3 intrări
61 de definiții
din care- explicative (30)
- morfologice (16)
- relaționale (10)
- etimologice (1)
- argou (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂMÂIE s. f. Substanță rășinoasă obținută prin crestare din scoarța livanului, solidificată sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie, care, prin ardere, produce un fum cu miros aromat pătrunzător, folosită în ceremoniile religioase. ◊ Expr. A fugi (de ceva sau de cineva) ca dracul de tămâie = a se feri cu cea mai mare grijă de ceva, a ocoli de departe pe cineva pentru a evita situații neplăcute, penibile. – Probabil lat. *thymanea.
tămâie sf [At: TETRAEV. (1574), 2 / V: (înv) ~mie, tăm~, timie, (reg) ~muie / Pl: ~âi / E: ns cf gr Θυμίαμα] 1 Substanță rășinoasă mirositoare care se obține din scoarța livanului și care, în contact cu aerul, se solidifică sub forma unor boabe neregulate, de culoare gălbuie sau roșiatică și care, prin ardere, produce un fum cu miros puternic, plăcut aromat, fiind întrebuințată în practicile religioase Si: (înv) oliban. 2 (Pfm; îe) A fugi (sau a se feri) de ceva sau de cineva ca dracul de ~ A se feri cu cea mai mare grijă de ceva sau de cineva, pentru a evita situații neplăcute, penibile. 3 (Reg; îe) A umbla cu ~ pe lângă cineva A linguși. 4 (Reg; îe) A arde dracului ~ A linguși pe un om rău. 5 (Reg; îe) A da dracului ~ A munci în zadar. 6 (Reg; îc) ~ia-dracului Tutun (1) (Nicotiana tabacum). 7 (Reg; îs) ~ia calului (sau ~ia dracului) Piele îngroșată pe care o au caii sub genunchiul piciorului dinapoi și deasupra genunchiului celui dinainte. 8 (Reg) Rășină de brad. 9 (Îvp) Arbore care produce tămâie (1) Si: livan (Boswellia serrata). 10 (Bot; îvp) Arborele-vieții (Thuja occidentalis). 11 (Bot; îvp) Arborele-vieții (Thuja orientalis). 12 (Îvr; fig) Lingușire. 13 (Pfm; îe) A fi ~ A nu avea nici un ban. 14 (Pfm; îae) A nu ști nimic. 15 (Pfm; îe) A fl neam ~ A fi ignorant. 16 (Mun; cu rol de propoziție eliptică) Nimic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂMÂIE s. f. Substanță rășinoasă obținută prin crestare din scoarța unor arbuști exotici, solidificată sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie, care, prin ardere, produc un fum cu miros aromat pătrunzător, folosită în ceremoniile religioase. ◊ Expr. A fugi (de ceva sau de cineva) ca dracul de tămâie = a se feri cu cea mai mare grijă de ceva, a ocoli de departe pe cineva pentru a evita situații neplăcute, penibile. – Probabil lat. *thymanea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TĂMÂIE f. bis. Substanță rășinoasă care, fiind aprinsă, emană un miros puternic și specific. ◊ A fugi de ceva (sau de cineva) ca dracul de ~ a se feri cu o deosebită atenție de ceva sau de cineva pentru a evita neplăcerile. [G.-D. tămâiei] /<lat. thymania
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tămâie f. 1. rășină aromatică ce se arde la ceremoniile religioase; 2. fig. laudă excesivă, lingușire josnică. [De origină slavo-greacă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂMÂIA, tămâiez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Bis.) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. Tranz. Fig. A copleși cu laude excesive, a linguși. 3. Refl. (Fam.) A se îmbăta, a se chercheli. – Din tămâie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămăia v vz tămâia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămăna v vz tămâia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămâia [At: VARLAAM, C. 426 / V: (înv) ~măna, tâmăia, timia, (reg) at~, ~mia, ~muia / Pzi: ~iez, (reg) ~mâi / E: tămâie] 1-2 vti (În practicile religioase) A răspândi fum de tămâie (1) din vase speciale (cățuie, cădelniță etc.) Si: a cădelnița. 3 vi (Reg; fig) A umbla de colo până colo fără nici un rost. 4 vr (Pfm; fig) A se îmbăta. 5 vt (Înv; fig) A linguși pe cineva Si: a măguli. 6 vt (Reg; gmț) A lovi pe cineva. 7-8 vti (Înv) A se închina (unei divinități). 9-10 vti (Înv) A aduce jertfa. 11 vr (În cultul vechi mozaic) A arde pe jertfelnic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămia v vz tămâia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămie sf vz tămâie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămuia v vz tămâia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămuie sf vz tămâie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tâmăia v vz tămâia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tâmâie sf vz tămâie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
