TEST¹, teste, s. n. 1. (Psih.) Probă prin care se examinează funcții senzoriale-motorii sau mintale, nivelul dezvoltării intelectuale, aptitudinile etc. 2. Probă (scrisă sau orală) de verificare a cunoștințelor. ◊ Test-grilă = probă scrisă sub formă de grilă. – Din fr., engl. test.

test² s [At: DN² / Pl: ? / E: lat testum, fr test] (Zlg) înveliș calcaros sau chitinos care protejează corpul unor moluște, crustacee etc. Si: carapace, cochilie, (pop) țest.

test¹ sn [At: DER / Pl: ~e / E: fr, eg test] 1 (Psh) Probă, constând din aceeași sarcină pentru toate persoanele investigate, prin care se examinează funcțiile senzoriale, motorii, nivelul dezvoltării intelectuale, aptitudinile etc. 2 (Pex) Materialul folosit pentru un test¹ (1). 3 (Med; îs) ~ cutanat Metodă prin care se cercetează sensibilitatea pielii la diferiți microbi sau produse chimice bănuite a fi cauza îmbolnăvirii unei persoane. 4 (Pgn) Experiment (1). 5 (Teh) Determinare experimentală a rezistenței și funcționării unei piese, unui aparat, unei instalații etc. Si: încercare, probă. 6 Mijloc fizic sau chimic de recunoaștere și măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. 7 (Îc) ~-film Film folosit pentru verificarea și reglarea aparatului de proiecție. 8 (Îc) ~-meci Meci internațional menit să stabilească o ierarhie neoficială în rugby, crichet etc. 9 (Med; îs) ~ de sarcină Metodă de investigare prin care se determină existența unei sarcini la femei.

TEST¹, teste, s. n. Probă prin care se examinează, în psihologia experimentală, unele aptitudini psihice și fizice ale unei persoane; p. ext. materialul (fișe, tablouri, scheme etc.) cu care se face această probă. – Din fr., engl. test.

TEST, teste, s. n. Probă prin care se examinează aptitudinile fizice și psihice ale unei persoane, p. ext. materialul (fișe, caiete, tablouri etc.) cu care se face această probă.

TEST¹ s.n. 1. Încercare; experimentare, experiment. ♦ Probă prin care, în psihologia experimentală, se pot examina unele aptitudini fizice și psihice ale unei persoane; (p. ext.) materialul folosit pentru această probă. 2. Determinare experimentală a rezistenței și funcționării unei piese, unui aparat, unei instalații etc.; încercare, probă. ♦ Mijloc fizic sau chimic de recunoaștere și măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. ♦ Test-film = film folosit pentru verificarea și reglarea aparatului de proiecție. ◊ Test-meci = meci internațional menit să stabilească o ierarhie neoficială în rugbi, crichet etc. [< engl., fr. test].

TEST² s.n. Carapace la foraminifere, radiolare, arici. ♦ Cochilia moluștelor. [< fr. test, cf. lat. testum].

TEST¹ s. n. 1. încercare; experimentare, experiment. ◊ probă în psihologie, pedagogie etc. pentru a examina unele aptitudini fizice și psihice ale unei persoane. 2. mijloc fizic sau chimic de recunoaștere și măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. 3. determinare experimentală a rezistenței și a funcționării unei piese, unui aparat, unei instalații etc.; încercare, probă. (< fr., engl. test)

TEST² s. n. carapace la foraminifere, radiolari, arici. ◊ cochilia moluștelor. (< fr. test, lat. testum)

TEST¹ ~e n. Probă-standard folosită în psihologia experimentală pentru examinarea aptitudinilor psihice și fizice ale unei persoane. /<fr., engl. test

TEST² ~e n. Strat protector, calcaros sau chitinos, care acoperă corpul unor vietăți (moluște, crustacee etc.). /<fr. test

ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de lut ars sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum.

țest sn [At: TETRAEV. (1574), 251 / V: (îrg) țist, (reg) ~ru^[1], țeșt / Pl: ~uri, ~e / E: ml testum] 1 Obiect de lut ars, de fontă etc., având de obicei forma unui capac adâncit (prevăzut cu o toartă sau cu un cârlig), cu care, după ce este bine încălzit, se acoperă aluatul de pâine, mălaiul etc. pentru a se coace. 2 (Îe) Îi dă zestre două ~e Se zice despre o fată lăudăroasă care n-are zestre. 3 (Îe) A fi ca ~ul A fi vrednic. 4 (Îe) A pune (cuiva) ~ul în cap A prosti (pe cineva). 5 (Îae) A supune. 6 (Îae) A încălca credința conjugală Si: a înșela. 7 (Îe) A fi cu ~ul în cap A fi retras față de ceilalți oameni. 8 (Îae) A fi prost. 9 (Îae) A fi leneș. 10 (Îae) A se lăsa condus de femei. 11 (Îe) A fi cu ~ul în spate A fi cocoșat. 12 (Îe) Umblă tot cu ~ul aprins Se spune despre o femeie bârfitoare și care până la urmă o pățește. 13 (Îe) A umbla cât ține ~ul A umbla foarte mult. 14 (Îe) Ca ~ul, din vatră în vatră Se spune despre cineva care se mută des. 15 (Îe) A face un ~ (sau la ~e) A cădea în fund. 16 Conținutul unui țest (1). 17 (Mun; Olt; fig; dep) Epitet dat unui om prost și necizelat. 18 (Mun; Olt; fig; dep) Epitet dat unui om leneș. 19 (Mun; fig; dep) Epitet dat unui om încăpățânat. 20 (Mun; fig; dep) Epitet dat unui om care se înfurie ușor. 21 (Reg) Cuptor de pâine făcut în curte. 22 (Reg) Un fel de cuptor de ciment care se folosește numai la munte. 23 (Reg) Vas de lemn în care se pune aluatul ca să dospească atunci când se face pâine în casă. 24 (Îrg) Craniu (1). 25 (Îrg; în textele bisericești) Traducerea numelui topic Golgota. 26 (Îvp) Carapace. 27 (Îvp) Cochilie (1). 28 (Îvp) Scoică. 29 (Îvr) Coajă a alunei. 30 (Înv) Partea superioară a unei coloane Si: capitel. 31 (Reg; îs) ~ul trupului Partea de la baza trunchiului². 32 Scheletul de lemn al șeii, peste care se întinde pielea. 33 (Nav) Piesă de lemn care servește la întinderea subarbelor. 34 (Mol; îf țestru) Capacul sicriului. 35 (Reg; îf țeșt) Construcție de zidărie deasupra vetrei țărănești pentru colectarea fumului. 36 (Trs) Gaură în țărmul râului unde se ascund peștii și racii.

