5 intrări

96 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TATAIE s. m. (Reg.) Apelativ familiar cu care copiii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. [Pr.: -ta-ie] – Tată + suf. -aie.

TATAIE s. m. (Reg.) Apelativ familiar cu care copiii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. [Pr.: -ta-ie] – Tată + suf. -aie.

tataie sms [At: DL / P: ~ta-ie / E: tată + -aie] 1 (Fam) Tată (2). 2 (Reg) Socru (1). 3 (Fam) Bunic (1). 4 (Fam; dep) Bărbat în vârstă.

TATAIE s. m. (Regional) Apelativ familiar cu care copiii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic.

TATAIE s. m. (Reg.) Apelativ familiar cu care copii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. – Din tată.

TATAIE m. pop. (și cuvânt de adresare) 1) v. TATĂ. 2) Tatăl tatălui sau al mamei; bunel; bunic. /tată + suf. ~aie

CHITIE s. f. v. tichie.

TICHIE, tichii, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creștetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, dorește să aibă altele, mai puțin utile sau inutile. ♦ Bonetă, scufiță. ♦ (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți; căiță. ◊ Expr. (în superstiții) A se naște cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitie s. f.] – Din tc. takke.

ȚÂȚÂI, țâțâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale și insecte) A țârâi2 (2). 2. (Despre oameni) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit care exprimă nemulțumire, dezaprobare etc. 3. A tremura. ◊ Expr. A-i țâțâi (cuiva) inima (sau, fam., fundul) = a-i fi foarte frică, a tremura de frică. – Onomatopee.

ȚÂȚÂI, țâțâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale și insecte) A țârâi2 (2). 2. (Despre oameni) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit care exprimă nemulțumire, dezaprobare etc. 3. A tremura. ◊ Expr. A-i țâțâi (cuiva) inima (sau, fam., fundul) = a-i fi foarte frică, a tremura de frică. – Onomatopee.

ȚIȚEI, (2) țițeiuri, s. n. 1. Amestec lichid de hidrocarburi solide, lichide și gazoase, precum și de alți compuși organici, care se găsește în pământ sub formă de zăcământ și din care, prin distilare, se obține benzină, petrol lampant, uleiuri minerale, vaselină, motorină etc.; petrol. 2. (La pl.) Diferite feluri de țiței (1). – Et. nec.

ȚIȚEI, (2) țițeiuri, s. n. 1. Amestec lichid de hidrocarburi solide, lichide și gazoase, precum și de alți compuși organici, care se găsește în pământ sub formă de zăcământ și din care, prin distilare, se obține benzină, petrol lampant, uleiuri minerale, vaselină, motorină etc.; petrol. 2. (La pl.) Diferite feluri de țiței (1). – Et. nec.

tichie sf [At: MAN. GŌTT. / V: (reg) chichie, chilie, cicie, tâtâie, tilie, titie / Pl: ~ii / E: tc takke] 1 Calotă de stofă sau de pânză care acoperă numai creștetul capului. 2 (Pex) Acoperământ al capului, de orice formă, care este lipsit de bor Si: bonetă, căciulită. 3 (Pop; euf; îs) Cel-cu-tichia Diavol (1). 4 (Mar) Calota pălăriei. 5 (Reg; pex) Borul pălăriei. 6 (Reg) Scufiță pentru copii mici. 7 (Reg) Membrană cu care este acoperit uneori capul copilului nou-născut Si: (reg) căiță. 8 (Pop; îe) A se naște cu ~chia în sau pe cap A fi norocos. 9 (Fam; irn; îe) Ce-i lipsește chelului? ~ de mărgăritar Se spune despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, dorește să aibă altele, mai puțin utile sau inutile.

țâțaie sf [At: MILLE, V. P. 159 / V: țiț~, țaț~, țaie / Pl: ~ / E: ns cf țață] 1-6 (Mol) Țață (1-6).

