2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TEMENEA, temenele, s. f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h).
TEMENEA, temenele, s. f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ◊ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
temenea sf [At: BELDIMAN, E. 134/7 / V: (înv) ~na / Pl: ~ele, (îvr) ~eli / E: tc temenna] 1 Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune, cu mâna dreaptă întâi lăsată în jos, apoi apropiată de buză și pe urmă de frunte Si: închinăciune, ploconeală, reverență, (reg) pleoștire. 2 (Fam; îe) A face ~ele A fi exagerat de politicos. 3 (Fam; îe) A fi slugarnic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEMENEA, temenele, s. f. Fel de a saluta, după obiceiul musulman, făcînd o plecăciune; ploconeală, închinăciune. I-am făcut o temenea și-am ieșit în dosul casei. GALACTION, O. I 78. Mesrur a trecut înainte, poftindu-l cu multe temenele pe calif în celălalt salon. CARAGIALE, O. III 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEMENEA ~ele f. Plecăciune adâncă făcută în semn de salut (după obiceiul musulmanilor). ◊ A face ~ele a manifesta slugărnicie. [Art. temeneaua] /<turc. temenna
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
temen(e)à f. închinăciune după maniera turcească, adică corpul plecat, dreapta lăsată puțin în jos, dusă apoi la buze și în urmă la cap: la Sultan de se ’nchina cu adâncă temena POP. [Turc. TEMENNA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
temeneá f., pl. ele (din maĭ vechĭu temená, turc. [d. ar.] temenna, urare, salutare). Închinăcĭune (salutare) după obiceĭu musulman (cu capu plecat și cu mîna dreaptă lăsată’n jos, apoĭ dusă la buze și apoĭ la frunte).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEMENI, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEMENI, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
temena sf vz temenea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
temeni2 vt [At: A VI, 19/ Pzi: ~nesc / E: ns cf temeli2] (Reg) A lipi cu lut și baligă Si: a murui1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
temeni1 vr [At: BARCIANU, ȘIO II, 355 / Pzi: ~nesc / E: temenea] (Rar) A se apleca în fața cuiva în semn de salut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEMENI, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. Ienicerii de sosea, Bună ziua că-i dedea Și frumos se temenea. TEODORESCU, P. P. 552.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
temenì v. a face temenele, a se ploconi: ienicerii de ’mi sosia, bună ziua că-i dedea, și frumos se temenia POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
temenésc (mă) v. refl. (d. temenea). Fam. Fac temenele, mă ploconesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
temenea s. f., art. temeneaua, g.-d. art. temenelei; pl. temenele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
temenea s. f., art. temeneaua, g.-d. art. temenelei; pl. temenele, art. temenelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
temenea s. f., art. temeneaua, g.-d. art. temenelei; pl. temenele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
temenea, -nele.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
temeni (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. mă temenesc, 3 sg. se temenește, imperf. 1 sg. mă temeneam; conj. prez. 1 sg. să mă temenesc, 3 să se temenească; imper. 2 sg. afirm. temenește-te; ger. temenindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!temeni (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenește, imperf. 3 sg. se temenea; conj. prez. 3 să se temenească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
temeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. temenesc, imperf. 3 sg. temenea; conj. prez. 3 sg. și pl. temenească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TEMENEA s. v. reverență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TEMENEA s. compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, ploconeală, reverență, (reg.) plocon, (înv.) plecare, (turcism înv.) talîm, (fam. rar) selamlîc. (I-a făcut o ~ adîncă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEMENI vb. v. închina, ploconi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
temeni vb. v. ÎNCHINA. PLOCONI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
temenea (-ele), s. f. – Ploconeală, reverență. – Var. înv. temena. Mr. timinee, megl. timinà. Tc. temenna (Șeineanu, II, 355; Ronzevalle 67); cf. ngr. τεμενᾶς, alb., bg. sb. temena. – Der. temeni, vb. refl. (a face temenele, a se ploconi).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F151) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
temenea, temenelesubstantiv feminin
- 1. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ploconeală reverență închinăciune
- I-am făcut o temenea și-am ieșit în dosul casei. GALACTION, O. I 78. DLRLC
- Mesrur a trecut înainte, poftindu-l cu multe temenele pe calif în celălalt salon. CARAGIALE, O. III 73. DLRLC
- A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. DEX '09 DEX '98sinonime: ploconi
-
etimologie:
- temenna(h) DEX '98 DEX '09
temeni, temenescverb
- 1. A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ienicerii de sosea, Bună ziua că-i dedea Și frumos se temenea. TEODORESCU, P. P. 552. DLRLC
-
etimologie:
- temenea DEX '98 DEX '09