teatrologie sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 112, 14/1 / Pl: ~ii / E: teatru + -logie] Disciplină care se ocupă cu istoria, teoria, estetica și critica spectacolului, cu literatura dramatică, precum și cu organizarea și conducerea teatrelor (4) etc.

TEATROLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu critica teatrală, literatura dramatică, organizarea și conducerea teatrelor etc. În U.R.S.S. pregătirea în domeniul istoriei și teoriei teatrului este legată de afirmarea teatrologiei ca o disciplină de sine stătătoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 386, 4/1. – Pronunțat: te-a-.

TEATROLOGIE s.f. Disciplină care se ocupă cu critica teatrală, cu literatura dramatică, cu organizarea și conducerea teatrelor etc. [Gen. -iei. / < fr. théâtrologie, cf. gr. theatron – teatru, logos – știință].

TEATROLOGIE s. f. disciplină care tratează despre istoria, estetica și critica teatrală. (< fr. théâtrologie)

TEATROLOGIE ~i f. Știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul teoriei, practicii și istoriei teatrului, al literaturii dramatice și al organizării și conducerii teatrelor. [G.-D. teatrologiei; Sil. tea-tro-] /teatru + logie

teatrologic, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr théâtrologique] 1 Referitor la teatrologie. 2 Caracteristic teatrologiei.

teatrologie (desp. tea-tro-) s. f., art. teatrologia, g.-d. teatrologii, art. teatrologiei

teatrologie (tea-tro-) s. f., art. teatrologia, g.-d. teatrologii, art. teatrologiei

teatrologie s. f. (sil. tea-tro-), art. teatrologia, g.-d. teatrologii, art. teatrologiei

TEATRO- „teatru, teatral”. ◊ gr. theatron „teatru” > fr. théâtro-, engl. id. > rom. teatro-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în teatrologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care tratează despre istoria, teoria, estetica și critica teatrală; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a improvizațiilor teatrale în scop terapeutic.