opțiuni
  • info

3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIGHELIT1 s. n. Tighelire. – V. tigheli.

TIGHELIT1 s. n. Tighelire. – V. tigheli.

TIGHELIT2, -Ă, tigheliți, -te, adj. Cusut, prevăzut cu tighel. – V. tigheli.

TIGHELIT2, -Ă, tigheliți, -te, adj. Cusut, prevăzut cu tighel. – V. tigheli.

tighelit2, ~ă a [At: CARAGIALE, O. V, 266 / V: (reg) ~luit / Pl: ~iți, ~e / E: tigheli] 1 Cusut cu tighel (1). 2 (Reg; fig) Mustrat cu asprime. 3 (Reg) Tivit2 (1). 4 (Fig) Ornamentat.

tighelit1 sn [At: DL / Pl: (nob) ~uri / E: tigheli] 1-4 Tighelire (1-2, 4-5). 5 Tivire (1).

TIGHELIT2, -Ă, tigheliți, -te, adj. Cusut cu tighel.

TIGHELIT1 s. n. Tighelire.

TIGHELI, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase un material cu tighel, a face un tighel. ♦ A tivi cu o fâșie dintr-un alt material (colorat). – Din tighel. corectat(ă)

TIGHELI, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase un material cu tighel, a face un tighel. ♦ A tivi cu o fâșie dintr-un alt material (colorat). – Din tighel. corectat(ă)

tighela v vz tigheli

tigheli vt [At: COSTINESCU / V: (reg) ~la, tighili / Pzi: ~lesc / E: tighel] 1 A coase cu tighel (1). 2 (Reg; fig) A mustra pe cineva. 3 (Reg) A tivi1 (1). 4 (Reg) A tivi (1) cu o fâșie din alt material. 5 (Pan; șfg) A aplica o margine, o dungă colorată.

tigheluit, ~ă a vz tighelit2

tighili v vz tigheli

TIGHELI, tighelesc, vb. IV. Tranz. A coase cu tighel, a face tighel. ♦ Fig. A tivi cu o dungă colorată. S-a topit amurgul lin ca o făclie, Tighelind cu aur norii de nămol. DEȘLIU, N. 51. (Refl.) Dintre nori izbucneau vîltori galbene și roșii. Cei a căror înfățișare se schimbă de la o clipă la alta se tigheleau cu pembe. MACEDONSKI, O. III 48.

A TIGHELI ~esc tranz. 1) (confecții din materiale textile) A coase cu tighel. 2) A tivi cu o fâșie din alt material (pentru a înfrumuseța). /Din tighel

tighelésc v. tr. (d. tighel). Fac tighel: a tigheli o cămașă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tighelit s. n.

tighelit s. n.

tighelit s. n.

tigheli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tighelesc, 3 sg. tighelește, imperf. 1 tigheleam; conj. prez. 1 sg. să tighelesc, 3 să tighelească

tigheli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tighelesc, imperf. 3 sg. tighelea; conj. prez. 3 să tighelească

tigheli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tighelesc, imperf. 3 sg. tighelea; conj. prez. 3 sg. și pl. tighelească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIGHELI vb. v. tivi.

TIGHELI vb. (Transilv.) a știpui. (A ~ o fustă.)

tigheli vb. v. TIVI.

TIGHELI vb. (Transilv.) a știpui. (A ~ o fustă.)

Intrare: tighelit (adj.)
tighelit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tighelit
  • tighelitul
  • tighelitu‑
  • tighelită
  • tighelita
plural
  • tigheliți
  • tigheliții
  • tighelite
  • tighelitele
genitiv-dativ singular
  • tighelit
  • tighelitului
  • tighelite
  • tighelitei
plural
  • tigheliți
  • tigheliților
  • tighelite
  • tighelitelor
vocativ singular — —
plural — —
tigheluit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tighelit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tighelit
  • tighelitul
  • tighelitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • tighelit
  • tighelitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: tigheli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tigheli
  • tighelire
  • tighelit
  • tighelitu‑
  • tighelind
  • tighelindu‑
 singular plural
  • tighelește
  • tigheliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tighelesc
 (să)
  • tighelesc
  • tigheleam
  • tighelii
  • tighelisem
a II-a (tu)
  • tighelești
 (să)
  • tighelești
  • tigheleai
  • tigheliși
  • tigheliseși
a III-a (el, ea)
  • tighelește
 (să)
  • tighelească
  • tighelea
  • tigheli
  • tighelise
plural I (noi)
  • tighelim
 (să)
  • tighelim
  • tigheleam
  • tighelirăm
  • tigheliserăm
  • tighelisem
a II-a (voi)
  • tigheliți
 (să)
  • tigheliți
  • tigheleați
  • tighelirăți
  • tigheliserăți
  • tigheliseți
a III-a (ei, ele)
  • tighelesc
 (să)
  • tighelească
  • tigheleau
  • tigheliră
  • tigheliseră
tighela
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tighili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tighelit, tighelităadjectiv

  • 1. Cusut, prevăzut cu tighel. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • vezi tigheli DEX '09 DEX '98

tighelitsubstantiv neutru

  • 1. Tighelire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tighelire
etimologie:
  • vezi tigheli DEX '98 DEX '09

tigheli, tighelescverb

  • 1. A coase un material cu tighel, a face un tighel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tivi știpui
    • 1.1. A tivi o fâșie dintr-un alt material (colorat). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-a topit amurgul lin ca o făclie, Tighelind cu aur norii de nămol. DEȘLIU, N. 51. DLRLC
      • format_quote reflexiv Dintre nori izbucneau vîltori galbene și roșii. Cei a căror înfățișare se schimbă de la o clipă la alta se tigheleau cu pembe. MACEDONSKI, O. III 48. DLRLC
etimologie:
  • tighel DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.