4 intrări
38 de definiții
din care- explicative (26)
- morfologice (9)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TEHNICĂ, tehnici, s. f. 1. Totalitatea uneltelor și a practicilor producției, dezvoltate în decursul istoriei, permițînd omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. Problema centrală în sporirea productivității muncii o constituie utilizarea cît mai deplină a tehnicii, folosirea cît mai rațională și mai productivă a capacităților de producție existente. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2870. Ce n-avem noi! Toate instituțiile, toate darurile tehnicei moderne. IBRĂILEANU, SP. CR. 243. 2. Totalitatea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii, a unei arte, a unei științe. Tehnica picturii. Tehnica versificației. ▭ Aplauzele entuziaste... s-au referit mai cu seamă la tehnica oratorică a vorbitorilor. HOGAȘ, DR. II 169. Intriga se încurcă așa de rău, încît... a trebuit toată priceperea lui în ale scenei, în ale tehnicei teatrale pentru a o descurca. GHEREA, ST. CR. I 364.
TEHNICĂ s.f. 1. Totalitatea uneltelor și a deprinderilor de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. 2. (Mil.) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. Totalitatea procedeelor folosite în practicarea unei profesiuni. [Gen. -cii. / cf. fr. technique, it. tecnica, germ. Technik].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-TEHNIC2(Ă) elem. tehn(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TEHNICĂ ~ci f. 1) Totalitate a uneltelor și a mijloacelor de muncă, perfecționate în cursul dezvoltării istorice a omenirii, care permit obținerea de bunuri materiale. 2) Ansamblu de procedee și deprinderi folosite într-un anumit domeniu de activitate. ~ de interpretare muzicală. 3) Totalitate a mașinilor, mecanismelor și aparatelor aflate în întrebuințare. ◊ ~ de luptă totalitate a mijloacelor de luptă cu care sunt dotate forțele armate ale unei țări. [G.-D. tehnicii] /<fr. technique, lat. tehnicus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tehnică f. totalitatea procedeurilor unei arte sau meserii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEHNO2- Element de compunere însemnând „tehnic”, „în legătură cu tehnica”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. techno-.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tehnic2, ~ă [At: CR (1829), 3132/30 / S și: (înv) tecn~, techn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat technicus, ger technisch, Technik, fr technique] 1-2 a Care aparține tehnicii2 (10-11) Si: (îvr) tehnicesc (1-2), tehnologicesc (1-2). 3-4 a Privitor la tehnică (10-11) Si: (îvr) tehnicesc (3-4), tehnologicesc (3-4). 5 a (Îs) Termen ~ Termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. 6 a (Îs) Desen ~ Desen care reprezintă la o anumită scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, fiind folosit la construirea obiectului în spațiu. 7 a Care se ocupă de problemele practice legate de executarea unor lucrări, a unor operațiuni, de exercitarea unei profesiuni etc. 8 a Care aparține aspectelor tehnice (7). 9 a Referitor la aspectele tehnice (7). 10 sf (Șîs ~a producției) Totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale Si: tehnologie (3). 11 sf Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor, îmbinate cu o anumită măiestrie personală și aplicate în executarea unei operațiuni ori lucrări, sau, în general, în practicarea unei profesiuni. 12 sf (Mii; îs) -ă de luptă Totalitatea mijloacelor de luptă (armament, avioane, tancuri) și auxiliare (materiale de transmisiuni, de geniu etc.) cu care sunt înzestrate forțele armate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tehnic1 sm [At: CARAGIALE, O. III, 228 / Pl: ~ici / E: ger Techniker] (Îvr) Tehnician (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tehno- [At: DLR / E: fr techno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația „tehnic2” .
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii, a unei științe etc. 3. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
TEHNO- Element de compunere care înseamnă „tehnic”, „în legătură cu tehnica” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. techno-.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj. Care se referă la tehnică, de tehnică, al tehnicii. Lexicon tehnic. ▭ Creșterea continuă a întregii producții sociale în U.R.S.S. s-a făcut și se face pe baza unui neîncetat progres tehnic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 33, 5/1. Marile fabrici de cinematograf sînt înzestrate după ultimele progrese tehnice. SAHIA, U.R.S.S. 43. Cartea-ți plină de regule tehnice și de învățături doctrinarii. ODOBESCU, S. III 15. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă, la scară, un obiect cu înscrierea dimensiunilor și care este folosit la construirea în spațiu a obiectului. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic mai ales unui anumit domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate (într-o meserie, o artă, o știință etc.). Serviciu tehnic. ▭ Am voi cîteva amănunte care să pună accentul mai puțin pe partea tehnică și mai mult pe aplicarea descoperirii în industrie. BARANGA, I. 168. Eminescu era muncit, ca orice scriitor mare, de problema tehnică a limbii. CĂLINESCU, E. 154.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TECHN- v. tehnic [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TECHNI- v. tehnic [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TECHNO- v. tehnic [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEHN- v. tehnic [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEHNI- v. tehnic [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEHNIC, -Ă adj. Referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ◊ Termen tehnic = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. // (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris și techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tehnică”, „procedeu, capacitate din tehnică”. // s.m. (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [Cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEHNO- v. tehnic [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEHNIC1, -Ă I. adj. referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte și deprinderi de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. ansamblu de prescripții metodologice folosite pentru o acțiune eficientă, atât în sfera producției materiale, cât și a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TEHN(O), -TEHNIC(Ă), -TEHNIE elem. „artă, meserie”, „tehnică, procedeu”. (< fr. techn/o/-, -technique, -technie, cf. gr. tekhne)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
