 3 sg. trăiește, imperf. 1 trăiam; conj. prez. 1 sg. să trăiesc, 3 să trăiască (în formule fixe: trăiască)

+trei¹ (cifră; notă) s. m., pl. trei (A scris din greșeală doi de trei. La teze a luat doi de trei.)

trei² num. invar.; 3/III

trăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trăiesc, imperf. 3 sg. trăia; conj. prez. 3 să trăiască

trei num.; 3/III

trăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trăiesc, imperf. 3 sg. trăia; conj. prez. 3 sg. și pl. trăiască

trei num.

trăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trăiesc, conj. trăiască)

trei, treia

traiu, traiuri.

trăiesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.

trei.

TRAI s. 1. viață, (înv.) cust, custare. (A dus un ~ agitat.) 2. viață, viețuire, (pop.) sălășluire, (înv.) sălășluință. (~ul lui îndelungat pe aceste locuri.) 3. existență, viață, zile (pl.), (înv. și pop.) petrecere, viețuire, (pop. și fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ul lui se scurgea în liniște.) 4. v. coabitare. 5. v. subzistență.

TRAI s. 1. viață, (înv.) cust, custare. (A dus un ~ agitat.) 2. viață, viețuire, (pop.) sălășluire, (înv.) sălășluință. (~ lui îndelungat pe aceste locuri.) 3. existență, viață, zile (pl.), (înv. și pop.) petrecere, viețuire, (pop. și fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ lui se scurgea în liniște.) 4. (JUR.) coabitare, conviețuire. (~ celor doi soți a fost scurt.) 5. întreținere, subzistență. (Mijloace de ~.) modificată

TRĂI vb. 1. a viețui, (pop.) a hălădui, a sălășlui, (reg.) a lăbădui, a sălăși, (Olt.) a sufleți, (înv.) a custa, a locui, a sălășui, a via. (Au ~ fericiți pe aceste meleaguri.) 2. a exista, a fi, a viețui, (rar) a ființa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cât ~, omul învață.) 3. a o duce, a viețui. (Cum ~?) 4. v. coabita. 5. a viețui, (rar) a mișca. (Nu mai ~.) 6. a petrece. (A ~ acolo o bună parte din viață.) 7. v. apuca. 8. a se ține, a viețui. (~ de azi pe mâine.) 9. v. întreține. 10. v. crește. 11. v. simți. 12. v. dăinui.

TRĂIASCĂ interj. v. ura.

TRĂI vb. 1. a viețui, (pop.) a hălădui, a sălășlui, (reg.) a lăbădui, a sălăși, (Olt.) a sufleți, (înv.) a custa, a locui, a sălășui, a via. (Au ~ fericiți pe aceste meleaguri.) 2. a exista, a fi, a viețui, (rar) a ființa, (reg.) a lăbădui, (înv.) a dăinui. (Cît ~, omul învață.) 3. a o duce, a viețui. (Cum ~?) 4. (JUR.) a coabita, a conviețui, a viețui. (Au ~ timp de doi ani ca soț și soție.) 5. a viețui, (rar) a mișca. (Nu mai ~.) 6. a petrece. (A ~ acolo o bună parte din viață.) 7. a apuca, a prinde, a vedea. (Simțea că nu va mai ~ ziua de mîine.) 8. a se ține, a viețui. (~ de azi pe mîine.) 9. a se întreține. (~ din retribuție.) 10. a crește, a se dezvolta, a vegeta. (Ciupercile ~ în sol bogat.) 11. a încerca, a simți. (A ~ un sentiment de jenă.) 12. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va ~ lumea și pămîntul; vechi obicei care ~ și astăzi.)

TRĂIASCĂ interj. ura!, vivat!

trei-colori s. v. REGINĂ.

trei-crai s. v. POPILNIC.

