TERACOTĂ, (2, 3) teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta.

teracotă sf [At: ALEXI, W. / V: (fer) târna~ / Pl: ~te / E: it terracotta, ger Terrakotte] 1 Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2 (Pex) Sobă de teracotă (1). 3 Sculptură realizată în tehnica² obținerii teracotei (1).

TERACOTĂ, teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta.

TERACOTĂ, teracote, s. f. Produs ceramic (obținut în general prin arderea argilei) din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. Șezu cîteva clipe... uitîndu-se foarte atentă la soba înaltă de teracotă. DUMITRIU, B. F. 92. Pereții... își amestecau respirația cu mirosul apăsător de spital și cu căldura sobei de teracotă din dosul ușii. REBREANU, P. S. 109. Un mare număr de medalioane de teracotă smălțuită în diferite nuanțe. ODOBESCU, S. II 210.

TERACOTĂ s.f. 1. Produs ceramic fabricat prin arderea argilei din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). [< it. terracotta < terra – pămînt, cotta – arsă].

TERACOTĂ s. f. 1. produs ceramic obținut prin arderea argilei, din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. ◊ soba însăși. 2. sculptură realizată în tehnica teracotei (1). (< it. terracotta)

TERACOTĂ ~e f. Material de construcție în formă de plăci ceramice, obținute prin arderea și emailarea argilei, folosite pentru construirea sobelor, căptușirea pereților etc. /<it. terracotta, germ. Terrakotte

teracotă f. pământ ars: sobă de teracotă.

*teracótă f., pl. e (it. terra cotta, pămînt copt, adică „ars”. V. bis-cot). Argilă arsă în foc: statuete de teracotă.

târnacotă sf vz teracotă

teracotă s. f., g.-d. art. teracotei; (obiecte) pl. teracote

teracotă s. f., g.-d. art. teracotei; (obiecte) pl. teracote

teracotă s. f., pl. teracote

teracotă

teracotă (-te), s. f. – Produs ceramic pentru sobe, obiecte ornamentale etc. It. terra cotta.