opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRADUCĂTOR, -OARE, traducători, -oare, s. m. și f. Persoană care traduce (un text) dintr-o limbă în alta. – Traduce + suf. -ător (după fr. traducteur).

traducător, ~oare smf [At: NEGRUZZI, S. I, 343 / Pl: ~i, ~oare / E: traduce + -ător] 1 Persoană care traduce (1) (un text) dintr-o limbă în alta (în cadrul profesiunii sale) Si: translator (1), (înv) tălmaci (1), tălmăcitor, tâlcuitor (2), tergiman. 2 (Pfm) Persoană care înșală (în dragoste).

TRADUCĂTOR, -OARE, traducători, -oare, s. m. și f. Persoană care traduce (un text) dintr-o limbă în alta (în cadrul profesiunii sale). – Traduce + suf. -ător (după fr. traducteur).

TRADUCĂTOR, -OARE, traducători, -oare, s. m. și f. Persoană care traduce un text dintr-o limbă în alta. V. translator, tălmaci. Nu rămase alta decît tot impresarii să se facă și autori și traducători. NEGRUZZI, S. I 343.

TRADUCĂTOR, -OARE s.m. și f. Cel care traduce un text dintr-o limbă în alta. [< traduce + -(ă)tor, după fr. traducteur].

TRADUCĂTOR, -OARE s. m. f. cel care traduce un text dintr-o limbă în alta. (după fr. traducteur)

interpret(ă)-traducător, -oare s. m. f. Persoană aptă să desfășoare atât activități de interpretariat cât și de traducere ◊ „De asemenea, noile descrieri sunt folosite [...] în laboratoarele de limbă, mai ales în cel organizat de UNESCO și destinat traducerilor simultane și altor tipuri de lucrări desfășurate în secția de interpreți-traducători a facultăților de limbi străine din București.” Sc. 17 II 74 p. 4 (din interpret + traducător)

TRADUCĂTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană specializată în traducerea textelor scrise. /a traduce + suf. ~ător

*traducătór, -oáre s. Care traduce, tălmacĭ, interpret.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

traducătoare s. f., g.-d. art. traducătoarei; pl. traducătoare

traducătoare s. f., g.-d. art. traducătoarei; pl. traducătoare

traducătoare s. f., g.-d. art. traducătoarei; pl. traducătoare

+traducător1 (aparat) s. n., pl. traducătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRADUCĂTOR s. 1. v. tălmăcitor. 2. v. translator.

TRADUCĂTOR s. tălmăcitor, (înv.) tîlcuitor. (Cine este ~ romanului ?) 2. interpret, tălmaci, translator, (înv.) dragoman, tergiman. (A vorbi cu cineva prin ~.)

Intrare: traducătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • traducătoare
  • traducătoarea
plural
  • traducătoare
  • traducătoarele
genitiv-dativ singular
  • traducătoare
  • traducătoarei
plural
  • traducătoare
  • traducătoarelor
vocativ singular
  • traducătoare
  • traducătoareo
plural
  • traducătoarelor
Intrare: traducător (aparat)
traducător2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • traducător
  • traducătorul
  • traducătoru‑
plural
  • traducătoare
  • traducătoarele
genitiv-dativ singular
  • traducător
  • traducătorului
plural
  • traducătoare
  • traducătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

traducător, traducătorisubstantiv masculin
traducătoare, traducătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care traduce (un text) dintr-o limbă în alta. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: translator tălmăcitor
    • format_quote Nu rămase alta decît tot impresarii să se facă și autori și traducători. NEGRUZZI, S. I 343. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.