A trăi ≠ a muri

trăi (-ăesc, -it), vb. – 1. A fi în viață, a exista. – 2. A locui, a sta. – 3. A coabita, a conviețui. – 4. A avea relații strînse, a fi în concubinaj. – 5. A dura, a fi permanent, a se menține. – 6. (Înv.) A crea, a da viață. – 7. A suporta, a experimenta. – Megl. trăiés, trăiri „a suporta”. Sl. trajati „a dura” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Șeineanu, Semasiol., 191; Tiktin), cf. bg. traja „a trăi”, sb., cr., slov. trajati „a dura”. A înlocuit pe via „a trăi”, cf. aici. Bg. pare a reproduce evoluția semantică a rom. Der. din lat. trahĕre, cf. it. tirare avanti (Rohlfs, Differenzierung, 62) nu pare probabilă. Der. trai, s. n. (viață, existență; ședere); trainic, adj. (viu, care trăiește, existent; durabil, rezistent), cu suf. -nic și în parte cu semantismul sl., cf. sl. trajanŭ „durabil”; netrainic, adj. (efemer, de scurtă durată); trăinicie, s. f. (soliditate, rezistență); trăitor, adj. (viu, care trăiește, stătător, locuitor).

trei num. – Numărul dintre doi și patru. – Mr., megl., istr. trei. Lat. tres (Pușcariu 1858; REW 8883), cf. vegl. tra, it. tre, prov., cat., sp., port. tres, fr. trois. – Der. treizeci, num.; treilea (f. treia), num.; treime, s. f. (a treia parte; trinitate).

în trei ciocane v. sârba.

trăi, trăiesc, vb. tranz. – A menține în viață (pe cineva): „Dumnezeu să-ți deie sănătate și să te trăiască, că tare bine m-ai vindecat” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 199; Săpânța). – Din sl. trajati „a dura” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).

DA ZDRASVUET SOLNȚE, DA SKROETSEA TMA! (ДА ЗДΡАВСТВЧEТ СОЛНЦE, ДА CКPOETCЯ TЪMA) (rus.) trăiască soarele, împrăștie negurile! – Pușkin, „Vahkiceskaia pesnea” – Lumina rațiunii împrăștie întunericul ignoranței.

ET PROPTER VITAM, VIVENDI PERDERE CAUSAS (lat.) și pentru a trăi să pierzi rațiunea de a trăi – Iuvenal, „Satirae”, VIII, 83. Viața nu se cuvine să fie trăită în rușine și în dezonoare.

IL FAUT MANGER POUR VIVRE ET NON PAS VIVRE POUR MANGER (fr.) trebuie să mănânci ca să trăiești și nu să trăiești ca să mănânci – Maximă cunoscută încă din Antichitate, repusă în circulație de Molière („Avarul”, act. III, scena 1).

LE ROI EST MORT! VIVE LE ROI! (fr.) regele a murit! trăiască regele! – Formulă prin care se anunța, în Franța, decesul suveranului și urcarea pe tron a urmașului său. Se folosește ironic atunci când o schimbare de persoane nu antrenează și schimbarea unor stări de lucruri.

MIHAIL III FIODOROVICI, țar al Rusiei (1613-1645). Întemeietorul dinastiei Romanov. Ales țar de către Zemski Sobor, bolnav și incapabil, a cârmuit inițial (1613-1619) sub influența mamei, apoi (1916-1633) a tatălui său, patriarhul Filaret. A purtat lupte cu suedezii (1614-1617) și cu polonii (1632-1634).

MIHNEA III (MIHAIL RADU), domn al Țării Românești (1658-1659). A dus o politică de consolidare a autorității domnești și de luptă deschisă împotriva marii boierimi. Coordonându-și acțiunile cu cele ale principelui Transilvaniei, Gh. Rákóczi II, a început în 1659 războiul antiotoman, obținând asupra turcilor victorii la Frățești și Călugăreni, cucerind Brăila și Giurgiu, și făcând chiar incursiuni în S Dunării. Atacat de turci și de tătari (din spate) și având împotrivă întreaga boierime, s-a retras în Transilvania.

SENATUS INTELLEGIT, CONSUL VIDET, HIC TAMEN VIVIT (lat.) senatul înțelege, consulul vede și totuși acesta trăiește – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 2. Expresia unei mari indignări împotriva unei stări de lucruri scandaloase, binecunoscută de toți, dar care nu este curmată.

