torențial, ~ă a [At: MARIN, F. 365/3 / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: fr torrentiel] 1 (D. ploaie) Cu debit mare și de scurtă durată Si: vijelios. 2 (D. ape curgătoare) Care are un curs violent, impetuos, rapid și o mare putere distructivă. 3 (D. eroziuni) Care este provocat de ploi torențiale (1).

TORENȚIAL, -Ă, torențiali, -e, adj. (Despre ploaie) Cu debit mare și cu durată scurtă; repede, vijelios. Într-o clipă senin... într-altă clipă nori căzuți din cer, ploi torențiale, tunete și trăsnete. VORNIC, P. 107. Cerul se acoperi de nori. O ploaie torențială vine răpăind pe miriștea arsă. VLAHUȚĂ, O. A. II 73. ♦ (Despre ape curgătoare) Care are un curs violent, prezentînd creșteri bruște de debit, cu viteze mari de scurgere. – Pronunțat: -ți-al.

TORENȚIAL, -Ă adj. (Despre ploi) Cu mare debit de apă, repede și de scurtă durată; vijelios. ♦ (Despre o apă curgătoare) Cu un curs violent; al cărei debit crește brusc. [Pron. -ți-al. / cf. fr. torrentiel, it. torrenziale].

TORENȚIAL, -Ă adj. 1. (despre ploi) cu mare debit de apă, repede și de scurtă durată; vijelios. ◊ (despre o apă curgătoare) care are un curs violent, cu creșteri bruște de debit. 2. (fig.) impetuos, năvalnic. (< fr. torrentiel)

TORENȚIAL ~ă (~i, ~e) 1) (despre ploaie) Care se manifestă ca un torent; abundent, repede și de scurtă durată. 2) (despre ape curgătoare) Care curge cu viteză și cu debit mare (ca un torent). [Sil. -ți-al] /<fr. torrentiel

torențial a. ce cade în torente: ploaie torențială.

*torențiál, -ă adj. (fr. torrentiel, d. torrent, torent). Care are caracterul unuĭ torent: ploaĭe torențială. Cu găleata: ploŭa torențial.

torențial (desp. -ți-al) adj. m., pl. torențiali; f. torențială, pl. torențiale

torențial (-ți-al) adj. m., pl. torențiali; f. torențială, pl. torențiale

torențial adj. m. (sil. -ți-al), pl. torențiali; f. sg. torențială, pl. torențiale