țestre^[1] sn vz țest

țeșt sn vz țest

țist² sn vz țest

ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de pământ sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum.

ȚEST, țesturi, s. n. 1. Un fel de capac de pămînt sau de tuci, cu care se acoperă pe vatra înfierbîntată pîinea, plăcinta etc. puse la copt. Încălzise țestul și băgase o plăcintă să se coacă. ISPIRESCU, la CADE. 2. Carapace de broască țestoasă. Ea se duse apoi, luă un țest de broască... și începu să adune în el alifia. SLAVICI, la CADE.

expoziție-test s. f. Expoziție în care se prezintă mostre pentru testare ◊ „Filiala din Cluj-Napoca a Asociației Române de Marketing a organizat o expoziție-test, în cadrul căreia zeci de creatori din întreprinderile și instituțiile municipiului au prezentat mostre de obiecte de uz casnic, articole de îmbrăcăminte [...]” R.l. 9 I 76 p. 2 ◊ „Răspuns la o expoziție-test.” Sc. 28 II 76 p. 3. ◊ „Expoziție-test. La Galeria ARTIND a Centralei industriei și ceramicii fine din Ministerul Industriei Ușoare s-a deschis o expoziție cuprinzând lucrări realizate în cadrul programului de perfecționare organizat de Centrul de perfecționare a cadrelor [...]” Cont. 13 VI 80 p. 11 (din expoziție + test; C. Lupu în SCL 6/81 p. 504)

meci-test s. n. (sport) Meci cu valoare de test ◊ „[...] meciul-test cu selecționata Angliei [...]” I.B. 9 XI 84 p. 7. ◊ „Ne așteaptă câteva dificile examene internaționale: în acest an meciurile test cu Scoția [...] și cu Irlanda [...]” I.B. 19 II 86 p. 3 (din meci + test)

partidă-test s. f. (sport) Partidă cu rol de test ◊ „Naționala de rugbi va susține o partidă-test cu echipa Angliei.” Emisiune Radio 3 XII 84; v. și Sc. 4 XII 84 p. 3 (din partidă + test)

situație-test s. f. 1972 Situație care poate servi drept test v. situație-limită (din situație + test)

turneu-test s. n. Turneu artistic (sportiv) cu valoare de test ◊ „Către fiecare final de stagiune Teatrul «Giulești» întreprinde deplasări în mari centre ale țării cu cele mai reprezentative montări din repertoriul anului. De fapt, e vorba de turnee-test, prilejuind o atentă sondare a opiniilor și preferințelor publicului.” I.B. 24 V 72 p. 2. ◊ „Turnee-test [...] în rugbyul mondial.” Luc. 4 XI 78 p. 7 //din turneu + test//

ȚEST ~uri n. 1) Capac în forma de clopot, cu care se acoperă pâinea pusă la copt pe vatra încinsă. 2) pop. (la broaștele-țestoase, raci etc.) Înveliș dur, format din tegumente osoase care protejează corpul; carapace; țeastă. /<lat. testum

țest n. 1. înveliș osos: țesturi de broaște; 2. cuptoraș de lut ars în care țăranca coace pâinea, azima și coca: îi puiu în cap țestul și rabdă în tăcere PANN. [Lat. TESTUM].

țest n., pl. urĭ (lat *tĕstum, cl. téstum, capac de lut; it. pg. testo, fr. têt, sp. tiesto. V. țeastă). Carapace, troacă (la broasca țestoasă). Vas de lemn în care se pune aluatu ca să dospească cînd facĭ pîne în casă. Scheletu șeleĭ, peste care se’ntinde pelea.

test (probă, carapace) s. n., pl. teste

test (probă, carapace) s. n., pl. teste

test (probă, înveliș) s. n., pl. teste

test-grilă s. n., pl. teste-grilă

țest s. n., pl. țesturi

*test-grilă s. n., pl. teste-grilă

țest s. n., pl. țesturi

țest s. n., pl. țesturi

țest

țest, -turi.

ȚEST s. 1. v. carapace. 2. (Transilv. și Ban.) cerine. (~ pentru copt pâinea.)

țest s. v. CARAPACE.

ȚEST s. (Transilv. și Ban.) cerine. (~ pentru copt pîinea.)

țest, țesturi, s.n. (reg.) 1. craniu, țeastă. 2. carapace. 3. scheletul de lemn al șeii. 4. gaură în țărmul râurilor unde se ascund peștii.

țest, țesturi s. n. cap, țeastă