TENDENȚIONISM s. n. Tendențiozitate. ♦ Denumire generică a orientărilor literare și artistice care declară drept principal criteriu valoric al operei de artă abordarea unei tematici cu caracter pronunțat politic, social, etic, ignorând criteriile estetice. [Pr.: -ți-o-] – Din tendențios.

tendenționism sn [At: GHEREA, ST. CR. I, 301 / P: ~ți-o~ / E: tendențios] 1 Caracterul a ceea ce este tendențios (2) Si: tendențiozitate. 2 Proprietate a unei opere de artă de a reflecta tendințele mediului care o determină.

TENDENȚIONISM s. n. (Rar) Tendențiozitate. [Pr.: -ți-o-] – Din tendențios.

TENDENȚIONISM s. n. Însușirea de a fi tendențios; tendențiozitate. Referindu-se la tendenționismul literaturii sovietice, afirmă că ea nu se teme de această acuzare. SAHIA, U.R.S.S. 160. Apărătorii tendințelor sociale în artă nu lămuresc destul deosebirea cea mare ce există între tendenționism și tezism. GHEREA, ST. CR. I 301.

TENDENȚIONISM s.n. (Rar) Tendențiozitate. ♦ Proprietate a operei de artă de a reflecta tendințele mediului natural și social care o determină. [Pron. -ți-o-. / < tendențios + -ism].

TENDENȚIONISM s. n. proprietate a unei opere de artă de a reflecta tendințele mediului natural și social care o determină. (< tendențios + -ism)

tendenționism (desp. -ți-o-) s. n.

tendenționism (-ți-o-) s. n.

tendenționism s. n. (sil. -ți-o-)

TENDENȚIONISM s. v. tendențiozitate.

TENDENȚIONISM s. tendențiozitate.