10 definiții pentru tocătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TOCĂTURĂ, tocaturi, s. f. 1. Carne tocată (și amestecată cu pâine, condimente etc.), din care se prepară anumite mâncăruri. 2. P. gener. Ceea ce a fost tocat, Tocătură de paie. – Toca + suf. -ătură.
tocătură sf [At: POLIZU / Pl: -ri / E: toca1 + -tură] 1 Carne tocată4 (2) (și amestecată cu pâine, condimente, etc.), folosită la prepararea unor mâncăruri. 2 Mâncare făcută din tocătură (1). 3 Furaje tocate4 (1) mărunt pentru hrana vitelor. 4 (Tex; îs) Fir de ~ Fir care se obține din lână pieptănată amestecată cu bucățele de fir de bumbac sau de mătase de altă culoare. 5 (Fam) Țesătură degradată din cauza folosirii îndelungate. 6 (Fam) Țesătură mâncată de molii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TOCĂTURĂ, tocături, s. f. 1. Carne tocată (și amestecată cu pâine, condimente etc.), din care se prepară anumite mâncăruri. 2. P. gener. Ceea ce a fost tocat. Tocătură de paie. – Toca + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TOCĂTURĂ, tocaturi, s. f. 1. Carne tocată mărunt, din care se prepară anumite mîncări. Vîrîse în dinții rînjiți un trandafir umplut cu tocătură rumenă de pecie și de mușchi. DELAVRANCEA, S. 182. 2. Lucru tocat mărunt. Tocătură de paie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOCĂTURĂ ~i f. 1) Material mărunțit prin tocare. 2) Carne tocată amestecată, de obicei, cu anumite ingrediente, servind la prepararea diferitelor feluri de mâncare. /a toca + suf. ~tură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tocătură f. carne tocată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tocătúră f., pl. ĭ. Carne tocată (chiftele, sarmale, perișoare).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tocătură (ceea ce a fost tocat) s. f., g.-d. art. tocăturii; pl. tocături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tocătură s. f., g.-d. art. tocăturii; pl. tocături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tocătură s. f., g.-d. art. tocăturii; pl. tocături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tocătură, tocăturisubstantiv feminin
- 1. Carne tocată (și amestecată cu pâine, condimente etc.), din care se prepară anumite mâncăruri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vîrîse în dinții rînjiți un trandafir umplut cu tocătură rumenă de pecie și de mușchi. DELAVRANCEA, S. 182. DLRLC
-
- 2. Ceea ce a fost tocat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tocătură de paie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- Toca + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09