țâțăi1[1] sn vz țiței

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țâțâi2 [At: CANTEMIR, IST. 83 / V: ~ții, ~țăi, (îrg) țiții, țițăi, țățăi, ~ia, ~țăia, țițăia, (reg) ~țoia / Pzi: ~iesc, țâțâi / E: țâț2 + -âi] 1 vi (D. unele insecte, păsări; d. animale) A țârâi1 (8). 2 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) inima (sau, fam, curul, brăcinarul) A-i fi foarte frică. 3 vi (Îae) A tremura de frică. 4 vi (D. oameni) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit, exprimând mirarea, îndemnul etc. 5 vt (Reg; îf țâțoia) A îndemna porcii să meargă, scoțând sunete asemănătoare cu un „ț” prelungit. 6-7 vri A sorbi cu zgomot Si: a plescăi. 8 vi (Reg) A fi ahtiat după băutură sau mâncare. 9 vi (Îe) A-i ~ (cuiva) măseaua A avea mare poftă de băutură. 10 vi (Reg; d. copii; îf țâțoia) A plânge. 11 vi A țârâi1 (11). corectat(ă)

țiței [At: (a. 1600-1630) CUV. D. BĂTR. I, 306 / V: (reg) țăț~, țâț~, țâțâi, țâț~, țâțâu, țâțău, țețui, ~țai, ~țăi, ~țâi, ~ție sf, ii, ~țiu, țuțui, țâțâie[1] sf / Pl: (7) ~uri / E: ns cf țâță] 1 sn (Mol) Lichid înăcrit, rămas după prepararea produselor de lapte de oaie, folosit și la pregătirea unor mâncăruri. 2 sn (Reg; îe) Acru ca ~ul (sau acru ~) Foarte acru. 3 a (Reg) Acru. 4 sn (Reg) Lapte prins cu mult zer. 5 sn (Reg) Caș abia închegat și nestors încă de zer. 6 sn Amestec lichid uleios, format din hidrocarburi și din alți compuși organici, de culoare brună negricioasă, mai rar gălbuie, cu reflexe albastre verzui, cu miros specific, care se folosește ca materie primă în industria chimică și ca importantă sursă de energie Si: petrol, (îrg) naft. 7 sn (Mol) Fântână cu știubei.

  1. Probabil incorect accentuat în loc de țâțâie, dar nu pot fi sigură; în referința încrucișată, această variantă este la fel ca aici accentuată — LauraGellner

TICHIE, tichii, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creștetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, dorește să aibă altele, mai puțin utile sau inutile. ♦ Bonetă, scufiță. ♦ (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți; căiță. ◊ Expr. (În superstiții) A se naște cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitie s. f.] – Din tc. takke.

TICHIE, tichii, s. f. Un fel de bonetă fără boruri, de stofă sau de pînză, care acoperă numai creștetul capului. V. scufie. Tatăl lui Bedros avea o tichie neagră de mătase. DUMITRIU, N. 266. ◊ Expr. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune în ironie despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, aleargă după altele, mai puțin utile sau inutile. ♦ (Popular) Membrană care învelește uneori capul copiilor la naștere. ◊ Expr.(În superstiții) A se naște cu tichia în cap = a fi norocos. Cînd este vorba de vînătoare, apoi poți să mi te lauzi că ești născut cu tichia în cap. ODOBESCU, S. III 194. – Variantă: chitie (ALECSANDRI, P. III 83, PĂSCULESCU, L. P. 218) s. f.

ȚIȚEI, țițeiuri, s. n. Amestec lichid format din hidrocarburi solide, lichide și gazoase și din alți compuși organici, care se găsește în pămînt sub formă de zăcămînt și din care, prin distilare, se obține benzină, petrol lampant, uleiuri minerale, vaselină, motorină etc.; petrol. S-a oprit din zbor o cioară... Fină ca o acadea De țiței topit la soare. TOPÎRCEANU, P. 203. ◊ Migrațiunea țițeiului v. migrațiune (3).

