opțiuni
  • info

3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TESTARE, testări, s. f. Acțiunea de a testa2 și rezultatul ei. – V. testa2.

TESTARE, testări, s. f. Acțiunea de a testa2 și rezultatul ei. – V. testa2.

testare2 sf [At: DEX / Pl: ~tări / E: testa2] 1 Supunere la un test1 (1). 2 (Pgn) Experimentare (1).

testare1 [At: COSTINESCU / Pl: ~tări / E: testa1] 1 Lăsare (mai ales a averii) prin testament (1). 2 Întocmire a unui testament (1).

TESTARE, testări, s. f. Acțiunea de a testa.

TESTARE s.f. Acțiunea de a testa și rezultatul ei. [< testa].

TESTA2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester.

TESTA2, testez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester.

TESTA1, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. – Din fr. tester, lat. testari.

TESTA1, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. – Din fr. tester, lat. testari.

testa2 vt [At: ABC SĂN. 353 / Pzi: ~tez / E: fr tester] 1 (Psh) A supune pe cineva unui test1 (1). 2 (Med) A cerceta printr-un test1 (3) asupra pielii. 3 (Pgn) A experimenta (2).

testa1 vt [At: FM (1861), 54/1 / Pzi: ~tez / E: fr tester, lat testari] 1 A lăsa (ceva) prin testament (1) Si: (îrg) a testălui. 2 A face un testament (1). 3 (Ltî) A face cunoscut.

TESTA, testez, vb. I. Tranz. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament.

TESTA2 vb. I. tr. A supune unui test1. ♦ A încerca, a proba. [< fr. tester].

TESTA1 vb. I. tr. A face un testament; a lăsa ceva prin testament. [< fr. tester, cf. lat. testari].

TESTA2 vb. tr. 1. a supune unui test1, a încerca, a proba. 2. (med.) a cerceta printr-un test1 (2). (< fr. tester)

TESTA1 vb. I. tr. a lăsa prin testament. II. intr. a face un testament. (< fr. tester, lat. testari)

A TESTA2 ~ez tranz. (persoane) A supune unui test. /<fr. tester

A TESTA1 ~ez tranz. jur. (bunuri) A lăsa drept moștenire prin testament; a lega. /<fr. tester, lat. testari

testà v. a lăsa prin testament.

*testéz v. intr. (lat. testari, fr. tester). Îmĭ fac testamentu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

testare s. f., g.-d. art. testării; pl. testări

testare s. f., g.-d. art. testării; pl. testări

testare s. f., g.-d. art. testării; pl. testări

testa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. testez, 3 testează; conj. prez. 1 sg. să testez, 3 să testeze

testa (a ~) vb., ind. prez. 3 testează

testa (jur., psih.) vb., ind. prez. 1 sg. testez, 3 sg. și pl. testează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TESTA vb. (JUR.) 1. a lega, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.) 2. a lăsa. (A ~ ceva unor succesori.)

TESTA vb. (JUR.) 1. a lega, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.) 2. a lăsa. (A ~ ceva unor succesori.)

Intrare: testare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • testare
  • testarea
plural
  • testări
  • testările
genitiv-dativ singular
  • testări
  • testării
plural
  • testări
  • testărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: testa (jur.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • testa
  • testare
  • testat
  • testatu‑
  • testând
  • testându‑
 singular plural
  • testează
  • testați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • testez
 (să)
  • testez
  • testam
  • testai
  • testasem
a II-a (tu)
  • testezi
 (să)
  • testezi
  • testai
  • testași
  • testaseși
a III-a (el, ea)
  • testează
 (să)
  • testeze
  • testa
  • testă
  • testase
plural I (noi)
  • testăm
 (să)
  • testăm
  • testam
  • testarăm
  • testaserăm
  • testasem
a II-a (voi)
  • testați
 (să)
  • testați
  • testați
  • testarăți
  • testaserăți
  • testaseți
a III-a (ei, ele)
  • testează
 (să)
  • testeze
  • testau
  • testară
  • testaseră
Intrare: testa (proba)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • testa
  • testare
  • testat
  • testatu‑
  • testând
  • testându‑
 singular plural
  • testează
  • testați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • testez
 (să)
  • testez
  • testam
  • testai
  • testasem
a II-a (tu)
  • testezi
 (să)
  • testezi
  • testai
  • testași
  • testaseși
a III-a (el, ea)
  • testează
 (să)
  • testeze
  • testa
  • testă
  • testase
plural I (noi)
  • testăm
 (să)
  • testăm
  • testam
  • testarăm
  • testaserăm
  • testasem
a II-a (voi)
  • testați
 (să)
  • testați
  • testați
  • testarăți
  • testaserăți
  • testaseți
a III-a (ei, ele)
  • testează
 (să)
  • testeze
  • testau
  • testară
  • testaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

testare, testărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a testa și rezultatul ei. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

testa, testezverb

  • 1. A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: lega lăsa testălui
etimologie:

testa, testezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.