TAPIȚERIE¹, tapițerii, s. f. Partea tapițată a unei mobile. [Var.: tapiserie s. f.] – Tapița + suf. -ărie.

TAPIȚERIE², (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer.- Tapițer + suf. -ie.

tapițerie¹ sf [At: POLIZU / V: (înv) ~pețăr~ / Pl: (2-3) ~ii / E: tapițer + -ie] 1 Meseria tapițerului (2). 2 Atelier în care se lucrează obiecte făcute de tapițer (2). 3 Prăvălie în care se vând obiecte făcute de tapițer (2).

tapițerie² sf vz tapiserie

TAPIȚERIE¹, (2) tapițerii, s. f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. – Tapițer + suf. -ie.

TAPIȚERIE² s. f. v. tapiserie.

TAPIȚERIE¹ s. f. v. tapiserie.

TAPIȚERIE², tapițerii, s. f. Meseria tapițerului; atelierul unde lucrează acesta. El sta pe atunci în Podul Mogoșoaiei, deasupra unei tapițerii. VLAHUȚĂ, la CADE.

TAPIȚERIE s.f. 1. Meseria tapițerului. 2. Atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vînd obiecte făcute de tapițer. 3. V. tapiserie. [Gen. -iei. / cf. it. tappezzeria].

TAPIȚERIE² elem. tapiserie.

TAPIȚERIE¹ s. f. 1. meseria tapițerului. 2. atelier, prăvălie în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. (< it. tappezzeria)

TAPIȚERIE ~i f. 1) la sing. Meseria de tapițer. 2) Atelier în care se lucrează sau se vând obiecte făcute de tapițer. [G.-D. tapițeriei] /tapițer + suf. ~ie

tapițerie f. lucru făcut pe o canava cu lână, mătase, aur, etc. (= fr. tapisserie).

TAPISERIE² s. f. v. tapițerie.

TAPISERIE¹, (1, 2) tapiserii, s. f. 1. Țesătură decorativă din lână sau din mătase înfățișând subiecte diverse sau teme alegorice, lucrată manual sau la război și folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile. 2. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase, cu fir. ♦ Tehnica și arta executării unor asemenea țesături. 3. Meseria tapiserului. – Din fr. tapisserie.

tapețărie² sf vz tapițerie¹

tapețărie¹ sf vz tapiserie

tapiserie sf [At: GOLESCU, Î. 118 / V: (înv) ~pețăr~, ~ițer~ / Pl: ~ii / E: fr tapisserie] 1 Țesătură decorativă din lână sau din mătase, lucrată manual sau la război, folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile. 2 Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase etc. 3 Partea tapisată a unei mobile.

TAPISERIE, tapiserii, s. f. 1. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase, cu fir. ♦ Țesătură din lână sau din mătase înfățișând subiecte diverse sau teme alegorice, lucrată manual sau la război și folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile. 2. Partea tapisată a unei mobile. [Var.: tapițerie s. f.] – Din fr. tapisserie.

TAPISERIE, tapiserii, s. f. 1. Lucru de mînă cusut pe canava, cu lînă sau cu mătase; draperie sau orice obiect lucrat în acest fel. Ascunde-te acolo în astă-sară... după o tapiserie, unde vei voi. NEGRUZZI, S. III 424. Mari tapiserii de China. GOLESCU, Î. 153. 2. Partea tapisată a unei mobile. – Variantă: tapițerie s. f.

TAPISERIE s.f. 1. Lucru de mînă cusut pe o canava cu lînă, cu mătase etc. 2. Parte a unei mobile acoperită cu tapiserie (1). [Gen. -iei, var. tapițerie (3) s.f. / < fr. tapisserie].

TAPISERIE/TAPIȚERIE s. f. 1. țesătură decorativă din lână sau mătase, lucrată manual sau la război, pentru împodobirea pereților sau a mobilei. ◊ lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase etc. 2. parte a unei mobile acoperită cu tapiserie (1). (< fr. tapisserie)

mobilă-tapițerie s. f. Unitate unde se lucrează mobilă și tapițerie ◊ „Cooperativa meșteșugărească inaugurează în aceste zile la București, pe Bd. Baba Novac, un nou complex. La parter, centre de reparat obiecte optice, o unitate «Tricotextil», unități de marochinărie, mobilă-tapițerie, încălțăminte și reparații.” R.l. 10 I 75 p. 5 (din mobilă + tapițerie)

TAPISERIE tapiserii f. 1) Lucru de mână cusut pe canava după conturul unui desen (cu fire de lână sau de mătase). 2) Țesătură ornamentală folosită la acoperirea pereților sau a mobilei. 3) Îmbrăcăminte a unei mobile, realizată din astfel de țesătură. 4) Parte a unui obiect de mobilier acoperită cu asemenea țesătură. [G.-D. tapiseriei] /<fr. tapisserie

*tapiseríe și -țeríe f. (primu d. fr. tapisserie, al doilea infl. de tapițer; it. tappezzeria). Stofe cu care se tapetează o cameră, o mobilă ș. a. Meseria de tapițer.

tapițerie (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițeria, g.-d. art. tapițeriei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițerii, art. tapițeriile (desp. -ri-i-)

!tapițerie (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițeria, g.-d. art. tapițeriei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițerii, art. tapițeriile

tapițerie (meserie, atelier) s. f., art. tapițeria, g.-d. art. tapițeriei; (ateliere) pl. tapițerii, art. tapițeriile

tapițerie/tapiserie (partea tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițeria/tapiseria, g.-d. art.tapițeriei/tapiseriei; pl. tapițerii/tapiserii, art. tapițeriile/tapiseriile

tapițerie (meserie)

tapițerie, -riei gen. a.

tapiserie (țesătură decorativă) s. f., art. tapiseria, g.-d. art. tapiseriei; pl. tapiserii, art. tapiseriile (desp. -ri-i-)

tapiserie (broderie, țesătură) s. f., art. tapiseria, g.-d. art. tapiseriei; pl. tapiserii, art. tapiseriile

tapiserie (broderie, țesătură) s. f., art. tapiseria, g.-d. art. tapiseriei; pl. tapiserii art. tapiseriile

tapiserie (țesătură)