SI J’ECRIS QUATRE MOTS, J’EN EFFACERAI TROIS (fr.) dacă scriu patru cuvinte, voi șterge trei dintre ele – Boileau, „Satires”, III, 52. Vers celebru prin care se recomandă scriitorilor o mare exigență față de propria creație.

TOUT FLATTEUR VIT AUX DÉPENS DE CELUI QUI L’ÉCOUTE (fr.) lingușitorul trăiește pe seama celui care-l ascultă – La Fontaine, „Le corbeau et le renard”. Înfumurații se lasă flatați fără să bage de seamă că laudele ce li se adresează sunt interesate.

VIVAT, CRESCAT, FLOREAT! (lat.) trăiască, crească, înflorească! – Urare rostită la reuniunile academice.

VIVE VALEQUE (lat.) să trăiești și să fii sănătos – Formulă epistolară de încheiere.

WO EIN BRUTUS LEBT, MUSS CÄSAR STERBEN (germ.) acolo unde trăiește un Brutus, trebuie să moară un Cezar – Schiller, „Die Räuber”, act IV, scena 5. Sentința se utilizează azi, atunci când este vorba de doi adversari ireductibili, care nu pot conviețui sau colabora.

TRĂI vb. 1. Trăescu, Miu (AO XV 158). 2. Trăilă prenume: – fiul popii Nichii 1780 (AO XXI 194); – Turturea, olt. (RA VI 42); – Bobei, olt. (BCI VIII 18); – Boghici din Chiojd (Mz Pl I 67); – feciorul Mihnii Buzieanu 1781 (AO III 427). Acest prenume este luat în sensul unei urări la nașterea copilului, echivalent cu sl. Dabija. 3. – nume de familie (Sd XV 8; Arh; LB; Am 108; Sd XXII). 4. Traiulă (Sur XV); Trăilescu act. 5. Din blg. Тpaйкo: Traico cel Bătrîn (17 B III 616).

A trăi ca în sînul lui Avram – Expresia e foarte veche și înseamnă: „a trăi fericit”, „a trăi ca-n paradis”. Ea se trage din evanghelia lui Luca (c. XVI, v. 22 și 23), unde se spune despre săracul Lazăr că a murit și a fost dus la sînul lui Avram. O găsim la foarte multe popoare: la ruși (vezi Saltîcov-Șcedrin, Opere complete, vol. 5), la englezi (vezi Shakespeare, Richard al III-lea). La noi o întîlnim și sub o altă formă, mai rară (vezi: lon Creangă), de „Sînul lui Dumnezeu”. Expresia se explică prin obiceiul din vechime, încă de pe vremea patriarhului Abraham, de a primi un oaspete scump sau un bun prieten, lipindu-i capul de piept, în semn de dragoste și căldură sufletească. Molière, în Tartuffe (act. V, sc. 3), spune prin gura lui Oregon: „Îl cuibăresc mai dulce ca-n sînul lui Abram”. În „Memoriile” sale (pag. 158), marea noastră tragediană Agatha Bîrsescu, vorbind despre o călătorie făcută într-o regiune frumoasă și ospitalieră, scria: „Am trăit acolo o săptămînă ca în sînul lui Avram”. BIB.

A trăi ca un bimbașa – e o expresie prin care se înțelege „a trăi în belșug”. Expresia vine de la numele unui faimos căpitan de arnăuți din timpul zaverei (1821), Bimbașa Sava, care se îmbogățise de pe urma hoților la drumul mare, pe care avea misiunea să-i prindă; și făcînd averea ușor, își îngăduia să trăiască pe picior mare. IST.

Dum vivimus, vivamus (lat. „De vreme ce trăim, să trăim!”) – Maxima, bazată pe o izbutită schimbare a modului aceluiași verb, e o chemare de a ne trăi din plin viața. A servit pe vremuri ca moto la diferite cărți.

