TĂPȘI, tăpșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A bătători. 2. Fig. A lovi ușor pe cineva pe obraz în semn de dragoste; a mângâia. – Cf. sb. tapšati.

tăpși vt [At: TDRG / V: (reg) ~puși, tepși, top~, tup~ / Pzi: ~șesc / E: tapșă¹] (Reg) 1 A bătători (pământul) Si: a nivela. 2 (C. i. mămăliga) A netezi (cu o lopățică sau cu o lingură) după ce s-a mestecat Si: (reg) a tăpșăi (1), a tăpșui, a tiopăni, a topăli, a tropoti (5). 3 A strivi ceva (cu piciorul) Si: a turti, (reg) a tăpșăi (2). 4 (Fig) A lovi ușor pe cineva pe obraz, în semn de dragoste Si: a mângâia.

TĂPȘI, tăpșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A bătători. 2. Fig. A lovi ușor pe cineva pe obraz în semn de dragoste; a mângâia. – Cf. scr. tapšati.

TĂPȘI, tăpșesc, vb. IV. Tranz. 1. A apăsa sau a bate (pentru a face să se așeze, să se îndese); a bătători. ◊ Intranz. După ce au aruncat aceste semințe în pămînt, trebuie să tragă cu grebla... și apoi să tăpșească cu o lopată pe deasupra straturilor. La TDRG. 2. Fig. A da cuiva lovituri ușoare în semn de afecțiune; a mîngîia. Începe a mă tăpși pe obraz și a-mi zice: Doamne, Cuță, cît ești de frumușică! CONTEMPORANUL, VI_I 486.

A TĂPȘI ~esc tranz. reg. 1) (suprafețe, terenuri) A îndesa pentru a face drept și neted; a bătători; a bătuci. ~ șoseaua. 2) fig. (persoane) A lovi ușor cu palma peste obraz în semn de dragoste. /<sb. tapšati

tăpșì v. Mold. 1. a aplana; 2. a netezi mămăliga cu lopățica sau cu lingura. [Origină necunoscută].

tăpuși v vz tăpși

tepși v vz tăpși

topși v vz tăpși

tupși² v vz tăpși

tăpșésc v. tr. (rudă cu sîrb. tapšati, a bate din palme, tapkali, a tăpși; ung. taposni, a călca, a bătături, tapsolni, a bate din palme; fr. taper, a bate cu talpa’n pămînt; germ. tappen, a bîjbîi. V. teapșă și tupăngesc). Lovesc, îndes, bătăturesc, netezesc cu ceva lat (V. și tipăresc): un slujbaș al curțiĭ tăpșea mămăliga, c’o lopățică (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Și tepșesc (est): căcĭulĭ tepșite (Panf. VR. 1920, 1, 52). V. pleoștesc și teșesc.

tepșésc, V. tăpșesc.

tăpși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăpșesc, 3 sg. tăpșește, imperf. 1 tăpșeam; conj. prez. 1 sg. să tăpșesc, 3 să tăpșească

tăpși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăpșesc, imperf. 3 sg. tăpșea; conj. prez. 3 să tăpșească

tăpși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăpșesc, imperf. 3 sg. tăpșea; conj. prez. 3 sg. și pl. tăpșească

TĂPȘI vb. v. bate, bătători, bătuci, îndesa, netezi, nivela, presa.

tăpși vb. v. BATE. BĂTĂTORI. BĂTUCI. ÎNDESA. NETEZI. NIVELA. PRESA.

TĂPȘI vb. (a îndesa). 1. Tăpșe, St. (17 B III 557). 2. Tepș/a, -e, -ea fam., olt., sec. XVI (16 B 167, II 361; Gorj 241; Șd VI 457; cf. srb. Tepša < Ștefan (etim. Drăganu, Paș).