timia v vz tămâia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
timie1 sf vz tămâie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂMÂIA, tămâiez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Bis.) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. Tranz. Fig. A copleși cu laude excesive, a linguși. 3. Refl. (Rar) A se îmbăta, a se chercheli. – Din tămâie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
UCIDE, ucid, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina. ◊ Compus: (pop.) ucigă-l-crucea (sau -toaca) s. m. = dracul, diavolul. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distruge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucig] – Lat. occidere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TĂMÎIA, tămîiez și (rar) tămîi, vb. I. 1. Tranz. (În practicile religioase) A afuma cu tămîie, a răspîndi fum de tămîie din vase speciale. Focul pe care femeile din sat îl aprinseseră sub troiță ca să facă tăciuni și să ia fiecare să-și tămîieze morții. GALACTION, O. I 268. Și au venit babele și au cercat cu cîte de toate: descîntat-au, vrăjit-au... tămîiatu-i-au, dar toate nu au folosit nimic. RETEGANUL, P. IV 49. Cîte-și nouă feciori murea, Pe opt... Baba că-ngrijea, Apă de căra Și îi tămîia. PĂSCULESCU, L. P. 167. ◊ Fig. Poate că strofele ce am să transcriu nu vor fi tocmai la locul lor aci, în fumul de praf de pușcă cu care eu tămîiez deocamdată cartea ta. ODOBESCU, S. III 122. ◊ Intranz. [Preotul] începe a tămîia. SEVASTOS, N. 252. 2. Tranz. Fig. A lăuda exagerat pe cineva, pentru a-i cîștiga bunăvoința; a linguși. În fiecare din discursuri... îl tămîia. BOGZA, A. Î. 59. Se făcu unealta străinilor cu care se încuscrea și pe care îi tămîia, ca să le intre în favor. NEGRUZZI, S. I 278. Au doar ție se cuvine a-nmulți măgulitorii Ce aleargă cu cățuia Tămîind stăpînitorii. CONACHI, P. 258. 3. Refl. Fig. (Rar) A se îmbăta, a se chercheli. Ei la cîrciumă aleargă, Cu oala de dimineață, Se tămîie-n toată viața. PANN, P. V. I 110.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂMÎIE s. f. Substanță rășinoasă mirositoare care se obține din scoarța unor copaci (exotici) și care, în contact cu aerul, se solidifică sub forma unor boabe neregulate, de culoare gălbuie sau roșiatică; prin ardere, produce un fum cu un miros puternic și aromat; se întrebuințează în practicile religioase. Mirosul de tămîie, de smirnă și de lumînare îi dădea dureri de cap doamnei Vorvoreanu. DUMITRIU, N. 121. Mirosul rășinei se amesteca cu mirosul tămîiei și cîntări smerite se înălțau de sub bolțile de piatră. SADOVEANU, O. VII 214. Și ce s-ar face popii de-ar fi să nu murim?... Dar baba cu tămîia? MACEDONSKI, O. I 43. ◊ Expr. A fugi de ceva (sau de cineva) ca dracul de tămîie = a se feri cu cea mai mare grijă de ceva, a ocoli de departe pe cineva, pentru a evita situații neplăcute, penibile. De spovădanie fugi ca dracul de tămîie. CREANGĂ, A. 17. Dar unde-i găsești azi bărbații ca mai înainte!... Nu-i vezi că fug de însurat, ca dracu de tămîie? ALECSANDRI, T. I 32.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UCIGĂ-L CRUCEA s. m. Diavolul. Chiar de nu-i fi tu ucigă-l crucea, tot n-ați îmblat cu lucru curat. CREANGĂ, P. 160. Să nu vă mai găsească ucigă-l crucea. EMINESCU, N. 20.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE TĂMÂIA mă ~iez intranz. pop. A se îmbăta usor; a se ameți; a se chercheli; a se aghesmui; a se afuma. /Din tămâie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A TĂMÂIA ~iez tranz. 1) A afuma cu tămâie. 2) fig. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a-i câștiga bunăvoința); a măguli; a linguși; a flata. /Din tămâie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TĂMÎIA vb. (Mold.) A se închina (unei divinități), a adora; a aduce jertfă. Nu te închini dumnedzăilor noștri și să-i tămîiedzi ca și noi ? VARLAAM. Să nu lase să să-nchine oamenii lui viu D[u]mn[e]zău, ce idolilor și dracilor să tămîieze. DOSOFTEI, VS. Etimologie: tămîie + suf. -a.