telefonic, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~ici, ~ice / E: fr telephonique] 1-3 Care aparține telefonului (1, 10, 13). 4-6 Privitor la telefon (1, 10,13). 7 (D. convorbiri, mesaje, legături etc.) Care se face prin telefon (1,10,13). 8 (Îs) Aviz ~ Aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon (1) pentru o convorbire interurbană sau internațională. 9 Referitor la telefonie (1). 10 Caracteristic telefoniei (1).

TELEFONIC, -Ă, telefonici, -e, adj. Care se referă la telefon, de telefon; (despre o convorbire) care se face prin telefon. Fiecare nou sosit aducea cîte o veste... că multe județe sînt complet izolate fiindcă țăranii au tăiat firele telegrafice și telefonice. REBREANU, R. II 77. ◊ (Adverbial) Cerea telefonic pentru a doua zi douăzeci de soldați. DUMITRIU, B. F. 12. Sînt ținut la curent telefonic din două în două ceasuri. VORNIC, P. 111. ◊ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înștiințat că la o anumită oră va fi chemat la telefon pentru o convorbire interurbană.

TELEFONIC, -Ă adj. Referitor la telefon; transmis prin telefon. [< fr. téléphonique].

TELEFONIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de telefonie; propriu telefoniei. 2) Care se transmite prin telefon. Mesaj ~. ◊ Aviz ~ înștiințare prin care cineva este anunțat că, la o anumită oră, va fi chemat la telefon (la o centrală) pentru o convorbire interurbană. /<fr. téléphonique

telefonic a. ce ține de telefon: linie telefonică.

*telefónic, -ă adj. (d. telefon). Relativ la telefon. Transmis pin telefon: știrĭ telefonice. Adv. Pin telefon.

telefonic adj. m., pl. telefonici; f. telefonică, pl. telefonice

telefonic adj. m., pl. telefonici; f. telefonică, pl. telefonice

telefonic adj. m., pl. telefonici; f. sg. telefonică, pl. telefonice