ȚÎȚÎI tîțîi și țîțîiesc, vb. IV. Intranz. (Și în formele țîțăi, țiții) 1. (Despre insecte și unele animale) A scoate sunete subțiri și tremurate. V. țîrîi. Cîțiva greieri poeți țîțîiau la lună, urcați pe coviltirele căruțelor. GALACTION, O. I 270. Scripcariul are mustețe lungi și încrestate; dacă-l prinzi și-l pui la ureche, țițiește; de aceea se numește scripcari. MARIAN, INS. 101. Am o scroafă cu purcei: de prind pe unul, toți țițiesc (Lanțul). GOROVEI, C. 197. ♦ (Despre instrumente cu coarde) A țîrîi (4). Nu țîțăi ca diblele. MAT. FOLK. 1594. 2. Fig. (Despre inimă, de obicei cu o determinare cauzală) A tremura, a palpita (de frică, de nerăbdare etc.). Un nărod slab la minte... de-mi țîțîie inima în tot ceasul să nu dea foc la casă. C. PETRESCU, R. DR. 21. Pîndea chipul magistratului și-i țîțîia inima în el de teamă să nu-l audă. POPA, V. 190. Rămase nedumerit, uitîndu-se la birjarul de pe capră, căruia îi țîțîia inima de frică. D. ZAMFIRESCU, R. 85. 3. (Despre oameni) A plescăi cu buzele sau cu limba scoțînd un sunet asemănător cu un «ț», exprimînd mirarea, îndemnul etc. Și țîțîi mirat din buze. După aceea, speriat de cele spuse, înlemni ca butucul. CAMILAR, N. I 79. Vizitiul țîțîi la cai. REBREANU, R. II 69. – Variante: țîțăi, țiții vb. IV.

TICHIE ~i f. 1) Bonetă mică care acoperă numai vârful capului; calotă. ◊ Ce-i lipsește chelului? ~ de mărgăritar! se spune despre cineva care, neavând lucruri de primă necesitate, își dorește lucruri inutile. 2) pop. Acoperământ pentru cap, care se îmbracă înainte de culcare; scufie. 3) pop. Bonetă cu două panglici care se leagă sub bărbie, purtată de sugaci; scufie. ◊ A se naște cu ~a în cap a fi norocos. [G.-D. tichiei] /<turc. takke

A ȚÂȚÂI țâțâi intranz. 1) (despre unele insecte sau animale) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei. 2) (despre persoane) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelung. 3) pop. A fi cuprins de tremur; a tremura. ◊ A-i ~ cuiva inima a tremura de frică. /țâț + suf. ~âi

ȚIȚEI ~uri n. Petrol brut. /Orig. nec.

tichie f. 1. scufie sau fes ce boierii purtau sub căciulă: chelului ce-i lipsește? tichie de mărgăritar PANN; 2. scufie de noapte sau de copil de curând născut; 3. (chitie) scufia sau fesul ce poartă evreii cei bătrâni: mi-au scos din grabă și cușmă și chitie de pe cap Al. [Turc. TIKIYA, scufie sub fes; forma Mold. chitie e o metateză din tichie].

țățăì v. a tremura, a sălta (inima), a se legăna. [Onomatopee].

țițeiu n. 1. zer gros ce se obține mestecând tare și peste tot zerul pus în căldarea pe foc: ciobanii pun țițeiul de se acrește; 2. petrol brut. [Derivat din țâță: lit. lapte de țâță].

tichíe f. (turc. takiĭe, takia, tikia, d. it. tocca, fr. toque, cuv. celtic. V. tocă). Un fel de acoperement al capuluĭ de purtat pin casă (Jidaniĭ habotnicĭ îl poartă supt pălărie). Cheluluĭ tichie..., V. chel. – În Mold. și Olt. chitie. V. fes, ghigilic.

țițéĭ n., pl. urĭ (d. țîță). Vest. 1. Un fel de urdă lichidă care ĭese din zeru pus la foc cînd amestecĭ răpede peste tot, pe cînd urda ĭese deasupra cînd amestecĭ încet (Viciŭ). „Zeru din cazan cu untu ce plutește deasupra e turnat în căzĭ, unde e lăsat să se răcească. Aci, după ce s’a ales untu închegat, i se dă drumu țițeĭuluĭ pe dedesupt pintr’un cep” (GrS. 6, 57), 2. Petrol brut, păcură supțire, de coloare neagră pînă la galben deschis. – În est țîțîĭ.

