3 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORTURA, torturez, vb. I. Tranz. A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente; a schingiui; p. ext. a supune (pe cineva) la chinuri morale; a chinui. ♦ (Despre stări sufletești) A roade, a frământa, a obseda în mod dureros. ♦ Fig. A forța, a stâlci, a poci cuvintele; stilul, limba, versul etc. – Din fr. torturer.

tortura2 vt [At: ALR I, 1276/49 / Pzi: ~rez / E: tort2] (Reg) A fierbe tortul2 (9) de cânepă.

tortura1 vt [At: POLIZU / Pzi: ~rez / E: fr torturer] 1 A supune pe cineva la chinuri fizice sau psihice Si: a chinui, a schingiui, (înv) a pătui2, a tescui (3), (îvp) a munci, (pop) a trudi (11). 2 (Fig; subiectul indică idei, sentimente, imagini etc.) A preocupa neîncetat (pe cineva) Si: a frământa, a obseda, a roade. 3 (Fig) A forța cuvintele, stilul, limba, versul etc.

TORTURA, torturez, vb. I. Tranz. A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente; a schingiui; p. ext. a supune (pe cineva) la chinuri morale; a chinui. ♦ (Despre stări sufletești) A roade, a frământa, a obseda în mod dureros. ♦ Fig. A forța, a stâlci, a poci cuvintele, stilul, limba, versul etc. – Din fr. torturer.

TORTURA, torturez, vb. I. Tranz. A supune (pe cineva) la cazne trupești; a face să sufere chinuri morale; a chinui. Nu-și cheltuia durerile în cuvinte aspre, ci își tortura cu ele numai sufletul lui. REBREANU, R. I 66. Fina și delicata Elviră... te-a torturat cu suferința ei tăcută și discretă. IBRĂILEANU, A. 56. Ion și Anca torturează pe Dragomir. GHEREA, ST. CR. II 148. După ce a torturat-o ticălosul de frate, ea a fugit din mînăstire. BOLINTINEANU, O. 353. ◊ Fig. Simțind sărăcia limbii, el o mlădiază, o torturează aproape în strofă. GHEREA, ST. CR. III 378. ♦ (Despre sentimente, stări sufletești) A chinui, a roade, a frămînta. Nerăbdarea lui de-a ajunge grabnic la Amara îl tortura. REBREANU, R. II 236. Torturată de nostalgie, avea viziunea rătăcitoare din locul ei natal. BART, E. 307. Trebuie să fie încurajat spre a-și alunga ideile posomorîte ce-l torturează. ALECSANDRI, S. 138.

TORTURA vb. I. tr. A supune la torturi; a chinui, a schingiui. ♦ (Fig.) A supune pe cineva la chinuri morale; a frămînta, a neliniști. ♦ (Fig.) A forța, a stîlci (limba, stilul etc.). [Cf. fr. torturer, it. torturare].

TORTURA vb. tr. 1. a supune la torturi; a chinui, a schingiui. ◊ (fig.; despre stări sufletești) a obseda, a frământa mintea, a neliniști. 2. (fig.) a forța (sensul), a stâlci (limba, stilul etc.). (< fr. torturer)

A TORTURA ~ez tranz. 1) (ființe) A supune la torturi, la chinuri groaznice; a schingiui. 2) (despre gânduri, sentimente etc.) A urmări întruna în mod obsedant; a frământa; a chinui; a munci; a tiraniza. 3) rar (cuvinte, expresii etc.) A denatura, încălcând corectitudinea; a schingiui; a stâlci; a poci. ~ limba. /<fr. torturer

torturà v. 1. a supune torturei; 2. fig. a face să sufere cumplit; 3. a denatura sensul: a tortura un text, a tortura o lege.

TORTURĂ, torturi, s. f. Suferință fizică (sau morală) violentă. – Din fr. torture, lat. tortura.

TORTURĂ, torturi, s. f. Suferință fizică (sau morală) violentă. – Din fr. torture, lat. tortura.

tortu sf [At: ȘINCAI, HR. I, 331/24 / Pl: ~ri, (îvr) ~re / E: fr torture, lat tortura] 1 Caznă (la care erau supuși osândiții) Si: chin, (înv) muncitorie, (îvp) muncă, muncire. 2 (Înv) Instrument de tortură (1). 3 Suferință (fizică sau morală) violentă. 4 (Fig) Stâlcire a cuvintelor, a versurilor etc.

țurțura [At: CIHAC, II, 435 / V: ~ri (Pzi: 3 ~rește), țor~, țuțura / Pzi: 3 țurțură / E: fo] (Reg) 1 vi (D. apă) A picura. 2 vi (D. apă) A șiroi3. 3-4 vim A țârțâra (2-3). 5 vim A cădea măzăriche.

TORTURĂ, torturi, s. f. Caznă trupească sau chin moral; supliciu, suferință atroce. Merit... o pedeapsă mai grea decît ștreangul, o tortură care n-a fost născocită. C. PETRESCU, Î. II 58. Achim Cotor călătorește Trei zile lungi de lungi torturi. COȘBUC, P. II 228. Era o tortură pentru Dinu viața aceea falsă. VLAHUȚĂ, O. A. II 76. Este despotic, este arbitrar: violarea ce se face cetățenilor, punerea vieții lor în pericol, torturile, uciderile fără judecată. BOLINTINEANU, O. 260. ◊ Fig. Tortura versului și a formei. GHEREA, ST. CR. III 101. – Pl. și: (învechit) torture (HASDEU, I. V. 164).