Et in Arcadia ego! (lat. „Și eu am trăit în Arcadia!) – exprimă regretul fericirii pierdute. Arcadia, regiune din vechea Grecie în centrul Peloponesului, era locuită de un popor de păstori pe care poeții din antichitate îi socoteau fără de prihană. De aici Arcadia a ajuns să desemneze o țară imaginară cu oameni de o rară puritate în comportarea lor, un fel de rai pe pămînt. Cine pierde o asemenea viață fericită, poate spune: ”Et in Arcadia ego!„ În acest sens expresia a fost folosită ca inscripție la tabloul ”Păstorii Arcadiei„ de ilustrul pictor francez Poussin, și ca epigrat la un capitol din Pseudokyneghetikos de Al. Odobescu. Ea a fost pusă ca moto de Goethe la lucrarea sa Călătorie în Italia, iar Friedrich Schiller, tălmăcind-o în germană, își începe cu ea poezia Resignation (Resemnare): ”Auch ich war in Arkadien geboren„ (în traducerea lui Eminescu: ”Și eu născui în sînul Arcadiei„). Poemul Atque nos! al lui Coșbuc se încheie cu această expresie (la plural): ”Și-mi vine să-mi înalț fruntea și s-o scutur veselos/ Și să strig în lumea largă: « Et in Arcadia nos! »" LIT.

Heureux ou malheureux, l’homme a besoin d’autrui; il ne vit qu’à moitié s’il ne vit que pour lui (fr. „Fericit, ori nefericit, omul are nevoie de alt om, căci nu trăiește decît pe jumătate cînd trăiește doar pentru el”) – Sînt versurile poetului francez Jacques Delille, care a trăit între anii 1738-1813, și fac parte din poemul L’homme des champs. Ele pledează pentru apropiere între oameni, pentru altruism. LIT.

Honeste vivere (lat. „Să trăiești cinstit”) – e prima parte a unei maxime de drept roman, expusă de jurisconsultul Ulpian, consilierul împăratului Alexandru Severus, în Pandecte și în tratatul Juridic Liber singularis regularum. Iată textul complet al maximei: „Iuris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non laedere, suum cuique tribuere”. (Preceptele dreptului sînt acestea: să trăiești cinstit, să nu dăunezi altuia, să dai fiecăruia ceea ce i se cuvine). Toate aceste trei precepte au devenit expresii curente și fiecare e folosit în împrejurarea potrivită. Caragiale, ridiculizînd pe inculții și veroșii sforari politici ai vremii, face un reușit joc de cuvinte în legătură cu honeste vivere, cînd pune în gura lui Cațavencu următoarea frază: „Știi ca și mine principiul de drept, fiecare cu al său, fiecare cu treburile sale... oneste bibere…” (adică să bei cinstit!) – (O scrisoare pierdută, act. III, sc. 3). ȘT.

II faut manger pour vivre et non pas vivre pour manger (fr. „Trebuie să mănînci ca să trăiești și nu să trăiești ca să mănînci”) – Vorba aceasta, veșnic actuală, se găsește în operele atîtor scriitori și filozofi, antici și moderni, încît cu greu am fi știut cui să-i atribuim paternitatea, dacă în lucrarea sa Cum trebuie tinerii să-i citească pe poeți, istoricul grec Plutarh n-ar fi consemnat că-i o cugetare a lui Socrate. După Socrate a fost reprodusă în „Retorica pentru Herennius” (IV, 28), atribuită lui Cicero, după Cicero a folosit-o Quintilian ș.a.m.d. Dar răspîndirea mare a căpătat-o datorită lui Molière care în Avarul (act. III, sc. 1), pune în gura lui Valère proverbul celor vechi: „Să mănînci ca să trăiești, nu să trăiești ca să măninci” – proverb care desigur îl entuziasmează într-atît pe Harpagon, încît îl recomandă imediat ca deviză bucătarului său. Astăzi, ca și în urmă cu mii de ani, aceleași cuvinte sînt adresate acelora care acordă o importanță exagerată delectării gastronomice. LIT.