țîțîĭ, a v. intr. (ung. cicázni, pron țiț-, a te fîțîi. Cp. și cu bîțîĭ și cu bg. cicam, sug, cu rom. țîță și cu sîrb. cicijati, a fi foarte zgîrcit). Fam. Îmĭ sug dințiĭ scoțînd sunetu ț (ca mitocaniĭ). A-țĭ țîțîi măseaua (după băutură), a-țĭ fi foarte poftă de băutură. A-țĭ țîțîi inima de frică, a-țĭ fi foarte frică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!tataie (fam.) s. m., art. tataia, g.-d. art. lui tataia/tataiei, voc. tataie

tataie (fam.) s. m., art. tataia, g.-d. art. lui tataia/tataiei

tataie s. m., art. tataia, g.-d. art. tataiei/lui tataia

tichie s. f., art. tichia, g.-d. art. tichiei; pl. tichii, art. tichiile (desp. -chi-i-)

+țâțâi2 (a ~) (despre oameni) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. țâțâi, 3 țâțâie, imperf. 1 țâțâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să țâțâi, 3 să țâțâie

țâțâi1 (a ~) (despre animale, insecte) vb., ind. prez. 3 țâțâie, imperf. 3 pl. țâțâiau; conj. prez. 3 să țâțâie corectat(ă)

țiței s. n., (sorturi) pl. țițeiuri

tichie s. f., art. tichia, g.-d. art. tichiei; pl. tichii, art. tichiile

țâțâi (a ~) vb., ind. prez. 3 țâțâie, imperf. 3 sg. țâțâia; conj. prez. 3 să țâțâie

țiței s. n., (sorturi) pl. țițeiuri

tichie s. f., art. tichia, g.-d. art. tichiei; pl. tichii, art. tichiile

țâțâi vb., ind. și conj. prez. 1 sg. țâțâi, 3 sg. și pl. țâțâie, imperf. 3 sg. țâțâia

țiței s. n., (sorturi) pl. țițeiuri

țâțâesc, țâțâe 3, țâțâiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TATAIE s. v. bunic, părinte, tată, tată-mare.

TICHIE s. bonetă, căciuliță, scufă, scufiță, (Transilv., Ban. și Bucov.) ceapsă.

TICHIE s. v. bonetă, bonețică, bor, calotă, margine, scufie, scufiță.

ȚÂȚÂI vb. v. tremura, țârâi.

TICHIE s. bonetă, căciuliță, scufă, scufiță, (Transilv., Ban. și Bucov.) ceapsă. erată

tichie s. v. BONETĂ. BONEȚICĂ. BOR. CALOTĂ. MARGINE. SCUFIE. SCUFIȚĂ.

ȚIȚEI s. (CHIM.) petrol, (înv. și reg.) naft, (fig.) aur negru.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tichie (-ii), s. f. – Bonetă. – Var. Mold. chitie. Tc. takiya, tikiya, din arab. takija (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1997).

țîțîi (-i, -it), vb.1. A dîrdîi, a clipi, a trepida. – 2. A palpita, a zvîcni. – 3. A cînta greierul. – 4. A scoate tremolouri de către un instrument. – Var. țîțîia, țîții. Creație expresivă, cf. hîțîi, fîțîi, bîțîi, țîrîi.Der. țîțîială, s. f. (tremur, palpitație, dîrdîială; tremolo); țîțeică (var. țițeica), s. f. (Olt., Trans., balansoar); țiței, s. m. (zer de lapte acru; petrol brut) probabil numit așa pentru că forma o masă densă care tremura; țîțînă (var. țițină), s. f. (balama; furuncul), mr. țînțînă (direct de la țîță, după Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306; Cihac, II, 436 și Pușcariu 1742; de la un lat. *titῑna, după Pascu, I, 173); țuțula, vb. (Trans., a legăna); țuțul, s. n. (Trans., balansoar, leagăn).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țiței brut, (engl.= oil, petroleum) în geologie termen sin. celui de petrol (brut). În domeniul prelucrării petrolului, acesta din urmă este considerat doar o fracție ușoară rezultată din distilarea primară a țițeiului.

țâțâi, țâțâi, țâțâiesc, vb. intranz. – A țipa, a striga. – Onomatopee (DEX); creație expresivă (DER); din țâț (MDA).