TORTU s.f. Suferință fizică; chin, caznă. ♦ (Fig.) Suferință morală; chin. [Pl. -ri. / cf. fr. torture, it., lat. tortura].

TORTU s. f. 1. suferință fizică, chin; caznă, schingiuire. 2. (fig.) frământare, zbucium, durere, suferință morală. (< fr. torture, lat. tortura)

TORTURĂ ~i f. Suferință fizică sau/și morală foarte puternică; chin groaznic; caznă; supliciu. /<fr. torture

tortură f. 1. caznă, chinuri la cari justiția supunea înainte pe criminali sau pe simplul acuzat spre a-l sili să spuie adevărul; 2. fig. mare suferință fizică sau morală.

*tortúră f., pl. ĭ (lat. tortura, d. torquére, tortum, a suci, a învîrti, V. turmentat). Chin, caznă.

*torturéz v. tr. (d. tortură; fr. torturer, it. torturare). Chinuĭesc, căznesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tortura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. torturez, 3 torturea; conj. prez. 1 sg. să torturez, 3 să tortureze

tortura (a ~) vb., ind. prez. 3 torturea

tortura vb., ind. prez. 1 sg. torturez, 3 sg. și pl. torturea

tortu s. f., g.-d. art. torturii; pl. torturi

tortu s. f., g.-d. art. torturii; pl. torturi

tortu s. f., g.-d. art. torturii; pl. torturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TORTURA vb. 1. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, schingiui, a trudi, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strânge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi crima.) 2. v. obseda.

TORTURA vb. 1. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, a schingiui, a trudi, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strînge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi crima.) 2. a chinui, a frămînta, a obseda, a persecuta, a preocupa, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (Îl ~ un gînd.)

TORTU s. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strânsoare, trudnicie. (Supus la ~i crâncene.)

TORTU s. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la ~i crîncene.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țurțura, pers. 3 sg. țurțură, vb. I (reg.) a picura; a ploua puțin; a cădea măzăriche.

Intrare: tortura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tortura
  • torturare
  • torturat
  • torturatu‑
  • torturând
  • torturându‑
singular plural
  • torturea
  • torturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • torturez
(să)
  • torturez
  • torturam
  • torturai
  • torturasem
a II-a (tu)
  • torturezi
(să)
  • torturezi
  • torturai
  • torturași
  • torturaseși
a III-a (el, ea)
  • torturea
(să)
  • tortureze
  • tortura
  • tortură
  • torturase
plural I (noi)
  • torturăm
(să)
  • torturăm
  • torturam
  • torturarăm
  • torturaserăm
  • torturasem
a II-a (voi)
  • torturați
(să)
  • torturați
  • torturați
  • torturarăți
  • torturaserăți
  • torturaseți
a III-a (ei, ele)
  • torturea
(să)
  • tortureze
  • torturau
  • tortura
  • torturaseră
Intrare: tortură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tortu
  • tortura
plural
  • torturi
  • torturile
genitiv-dativ singular
  • torturi
  • torturii
plural
  • torturi
  • torturilor
vocativ singular
plural
Intrare: țurțura
țurțura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țorțura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țurțuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tortura, torturezverb

  • 1. A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: schingiui
    • format_quote Nu-și cheltuia durerile în cuvinte aspre, ci își tortura cu ele numai sufletul lui. REBREANU, R. I 66. DLRLC
    • format_quote Fina și delicata Elviră... te-a torturat cu suferința ei tăcută și discretă. IBRĂILEANU, A. 56. DLRLC
    • format_quote Ion și Anca torturează pe Dragomir. GHEREA, ST. CR. II 148. DLRLC
    • format_quote După ce a torturat-o ticălosul de frate, ea a fugit din mînăstire. BOLINTINEANU, O. 353. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A supune (pe cineva) la chinuri morale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. (Despre stări sufletești) A roade, a frământa, a obseda în mod dureros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nerăbdarea lui de-a ajunge grabnic la Amara îl tortura. REBREANU, R. II 236. DLRLC
      • format_quote Torturată de nostalgie, avea viziunea rătăcitoare din locul ei natal. BART, E. 307. DLRLC
      • format_quote Trebuie să fie încurajat spre a-și alunga ideile posomorîte ce-l torturează. ALECSANDRI, S. 138. DLRLC
    • 1.3. figurat A forța, a stâlci, a poci cuvintele; stilul, limba, versul etc. DEX '09 DN
      • format_quote Simțind sărăcia limbii, el o mlădiază, o torturează aproape în strofă. GHEREA, ST. CR. III 378. DLRLC
etimologie:

tortu, torturisubstantiv feminin

  • 1. Suferință fizică (sau morală) violentă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Merit... o pedeapsă mai grea decît ștreangul, o tortură care n-a fost născocită. C. PETRESCU, Î. II 58. DLRLC
    • format_quote Achim Cotor călătorește Trei zile lungi de lungi torturi. COȘBUC, P. II 228. DLRLC
    • format_quote Era o tortură pentru Dinu viața aceea falsă. VLAHUȚĂ, O. A. II 76. DLRLC
    • format_quote Este despotic, este arbitrar: violarea ce se face cetățenilor, punerea vieții lor în pericol, torturile, uciderile fără judecată. BOLINTINEANU, O. 260. DLRLC
    • format_quote figurat Tortura versului și a formei. GHEREA, ST. CR. III 101. DLRLC
  • comentariu învechit Plural și: torture. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

2 articole lingvistice