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămâià v. 1. a afuma cu tămâie; 2. fig. a linguși, a onora peste măsură; 3. fam. a se îmbăta.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ucigă’l-crucea (tămâia, toaca) m. nume eufemistice date necuratului: gândind că’i ucigă’l-crucea, s’a speriat CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămîĭ, a -á, V. tămîĭez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tămîĭe f., pl. îĭ (d. vgr. thymiama, tămîie, trecînd pin forma lat. pop. *thymánea; bg. tamĕan, vsl. timiĭanŭ). Un fel de rășină aromatică cu care se afumă în biserică. A fugi ca dracu de tămîĭe, a evita grozav o persoană saŭ un lucru. După cum e sfîntu, și (saŭ așa și) tămîĭa, după cum e personagiu, așa și onorurile care i se fac. – Tămîĭa se obține pin inciziunile făcute în scoarța unuĭ copăcel (boswéllia) de pin Somalia, Abisinia, Arabia și alte țărĭ din sudu Asiiĭ. E stimulantă, tonică și stomahică și se întrebuința în ainte și’n medicină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tămîĭéz și -îĭ, a -ĭá v. intr. și tr. (d. tămîĭe). Afum cu tămîĭe: a tămîĭa pin biserică, biserica. V. tr. Fig. Lingușesc, onorez peste măsură: a-ĭ tămîĭa pe ceĭ marĭ. V. refl. Iron. Mă amețesc, mă îmbăt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tămâie s. f., art. tămâia, g.-d. tămâi, art. tămâii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!tămâie s. f., art. tămâia, g.-d. tămâi, art. tămâii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tămâie s. f., art. tămâia, g.-d. art. tămâiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tămâie, -mâia a., -mâii gen. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
tămâia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tămâiez, 3 tămâiază, 1 pl. tămâiem; conj. prez. 1 sg. să tămâiez, 3 să tămâieze; ger. tămâind
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ucide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucid, 2 sg. ucizi, 3 sg. ucide, perf. s. 1 sg. ucisei, 1 pl. uciserăm, m.m.c.p. 1 pl. uciseserăm; conj. prez. 1 sg. să ucid, 3 să ucidă; ger. ucigând; part. ucis
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
!ucigă-l-crucea (dracul) s. m., g.-d. art. lui ucigă-l-crucea
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tămâia (a ~) vb., ind. prez. 3 tămâiază; conj. prez. 3 să tămâieze; ger. tămâind; part. tămâiat
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ucigă-l-crucea s. m., g.-d. lui ucigă-l-crucea
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tămâia vb., ind. prez. 1 sg. tămâiez, 3 sg. și pl. tămâiază; conj. prez. 3 sg. și pl. tămâieze; ger. tămâind; part. tămâiat
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ucigă-l-crucea s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tămîie s. f., g.-d. art. tămîii; pl. -
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
tămîia (ind. prez. 1 sg. tămîiez, 3 sg. și pl. tămîiază)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
tămîie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
tămâiez, -âiază 3, -âieze 3 conj., -âiam 1 imp., -âind ger., -âiere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Ucigă-l-Crucea.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TĂMÂIE s. (reg.) smirnă, (înv.) livan, oliban. (Miros de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TĂMÂIE s. v. arborele-vieții, livan, tuia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TĂMÂIA vb. v. cădelnița.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TĂMÂIA vb. v. ameți, chercheli, flata, îmbăta, linguși, măguli, turmenta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