Le roi est mort ! Vive le roi ! (fr. „Regele a murit! Trăiască regele!”) – Expresia, de obicei citată în original, vine din Franța, unde regalitatea ereditară a durat 13 veacuri. Prin această formulă, un herald vestea moartea regelui și totodată venirea la tron a urmașului său. Ea exprimă prin urmare: continuitatea. Și de aceea, ca expresie, Le roi est mort, vive le roi ! se folosește în ironie, spre a indica o stare de lucruri care în pofida schimbării de persoane, continuă. „Nu mai avem moșii, dar în schimb avem... bănci. Le roi est mort, vive le roi !” (Tolstoi, Ana Karenina, partea a VI-a, cap. II). IST.

Leben muß man und lieben (germ. „Trebuie să trăim și să iubim”) – Goethe, Cele patru anotimpuri (cap. „Vara”, paragraful 37). Se citează în sensul că viața și dragostea merg mînă în mînă. De altfel Goethe precizează această idee în continuarea versului: „es endet Leben und Liebe” (se sfîrșesc viața și iubirea). Vezi și: Man lebt nur einmal. LIT.

Mai bine să mori în picioare, decît să trăiești în genunchi – Sînt veacuri multe de cînd istoricul latin Tacit scria în Viața lui Agricola (33): „O moarte demnă este mai frumoasă decît o viață rușinoasă”. De atunci mulți oratori și scriitori au reluat sub diferite forme aceeași idee, dar poate nimeni pînă la Dolores Ibarruri, cunoscuta luptătoare și conducătoare a Partidului Comunist Spaniol, n-a formulat-o mai plastic și cu mai mult înțeles. Fraza „mai bine să mori în picioare decît să trăiești în genunchi”, făcînd parte din cuvîntarea pe care ea a rostit-o la Paris, la 3 septembrie 1936, la cîteva luni după izbucnirea războiului din Spania, a și trecut în antologie. Dovadă că e menționată într-o lucrare apărută la New-York în 1944, care se ocupă în mod special de limbajul și expresiile născute în perioada celui de-al doilea război mondial: A.M. Taylor: The language of world war II. În literatura noastră, o idee similară e exprimată de Bolintineanu în legenda istorică Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel Mare: „Ce e viața noastră în sclavie oare? Noapte fără stele, ziuă fără soare. Cei ce rabdă jugul ș-a trăi mai vor, Merită să-l poarte spre rușinea lor!” LIT.

Man lebt nur einmal in der Welt (germ. „Trăim numai o dată în lume”) – altă cunoscută expresie creată de Goethe, în piesa Clavigo (act. I, sc. 1). Clavigo, arhivarul regelui Spaniei, regretă că a părăsit-o pe Maria, căci n-o poate uita. Prietenul său Carlos îi răspunde să nu-și piardă capul, nu trebuie să irosim prea mult timp cu femeile, omul trăiește o singură dată! Această vorbă a lui Goethe a căpătat o largă circulație pretutindeni, întrucît se potrivește în foarte multe și diferite împrejurări: stimulent în muncă, impuls în dragoste, consolare în nenorocire etc... E corespondentul cult și literar al zicalei populare: „O viață are omul!” LIT.

Modus vivendi (lat. „Fel de a trăi”) – Tradus literal, ar fi „mod de viață”. Dar, tradus în viață, prin „modus vivendi” se înțelege o modalitate de a se acomoda reciproc, de a conviețui, de a se împăca. Folosit ca termen juridic, se spune într-o asemenea situație că părțile în cauză (persoane, instituții, sau chiar state) au ajuns la un modus vivendi, că au adoptat un modus vivendi. Termenul mai are doi „frați gemeni”: Modus dicendi (fel de a spune, mod de exprimare) și Modus faciendi (fel de a face, mod de a lucra). ȘT.

Non est vivere, sed valere, vita (lat. „Nu-i totul să trăiești, ci să fii sănătos”) – Marțial, Epigrame (VI, 60). Dacă scădem – spune poetul latin – din zilele noastre timpul consumat de febre crude, tristeți grave și dureri chinuitoare, ajungem dintr-un salt de la copilărie la bătrînețe. Deci, o prețuire a sănătății trupești și spirituale. (Vezi și: Mens sana…) LIT.

