2 intrări
29 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂRBĂCIRE, tărbăciri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) tărbăci. – V. tărbăci.
tărbăcire sf [At: POLIZU / V: (reg) tălb~, tălbătici~ / E: tărbăci] 1 (Înv) Chinuire a câinilor cu tărbaca (1). 2 (Reg; pex) Snopire în bătaie. 3 (Reg; fig) Batjocorire (1). 4 (Reg) Buimăcire din cauza somnului, a băuturii etc. 5 (Reg) Frământare a noroiului în picioare, în timpul mersului. 6 (Reg) Murdărire cu noroi. 7 (Reg) Legare a căruței cu tărbaca (8) Si: (reg) tărbăcit1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂRBĂCIRE, tărbăciri, s. f. (Fam. și reg.) Acțiunea de a (se) tărbăci. – V. tărbăci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TĂRBĂCIRE, tărbăciri, s. f. Acțiunea de a (se) tărbăci.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂRBĂCI, tărbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A bate tare pe cineva, a snopi în bătaie. ♦ Fig. A ocări; a-și bate joc de cineva. 2. A frământa noroiul în timpul mersului. ♦ Refl. A se murdări (cu noroi). – Cf. tăbăci.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tăbârci2 v vz tărbăci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tălbăci v vz tărbăci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tălbăcire sf vz tărbăcire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tălbătăci v vz tărbăci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tălbăticire sf vz tărbăcire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tărbăci [At: POLIZU / V: (reg) tăbârci, tălb~, tălbătă~, tâlbaci, târ~, tur~ / Pzi: ~ăcesc / E: ns cf tăbăci] 1 vt (Înv) A chinui câinii cu tărbaca (12). 2 vt (Reg; pex) A bate tare pe cineva. 3 vt (Reg; fig) A-și bate joc de cineva Si: a batjocori. 4 vt (Reg) A frământa noroiul în picioare, în timpul mersului. 5 vr (Reg) A se murdări (cu noroi). 6 vr (Reg) A se ameți de somn, de băutură etc. 7 vt (Mun) A pune tărbaca (8) la căruță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tâlbaci v vz tărbăci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
târbăci v vz tărbăci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turbăci v vz tărbăci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂRBĂCI, tărbăcesc, vb. IV. Tranz. 1. (Fam.) A bate tare pe cineva, a snopi în bătaie. ♦ Fig. A ocărî; a-și bate joc de cineva. 2. (Reg.) A frământa noroiul în timpul mersului. ♦ Refl. A se murdări (cu noroi). – Cf. tăbăci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TĂRBĂCI, tărbăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A bate zdravăn, a snopi în bătaie. Lumea îl înhăță în mijlocul ei; îl tărbăci, îl călcă în picioare. PAS, L. I 30. ♦ Fig. A ocărî, a batjocori; a-și bate joc de cineva. 2. Tranz. Fig. A frămînta noroiul în mers. Cu dînsul am tărbăcit, pe lapoviță și pe zloată, clisa ulițelor fără caldarîm. M. I. CARAGIALE, C. 61. 3. Refl. A se murdări (cu noroi). Scroafa... se zvîrcoli prin ăl noroi și se tărbăci, de nu o mai cunoșteai. ISPIRESCU, L. 129.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tărbăcì v. 1. fam. a bate până amețește; 2. fig. a batjocori, a ocărî; 3. a se murdări: scroafa se svârcoli prin ăl noroiu și se tărbăci de nu o mai cunoșteai ISP. [Formă paralelă cu tăbăcì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tărbăcésc v. tr. (cp. cu tăbăcesc și tăbîrcesc). Iron. Bat, lovesc: ĭ-a tărbăcit răŭ pĭelea. Batjocuresc, ocărăsc. V. refl. Mă murdăresc, mă feștelesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tărbăcire (reg.) s. f., g.-d. art. tărbăcirii; pl. tărbăciri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tărbăcire (reg.) s. f., g.-d. art. tărbăcirii; pl. tărbăciri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tărbăcire s. f., g.-d. art. tărbăcirii; pl. tărbăciri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tărbăci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tărbăcesc, 3 sg. tărbăcește, imperf. 1 tărbăceam; conj. prez. 1 sg. să tărbăcesc, 3 să tărbăcească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tărbăci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tărbăcesc, imperf. 3 sg. tărbăcea; conj. prez. 3 să tărbăcească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tărbăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tărbăcesc, imperf. 3 sg. tărbăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. tărbăcească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tărbăci (conj. tărbăcească)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TĂRBĂCI vb. v. snopi, stâlci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tărbăci vb. v. SNOPI. STÎLCI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tărbăci (c-esc, it), vb. – 1. A certa, a săpuni. – 2. A bate, a chelfăni, a ocărî. – 3. A se murdări, a se umple de noroi. Creație expresivă puțin clară, poate pornind de la tăbăci „a argăsi”, cu r expresiv; pentru semantism, cf. sp. zurrar „a argăsi” și „a da bice”. – Der. tărbacă, s. f. (obicei vechi, care constă în a chinui cîinii bătîndu-i) pe care Tiktin îl lega greșit de it. trabucco și Popescu-Ciocănel 42 de tc. debek „piuliță”; tărbăceală, s. f. (bătaie; ceartă; chinuire); tăbîrci, vb. (a opinti, a purta ceva greu, a se osteni), în Mold.; tăbîrceală, s. f. (istovire); tîrbosi, vb. (a tulbura, a murdări; a mesteca în cafeaua turcească); tîrboseală, s. f. (zațul de la cafeaua turcească), în Munt. Rut. terbičiti, pe care Bogrea, Dacor., IV, 850, îl propunea ca etimon al cuvîntului rom., provine probabil de la tărbăci. – Cf. tava, tearfă, tăbueț.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
tărbăci, tărbăcesc v. t. 1. a bate 2. a ocărî; a-și bate joc (de cineva)
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
tărbăcire, tărbăcirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) tărbăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- tărbăci DEX '98 DEX '09
tărbăci, tărbăcescverb
-
- Lumea îl înhăță în mijlocul ei; îl tărbăci, îl călcă în picioare. PAS, L. I 30. DLRLC
-
- 2. A frământa noroiul în timpul mersului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu dînsul am tărbăcit, pe lapoviță și pe zloată, clisa ulițelor fără caldarîm. M. I. CARAGIALE, C. 61. DLRLC
- 2.1. A se murdări (cu noroi). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: murdări
- Scroafa... se zvîrcoli prin ăl noroi și se tărbăci, de nu o mai cunoșteai. ISPIRESCU, L. 129. DLRLC
-
-
etimologie:
- tăbăci DEX '98 DEX '09