termorezistent, ~ă a [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr thermorésistant] (D. unele materiale) 1 Rezistent la temperaturi (înalte sau joase). 2 (Pex) Care nu-și modifică proprietățile sub acțiunea căldurii Si: refractar (1).

TERMOREZISTENT, -Ă adj. Rezistent la temperaturi (înalte sau joase); care nu-și modifică proprietățile sub acțiunea căldurii; refractar. [< fr. thermorésistant].

TERMOREZISTENT, -Ă adj. rezistent la temperaturi înalte sau la presiune; care nu se deformează sub acțiunea căldurii. (< fr. thermorésistent)

termorezistent, -ă adj. (tehn.) Rezistent la temperaturi înalte sau la presiune ◊ „Aceste țesături sunt neinflamabile, termorezistente.” I.B. 28 III 63 p. 3. ◊ „De remarcat de asemenea și noile produse executate – pentru prima oară – din sticlă termorezistentă cu grad sporit de rezistență la șocuri puternice de la 250 la 25 grade Celsius.” R.l. 3 VIII 79 p. 2; v. și vitrat (din fr. thermorésistant; PR 1968; LTR; DN3)

TERMOREZISTENT ~tă (~ți, ~te) Care rezistă la temperaturi înalte. /<fr. thermorésistant

termorezistent adj. m., pl. termorezistenți; f. termorezistentă, pl. termorezistente

*termorezistent adj. m., pl. termorezistenți; f. termorezistentă, pl. termorezistente

termorezistent adj. m., pl. termorezistenți; f. sg. termorezistentă, pl. termorezistente