UCIGĂ-L CRUCEA s. v. aghiuță, alcor, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tămîia vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. FLATA. ÎMBĂTA. LINGUȘI. MĂGULI. TURMENTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂMÎIA vb. (BIS.) a cădelnița, (înv. și reg.) a cădi. (Preotul ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tămîie s. v. ARBORELE-VIEȚII. LIVAN. TUIA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂMÎIE s. (reg.) smirnă, (înv.) livan, oliban. (Miros de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ucigă-l-crucea s. v. AGHIUȚĂ. ALCOR. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tămîie, s. f. – 1. Substanță rășinoasă, oliban. – 2. Lingușire. – 3. (Arg.) Plictiseală, urît, lehamite. – Var. Banat tămîńe. Mr. θimnamă, megl. tămǫnă. Gr. θυμιάμα (Miklosich, Fremdw., 133; Roesler 577; Murnu 54; REW 8722, prin intermediul lat. thymiama (Tiktin) probabil trecut la *thym(i)anea (Candrea), cf. v. sard. timangia (Azlori 322), logud. timanza, v. fr. timoine. Der. directă din gr., sau din sl. timijanŭ, cf. bg., slov. temjan, sb., cr. tamjan, mag. tömjén (Cihac, II, 400; Conev 109), nu este posibilă fonetic. Der. tămîier, s. m. (ienupăr, Iuniperus communis); tămîier, s. n. (vas de tămîiat); tămîierniță, s. f. (vas de tămîiat); tămîietoare, s. f. (vas de tămîiat, femeie care tămîiază, bocitoare); tămîioară, s. f. (violetă, Viola Jooi, Viola odorata); tămîios, adj. (cu gust aromat; parfumat, muscat); tămîioasă, s. f. (viță de vie care produce struguri aromați; vin muscat); tămîiță, s. f. (plantă, Chenopodium ambrosioides; Ch. botrys); tămîia, vb. (a răspîndi fum de tămîie; a linguși); tămîiat, adj. (afumat cu tămîie; cherchelit, băut); tămîietor, s. m. (lingușitor).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a fi tămâie / tufă de Veneția expr. a fi ignorant; a nu ști deloc.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămâia, tămâiez I. v. t. a copleși cu laude excesive, a linguși II. v. r. a se îmbăta, a se chercheli
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tămâia dracului expr. (pop.) tutun.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ucigă-l crucea / toaca expr. (pop., eufem.) dracul, diavolul.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F130) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT213) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tămâiesubstantiv feminin
- 1. Substanță rășinoasă obținută prin crestare din scoarța livanului, solidificată sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie, care, prin ardere, produce un fum cu miros aromat pătrunzător, folosită în ceremoniile religioase. DEX '09 DLRLC
- Mirosul de tămîie, de smirnă și de lumînare îi dădea dureri de cap doamnei Vorvoreanu. DUMITRIU, N. 121. DLRLC
- Mirosul rășinei se amesteca cu mirosul tămîiei și cîntări smerite se înălțau de sub bolțile de piatră. SADOVEANU, O. VII 214. DLRLC
- Și ce s-ar face popii de-ar fi să nu murim?... Dar baba cu tămîia? MACEDONSKI, O. I 43. DLRLC
- A fugi (de ceva sau de cineva) ca dracul de tămâie = a se feri cu cea mai mare grijă de ceva, a ocoli de departe pe cineva pentru a evita situații neplăcute, penibile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De spovădanie fugi ca dracul de tămîie. CREANGĂ, A. 17. DLRLC
- Dar unde-i găsești azi bărbații ca mai înainte!... Nu-i vezi că fug de însurat, ca dracu de tămîie? ALECSANDRI, T. I 32. DLRLC
-
-
etimologie:
- *thymanea DEX '09 DEX '98
tămâia, tămâiezverb
-
- Focul pe care femeile din sat îl aprinseseră sub troiță ca să facă tăciuni și să ia fiecare să-și tămîieze morții. GALACTION, O. I 268. DLRLC
- Și au venit babele și au cercat cu cîte de toate: descîntat-au, vrăjit-au... tămîiatu-i-au, dar toate nu au folosit nimic. RETEGANUL, P. IV 49. DLRLC
- Cîte-și nouă feciori murea, Pe opt... Baba că-ngrijea, Apă de căra Și îi tămîia. PĂSCULESCU, L. P. 167. DLRLC
- Poate că strofele ce am să transcriu nu vor fi tocmai la locul lor aci, în fumul de praf de pușcă cu care eu tămîiez deocamdată cartea ta. ODOBESCU, S. III 122. DLRLC
- [Preotul] începe a tămîia. SEVASTOS, N. 252. DLRLC
-
-
- În fiecare din discursuri... îl tămîia. BOGZA, A. Î. 59. DLRLC
- Se făcu unealta străinilor cu care se încuscrea și pe care îi tămîia, ca să le intre în favor. NEGRUZZI, S. I 278. DLRLC
- Au doar ție se cuvine a-nmulți măgulitorii Ce aleargă cu cățuia Tămîind stăpînitorii. CONACHI, P. 258. DLRLC
-
-
- Ei la cîrciumă aleargă, Cu oala de dimineață, Se tămîie-n toată viața. PANN, P. V. I 110. DLRLC
-
etimologie:
- tămâie DEX '98 DEX '09
ucigă-l-cruceasubstantiv masculin invariabil
- 1. Dracul, diavolul. DEX '98 DLRLC
- Chiar de nu-i fi tu ucigă-l crucea, tot n-ați îmblat cu lucru curat. CREANGĂ, P. 160. DLRLC
- Să nu vă mai găsească ucigă-l crucea. EMINESCU, N. 20. DLRLC
-