Intrare: tataie
substantiv masculin (M60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tataie
  • tataia
plural
genitiv-dativ singular
  • tataie
  • tataiei
plural
vocativ singular
  • tataie
  • tataio
plural
Intrare: tichie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tichie
  • tichia
plural
  • tichii
  • tichiile
genitiv-dativ singular
  • tichii
  • tichiei
plural
  • tichii
  • tichiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chitie
  • chitia
plural
  • chitii
  • chitiile
genitiv-dativ singular
  • chitii
  • chitiei
plural
  • chitii
  • chitiilor
vocativ singular
plural
tilie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tâtâie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țâțaie
țâțaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țațaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țițaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țâțâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâțâi
  • țâțâire
  • țâțâit
  • țâțâitu‑
  • țâțâind
  • țâțâindu‑
singular plural
  • țâțâie
  • țâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâțâi
(să)
  • țâțâi
  • țâțâiam
  • țâțâii
  • țâțâisem
a II-a (tu)
  • țâțâi
(să)
  • țâțâi
  • țâțâiai
  • țâțâiși
  • țâțâiseși
a III-a (el, ea)
  • țâțâie
(să)
  • țâțâie
  • țâțâia
  • țâțâi
  • țâțâise
plural I (noi)
  • țâțâim
(să)
  • țâțâim
  • țâțâiam
  • țâțâirăm
  • țâțâiserăm
  • țâțâisem
a II-a (voi)
  • țâțâiți
(să)
  • țâțâiți
  • țâțâiați
  • țâțâirăți
  • țâțâiserăți
  • țâțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâțâie
(să)
  • țâțâie
  • țâțâiau
  • țâțâi
  • țâțâiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâțâi
  • țâțâire
  • țâțâit
  • țâțâitu‑
  • țâțâind
  • țâțâindu‑
singular plural
  • țâțâiește
  • țâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâțâiesc
(să)
  • țâțâiesc
  • țâțâiam
  • țâțâii
  • țâțâisem
a II-a (tu)
  • țâțâiești
(să)
  • țâțâiești
  • țâțâiai
  • țâțâiși
  • țâțâiseși
a III-a (el, ea)
  • țâțâiește
(să)
  • țâțâiască
  • țâțâia
  • țâțâi
  • țâțâise
plural I (noi)
  • țâțâim
(să)
  • țâțâim
  • țâțâiam
  • țâțâirăm
  • țâțâiserăm
  • țâțâisem
a II-a (voi)
  • țâțâiți
(să)
  • țâțâiți
  • țâțâiați
  • țâțâirăți
  • țâțâiserăți
  • țâțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâțâiesc
(să)
  • țâțâiască
  • țâțâiau
  • țâțâi
  • țâțâiseră
țițăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâțăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țiții
  • țițiire
  • țițiit
  • țițiitu‑
  • țițiind
  • țițiindu‑
singular plural
  • țiție
  • țițiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țiții
(să)
  • țiții
  • țițiam
  • țițiii
  • țițiisem
a II-a (tu)
  • țiții
(să)
  • țiții
  • țițiai
  • țițiiși
  • țițiiseși
a III-a (el, ea)
  • țiție
(să)
  • țiție
  • țiția
  • țiții
  • țițiise
plural I (noi)
  • țițiim
(să)
  • țițiim
  • țițiam
  • țițiirăm
  • țițiiserăm
  • țițiisem
a II-a (voi)
  • țițiiți
(să)
  • țițiiți
  • țițiați
  • țițiirăți
  • țițiiserăți
  • țițiiseți
a III-a (ei, ele)
  • țiție
(să)
  • țiție
  • țițiau
  • țiții
  • țițiiseră
verb (V409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țiții
  • țițiire
  • țițiit
  • țițiitu‑
  • țițiind
  • țițiindu‑
singular plural
  • țițiește
  • țițiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țițiesc
(să)
  • țițiesc
  • țițiam
  • țițiii
  • țițiisem
a II-a (tu)
  • țițiești
(să)
  • țițiești
  • țițiai
  • țițiiși
  • țițiiseși
a III-a (el, ea)
  • țițiește
(să)
  • țițiască
  • țiția
  • țiții
  • țițiise
plural I (noi)
  • țițiim
(să)
  • țițiim
  • țițiam
  • țițiirăm
  • țițiiserăm
  • țițiisem
a II-a (voi)
  • țițiiți
(să)
  • țițiiți
  • țițiați
  • țițiirăți
  • țițiiserăți
  • țițiiseți
a III-a (ei, ele)
  • țițiesc
(să)
  • țițiască
  • țițiau
  • țiții
  • țițiiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâțăi
  • țâțăire
  • țâțăit
  • țâțăitu‑
  • țâțăind
  • țâțăindu‑
singular plural
  • țâțăie
  • țâțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâțăi
(să)
  • țâțăi
  • țâțăiam
  • țâțăii
  • țâțăisem
a II-a (tu)
  • țâțăi
(să)
  • țâțăi
  • țâțăiai
  • țâțăiși