Primum vivere, deinde philosophari (lat. „Mai întîi să trăim, apoi să filozofăm”) – Vestit precept latin servit acelora care se pierdeau în discuții și filozofări, neglijînd propria lor existență, adică neîingrijindu-se să-și cîștige mijloacele de trai, sau nepricepîndu-se de a le realiza. Sfatul acesta a dat loc și la parodieri: primum bibere (mai întîi bea), deinde vivere, spre a zeflemisi pe băutorii care își neglijează sănătatea; primum bibere, deinde philosophari, spre a invita oamenii reuniți la un ospăț, ca mai întîi să bea și după aceea să vorbească.

Tertium non datur (lat. „A treia soluție nu s-a dat”) – Formulă de drept. Alb sau negru; vinovat sau nevinovat – a treia ipoteză nu există, a treia soluție nu e dată. Se citează azi în orice situație în care, epuizînd două căi, două posibilități, o a treia nu mai este cu putință. Cale de mijloc nu există. ȘT.

Tertius gaudens (lat. „Al treilea se bucură”) – Corespunde proverbului nostru: cînd doi se ceartă, al treilea cîștigă. FOL.

Vivat, creseat, floreat! (lat. „Trăiască, crească, înflorească!”) – urare folosită îndeosebi în mediul universitar și la reuniuni academice.

Vivere militare est (lat. „A trăi înseamnă a lupta”) – Seneca, Scrisori (96). Euripide, înaintea lui, iar Goethe, Voltaire ș.a., după el, au exprimat aceeași idee și aproape în aceeași formă. (Vezi: Ma vie est un combat.) Epistola lui Seneca, intitulată Să suportăm totul cu resemnare, e adresată satiricului Lucillius: „Atque vivere, Lucilli, militare est”. În concluzie, el consideră că oamenii care urcă și coboară drumurile grele, prăpăstioase ale vieții sînt luptători curajoși. Iar cei care se complac într-un repaus rușinos, în timp ce ceilalți lucrează, sînt niște netrebnici. LIT.

Wo ein Brutus lebt, muß Cäsar sterben (germ. „Unde trăiește un Brutus, trebuie să moară un Cezar”) – Schiller, Hoții (act. IV, sc. 5). Noaptea, în pădure, după ce tîlharii adorm, Karl, căpitanul lor, ia chitara și cîntă un cîntec aluziv, care se încheie cu concluzia că Cezar – împăratul – și Brutus – republicanul – nu pot să conviețuiască. Se citează spre a semnala două poziții diametral opuse, dezbinarea categorică dintre două persoane, dintre două tabere. Focul și apa nu pot sta laolaltă. LIT.

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

a lua la rapanghel / la refec / la rost / la trei păzește expr. (pop.) a reproșa, a certa.

a trăi cu cineva expr. a avea relații intime cu cineva fără a fi căsătorit.

a trăi de azi pe mâine expr. a avea o situație materială precară, a fi sărac.

a trăi din sudoarea frunții expr. a-și câștiga existența prin muncă.

a trăi împărătește / în puf / pe picior mare expr. a trăi în lux.

a trăi pe spinarea cuiva expr. a trăi ca un parazit / din munca altora.

a treia la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unui palton.

a-și pune trei ași în poartă expr. (înv. – d. ghicitoare) a avea firmă de ghicitoare în cărți.

cu trei roate la car expr. nebun, aiurit.

de chichi, de michi, de trei lei ridichi expr. (glum.) v. de chichi.

de doi bani / trei lulele expr. (peior.) 1. ieftin. 2. de calitate inferioară.

doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă.

întâlnire de gradul trei expr. (adol.) întâlnire între fete care se sărută și se strâng în brațe, într-un simulacru de lesbianism.

mișcă-ți trei litere de aici! expr. (eufem., glum.) fă-mi loc!, pleacă!, șterge-o!

trai pe vătrai expr. (pop.) viață ușoară / lipsită de griji.

trei cu geamuri expr. (șc.) nota opt.

trei litere expr. (glum., eufem.) fund, șezut.

trei nule expr. făină de grâu de calitate superioară, marcată pe ambalaj cu trei cifre de zero.

trei ochi expr. (cart.) trei.

trei pe doi expr. loc de veci.