științifico-tehnic, -ă adj. 1976 Cu caracter științific și tehnic v. cultural-artistic (din științific + tehnic; FC II 172)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TEHNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tehnică; propriu tehnicii. 2) Care se referă la latura de strictă specialitate a unei arte, a unei științe, a unei meserii. /<fr. technique, lat. technicus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tehnic a. propriu unei arte: termen tehnic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*téhnic și técnic, -ă adj. (vgr. tehnikós, d. téhne, artă. V. electro-, piro- și zoo-tehnic). Propriŭ uneĭ arte saŭ uneĭ științe: termin tehnic. Ingineresc: școală tehnică. S. m. și f. Tehnician, acela care știe bine procedura științeĭ saŭ arteĭ luĭ. S. f. Modu de a lucra al uneĭ științe saŭ arte: tehnica picturiĭ. Adv. În mod tehnic: a vorbi prea tehnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tehnică s. f., g.-d. art. tehnicii; pl. tehnici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tehnică s. f., g.-d. art. tehnicii; pl. tehnici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tehnică s. f., g.-d. art. tehnicii; pl. tehnici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tehnică, gen. tehnicii
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
tehnic adj. m., pl. tehnici; f. tehnică, pl. tehnice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tehnic adj. m., pl. tehnici; f. tehnică, pl. tehnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tehnic adj. m., pl. tehnici; f. sg. tehnică, pl. tehnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tehnic
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
tehnic.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
BAZĂ TEHNICĂ DE AVIAȚIE unitate tehnică de aviație organizată în vederea menținerii permanente în stare de disponibilitate a aerodromurilor (de bază, de manevră, de rezervă) de care dispune o unitate de aviație, precum și a echipajelor altor unități aterizate pe aerodromurile pe care le deservesc. B.T.D.A. este stabilă pe aerodromurile deservite.
TEHNIC, -Ă adj. (cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos): în sintagmele cuvânt tehnic, limbaj tehnic, termen tehnic și vocabular tehnic (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
TEHNO- „tehnică, profesie”. ◊ gr. tekhne „meșteșug, meserie” > fr. techno-, engl. id., germ. id. > rom. tehno-. □ ~crație (v. -crație), s. f., 1. Doctrină și curent social-politic contemporan, care postulează cadrul unor structuri în care puterea să aparțină nu factorilor politici, ci oamenilor de știință, tehnicienilor și organizatorilor; sin. tehnocratism. 2. Intelectualitate tehnocratică; ~fil (v. -fil1), adj., (despre specii animale) care se adaptează ușor la civilizația tehnică; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a diferitelor profesii și a procedeelor lor de lucru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în tehnologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Știință a procedeelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblu al proceselor, metodelor, procedeelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs; ~patie (v. -patie), s. f., denumire generală pentru bolile profesionale; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., ramură a patologiei care tratează despre bolile produse prin deficiențe în tehnica întreținerii și exploatării animalelor; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., ramură a psihologiei care se ocupă de mijloacele aplicării practice a psihologiei teoretice; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă de activitate tehnică a omului.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv compus | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
tehnică, tehnicisubstantiv feminin
- 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. DEX '09 DLRLC DN
- Problema centrală în sporirea productivității muncii o constituie utilizarea cît mai deplină a tehnicii, folosirea cît mai rațională și mai productivă a capacităților de producție existente. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2870. DLRLC
- Ce n-avem noi! Toate instituțiile, toate darurile tehnicei moderne. IBRĂILEANU, SP. CR. 243. DLRLC
- Tehnica picturii. Tehnica versificației. DLRLC
- Aplauzele entuziaste... s-au referit mai cu seamă la tehnica oratorică a vorbitorilor. HOGAȘ, DR. II 169. DLRLC
- Intriga se încurcă așa de rău, încît... a trebuit toată priceperea lui în ale scenei, în ale tehnicei teatrale pentru a o descurca. GHEREA, ST. CR. I 364. DLRLC
-
- 2. Ansamblu de prescripții metodologice folosite pentru o acțiune eficientă, atât în sfera producției materiale, cât și a celei spirituale. MDN '00
- Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- technique DEX '09 DEX '98 DN
tehnic, tehnicăadjectiv
-
- Lexicon tehnic. DLRLC
- Creșterea continuă a întregii producții sociale în U.R.S.S. s-a făcut și se face pe baza unui neîncetat progres tehnic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 33, 5/1. DLRLC
- Marile fabrici de cinematograf sînt înzestrate după ultimele progrese tehnice. SAHIA, U.R.S.S. 43. DLRLC
- Cartea-ți plină de regule tehnice și de învățături doctrinarii. ODOBESCU, S. III 15. DLRLC
- 1.1. Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.2. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.3. Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Serviciu tehnic. DLRLC
- Am voi cîteva amănunte care să pună accentul mai puțin pe partea tehnică și mai mult pe aplicarea descoperirii în industrie. BARANGA, I. 168. DLRLC
- Eminescu era muncit, ca orice scriitor mare, de problema tehnică a limbii. CĂLINESCU, E. 154. DLRLC
-
-
etimologie:
- technique DEX '09 DEX '98
tehnoelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere însemnând „tehnic”, „în legătură cu tehnica”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. DEX '09 DN
etimologie:
- techno- DEX '09 DEX '98 MDN '00