  • țâțăiseși
a III-a (el, ea)
  • țâțăie
(să)
  • țâțăie
  • țâțăia
  • țâțăi
  • țâțăise
plural I (noi)
  • țâțăim
(să)
  • țâțăim
  • țâțăiam
  • țâțăirăm
  • țâțăiserăm
  • țâțăisem
a II-a (voi)
  • țâțăiți
(să)
  • țâțăiți
  • țâțăiați
  • țâțăirăți
  • țâțăiserăți
  • țâțăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâțăie
(să)
  • țâțăie
  • țâțăiau
  • țâțăi
  • țâțăiseră
țițăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâțăi
  • țâțăire
  • țâțăit
  • țâțăitu‑
  • țâțăind
  • țâțăindu‑
singular plural
  • țâțăiește
  • țâțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâțăiesc
(să)
  • țâțăiesc
  • țâțăiam
  • țâțăii
  • țâțăisem
a II-a (tu)
  • țâțăiești
(să)
  • țâțăiești
  • țâțăiai
  • țâțăiși
  • țâțăiseși
a III-a (el, ea)
  • țâțăiește
(să)
  • țâțăiască
  • țâțăia
  • țâțăi
  • țâțăise
plural I (noi)
  • țâțăim
(să)
  • țâțăim
  • țâțăiam
  • țâțăirăm
  • țâțăiserăm
  • țâțăisem
a II-a (voi)
  • țâțăiți
(să)
  • țâțăiți
  • țâțăiați
  • țâțăirăți
  • țâțăiserăți
  • țâțăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâțăiesc
(să)
  • țâțăiască
  • țâțăiau
  • țâțăi
  • țâțăiseră
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâțâia
  • țâțâiere
  • țâțâiat
  • țâțâiatu‑
  • țâțâind
  • țâțâindu‑
singular plural
  • țâțâie
  • țâțâiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâțâi
(să)
  • țâțâi
  • țâțâiam
  • țâțâiai
  • țâțâiasem
a II-a (tu)
  • țâțâi
(să)
  • țâțâi
  • țâțâiai
  • țâțâiași
  • țâțâiaseși
a III-a (el, ea)
  • țâțâie
(să)
  • țâțâie
  • țâțâia
  • țâțâie
  • țâțâiase
plural I (noi)
  • țâțâiem
(să)
  • țâțâiem
  • țâțâiam
  • țâțâiarăm
  • țâțâiaserăm
  • țâțâiasem
a II-a (voi)
  • țâțâiați
(să)
  • țâțâiați
  • țâțâiați
  • țâțâiarăți
  • țâțâiaserăți
  • țâțâiaseți
a III-a (ei, ele)
  • țâțâie
(să)
  • țâțâie
  • țâțâiau
  • țâțâia
  • țâțâiaseră
verb (V346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâții
  • țâțiire
  • țâțiit
  • țâțiitu‑
  • țâțiind
  • țâțiindu‑
singular plural
  • țâție
  • țâțiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâții
(să)
  • țâții
  • țâțiam
  • țâțiii
  • țâțiisem
a II-a (tu)
  • țâții
(să)
  • țâții
  • țâțiai
  • țâțiiși
  • țâțiiseși
a III-a (el, ea)
  • țâție
(să)
  • țâție
  • țâția
  • țâții
  • țâțiise
plural I (noi)
  • țâțiim
(să)
  • țâțiim
  • țâțiam
  • țâțiirăm
  • țâțiiserăm
  • țâțiisem
a II-a (voi)
  • țâțiiți
(să)
  • țâțiiți
  • țâțiați
  • țâțiirăți
  • țâțiiserăți
  • țâțiiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâție
(să)
  • țâție
  • țâțiau
  • țâții
  • țâțiiseră
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâțoia
  • țâțoiere
  • țâțoiat
  • țâțoiatu‑
  • țâțoind
  • țâțoindu‑
singular plural
  • țâțoie
  • țâțoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâțoi
(să)
  • țâțoi
  • țâțoiam
  • țâțoiai
  • țâțoiasem
a II-a (tu)
  • țâțoi
(să)
  • țâțoi
  • țâțoiai
  • țâțoiași
  • țâțoiaseși
a III-a (el, ea)
  • țâțoie
(să)
  • țâțoie
  • țâțoia
  • țâțoie
  • țâțoiase
plural I (noi)
  • țâțoiem
(să)
  • țâțoiem
  • țâțoiam
  • țâțoiarăm
  • țâțoiaserăm
  • țâțoiasem
a II-a (voi)
  • țâțoiați
(să)
  • țâțoiați
  • țâțoiați
  • țâțoiarăți
  • țâțoiaserăți
  • țâțoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • țâțoie
(să)
  • țâțoie
  • țâțoiau
  • țâțoia
  • țâțoiaseră
Intrare: țiței
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiței
  • țițeiul
  • țițeiu‑
plural
  • țițeiuri
  • țițeiurile
genitiv-dativ singular
  • țiței
  • țițeiului
plural
  • țițeiuri
  • țițeiurilor
vocativ singular
plural
țâțâie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țițiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țițâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țițai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țețui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâței
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâțâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâțău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâțăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țăței
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tataiesubstantiv masculin

