TALASOCRAȚIE s. f. (Rar) Putere întemeiată pe supremație maritimă; stăpânire asupra mărilor. – Din fr. thalassocratie.

talasocrație sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr thalassocratie] (Rar) 1 Putere întemeiată pe supremația maritimă. 2 Stăpânire asupra mărilor.

TALASOCRAȚIE s. f. Putere întemeiată pe supremație maritimă; stăpânire asupra mărilor. – Din fr. thalassocratie.

TALASOCRAȚIE s.f. Putere maritimă mare; stăpînire asupra mărilor. [Gen. -iei. / < fr. thalassocratie, cf. gr. thalassa – mare, kratos – putere].

TALASOCRAȚIE s. f. 1. stăpânire asupra mărilor. 2. putere întemeiată pe supremație maritimă. (< fr. thalassocratie)

TALASOCRAȚIE f. Putere întemeiată pe supremația maritimă; stăpânire asupra mărilor. /<fr. thalassocratie

talasocrație (rar) (desp. -so-cra-) s. f., art. talasocrația, g.-d. talasocrații, art. talasocrației

talasocrație (rar) (-so-cra-) s. f., art. talasocrația, g.-d. talasocrații, art. talasocrației

talasocrație s. f. (sil. -cra-), art. talasocrația, g.-d. talasocrații, art. talasocrației

TALASO- „mare, ocean; marin, pelagic”. ◊ gr. thalassa „marea” > fr. thalasso-, germ. id., engl. id., it. talasso- > rom. talaso-. □ ~crație (v. -crație), s. f., putere întemeiată pe supremație maritimă; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante) care crește în apa mărilor; ~fite (v. -fit), s. f. pl., 1. Alge marine. 2. Plante maritime; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de valurile mării; ~geneză (v. -geneză), s. f., procesul de formare a mărilor și oceanelor; sin. talatogeneză; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a mărilor și oceanelor; ~id (v. -id), adj., (despre specii animale marine) care a pătruns în apele dulci prin migrație; ~metru (v. -metru₁), s. n., sondă marină; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a băilor de mare și a climatului marin; ~toci (v. -toc), adj., s. m. pl., (pești) care migrează din fluvii în mare, în vederea reproducerii.