terfelire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: terfeli] (Pop) 1 Murdărire. 2 (Fig) Înjosire. 3 (Fig) Insultare. 4 (Fig) Compromitere (1).

TERFELIRE, terfeliri, s. f. Acțiunea de a terfeli.

ferfeli v vz terfeli

târfoli v vz terfeli

terfeli vt [At: DRLU / V: (reg) fer~, târfoli / Pzi: ~lesc / E: tearfă¹ + -eli] 1 (Pop) A murdări (mai ales îmbrăcămintea) Si: (reg) a dârvăli, a feșteli, a terefeca. 2 (Reg; îf târfoli) A călca în picioare. 3 (Pop; fig) A face de ocară Si: a înjosi. 4 (Pop; fig) A insulta. 5 (Pop; fig) A compromite (1).

TERFELI, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mînji. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a batjocori. El, omul de viitor... luase «din dragoste» o fată fără nimic, cu rude mizerabile, punîndu-se în conflict cu propria lui familie, ca apoi să fie terfelit. CĂLINESCU, E. O. II 84. Să dezerteze și să terfelească onoarea militară! Cuvînt greu! Proiect teribil! GALACTION, O. I 140. Am să-l terfelesc... în foaia mea. ALECSANDRI, T. 1630.

A TERFELI ~esc tranz. pop. 1) (mai ales obiecte de îmbrăcăminte) A face să se terfelească. 2) A umple de murdărie; a murdări; a mânji. 3) fig. A trata cu vorbe de ocară; a batjocori; a ocărî. /tearfă + suf. ~eli

A SE TERFELI mă ~esc intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) 1) A deveni asemănător cu terfele; a se uza prin întrebuințare sau exploatare neglijentă. 2) A se umple de murdărie; a deveni murdar; a se murdări; a se mânji; a se mâzgăli. /tearfă + suf. ~eli

terfelì v. 1. a uza, a mânji: a-și terfeli hainele; 2. fig. a ocărî: am să-l terfelesc în foaia mea AL. [Cf. tărfă, cârpă].

terfelésc v. tr. (var. din tervelesc, dervelesc, berghelesc). Uzez, murdăresc (o haĭnă). Fig. Ocărăsc, batjocuresc, fac de rîs.

terfelire s. f., g.-d. art. terfelirii; pl. terfeliri

terfelire s. f., g.-d. art. terfelirii; pl. terfeliri

terfelire s. f., g.-d. art. terfelirii; pl. terfeliri

terfeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelesc, 3 sg. terfelește, imperf. 1 terfeleam; conj. prez. 1 sg. să terfelesc, 3 să terfelească

terfeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelesc, imperf. 3 sg. terfelea; conj. prez. 3 să terfelească

terfeli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. terfelesc, imperf. 3 sg. terfelea; conj. prez. 3 sg. și pl. terfelească

TERFELIRE s. v. dezonorare.

TERFELIRE s. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătare, pîngărire, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanațiune. (~ memoriei cuiva.)

TERFELI vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

TERFELI vb. v. dezonora.

terfeli vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

TERFELI vb. a batjocori, a compromite, a dezonora, a necinsti, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.)