etimologie:
  • Tată + sufix -aie. DEX '98 DEX '09

tichie, tichiisubstantiv feminin

  • 1. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creștetul capului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: calotă diminutive: tichiuță
    • format_quote Tatăl lui Bedros avea o tichie neagră de mătase. DUMITRIU, N. 266. DLRLC
    • 1.1. Bonetă, scufie, scufiță. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. popular Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: căiță
      • chat_bubble în superstiții A se naște cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Cînd este vorba de vînătoare, apoi poți să mi te lauzi că ești născut cu tichia în cap. ODOBESCU, S. III 194. DLRLC
    • chat_bubble Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, dorește să aibă altele, mai puțin utile sau inutile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

țâțâi, țâțâiverb

  • 1. unipersonal (Despre animale și insecte) A țârâi (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țârâi
    • format_quote Cîțiva greieri poeți țîțîiau la lună, urcați pe coviltirele căruțelor. GALACTION, O. I 270. DLRLC
    • format_quote Scripcariul are mustețe lungi și încrestate; dacă-l prinzi și-l pui la ureche, țițiește; de aceea se numește scripcari. MARIAN, INS. 101. DLRLC
    • format_quote Am o scroafă cu purcei: de prind pe unul, toți țițiesc (Lanțul). GOROVEI, C. 197. DLRLC
    • 1.1. (Despre instrumente cu coarde) A țârâi (4.). DLRLC
      sinonime: țârâi
      • format_quote Nu țîțăi ca diblele. MAT. FOLK. 1594. DLRLC
  • 2. (Despre oameni) A scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit care exprimă nemulțumire, dezaprobare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și țîțîi mirat din buze. După aceea, speriat de cele spuse, înlemni ca butucul. CAMILAR, N. I 79. DLRLC
    • format_quote Vizitiul țîțîi la cai. REBREANU, R. II 69. DLRLC
  • 3. Tremura. DEX '09 DEX '98
    sinonime: tremura
    • diferențiere figurat (Despre inimă, de obicei cu o determinare cauzală) A palpita (de frică, de nerăbdare etc.). DLRLC
    • chat_bubble A-i țâțâi (cuiva) inima (sau, familiar, fundul) = a-i fi foarte frică, a tremura de frică. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Un nărod slab la minte... de-mi țîțîie inima în tot ceasul să nu dea foc la casă. C. PETRESCU, R. DR. 21. DLRLC
      • format_quote Pîndea chipul magistratului și-i țîțîia inima în el de teamă să nu-l audă. POPA, V. 190. DLRLC
      • format_quote Rămase nedumerit, uitîndu-se la birjarul de pe capră, căruia îi țîțîia inima de frică. D. ZAMFIRESCU, R. 85. DLRLC
etimologie:

țiței, țițeiurisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Amestec lichid de hidrocarburi solide, lichide și gazoase, precum și de alți compuși organici, care se găsește în pământ sub formă de zăcământ și din care, prin distilare, se obține benzină, petrol lampant, uleiuri minerale, vaselină, motorină etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: petrol
    • format_quote S-a oprit din zbor o cioară... Fină ca o acadea De țiței topit la soare. TOPÎRCEANU, P. 203. DLRLC
    • 1.1. Migrațiunea (?) țițeiului (?). DLRLC
  • 2. (la) plural Diferite feluri de țiței (1.). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.