TĂLĂLĂI, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi, a flecări. 2. A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță; a hoinări, a vagabonda. – Formație onomatopeică.

tălălăi¹ vi [At: DDRF / V: (reg) tălăi, tolăi, tolăli, tolălui / Pzi: ~esc / E: tala] 1 (Pfm) A vorbi mult și fără rost Si: (pfm) a flecări, a pălăvrăgi. 2 (Reg; îf tolăi) A striga (1). 3 (Reg) A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță Si: (reg) a se bălăbăni. 4 (Reg) A hoinări.

TĂLĂLĂI, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi, a flecări. 2. A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță; a hoinări, a vagabonda. – Formație onomatopeică.

TĂLĂLĂI, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi mult și fără rost; a palavragi, a flecări. Tălălăia, cînta, se uita pe fereastră. PAS, Z. I 99. 2. A merge încoace și-ncolo, pășind fără siguranță, a se bălăbăni; a hoinări, a vagabonda. L-a găsit hoțul ăl mare tălălăind prin sat, cu mîinile goale. La CADE.

A TĂLĂLĂI ~iesc intranz. pop. 1) A vorbi mult și fără rost; a spune vrute și nevrute; a îndruga verzi și uscate; a flecări; a pălăvrăgi; a trăncăni; a liorbăi. 2) A umbla fără nici un rost; a umbla brambura; a hoinări; a vagabonda. 3) A merge nesigur; a se bălăbăni. /Din tala

TELELEU, -EA, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelő.

tălăi v vz tălălăi¹

tălălău² sf vz teleleu

tănănău s vz teleleu

tătărău s vz teleleu

telălău s vz teleleu

telelău s vz teleleu

teleleu, ~ea [At: AGÂRBICEANU, L. T. 243 / V: (reg) tălălău, tănănău, tărărău, ~lălău, ~lău, teneneu, tilil~, tiuliul~ / Pl: ~ei, ~ele / E: mg telelő] 1 smf (Pop) Om care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fară nici o treabă. 2 sm (Pop; îe) A umbla ~ (Tănase) A umbla de colo până colo, fără rost. 3 sm (Reg; d. ființe; îe) A se ține tărărău-bărărău A se ține cârd. 4 smf (Reg) Prostălău. 5 sm (Reg; îe) A fi ~ Tănase A fi zăpăcit. 6 sm (Reg; îae) A fi prost. 7 sn (Mun) Copac înalt, curățat de toate crengile. 8 sn (Reg; d. pomi; îe) A rămâne ~ A rămâne fără crengi. 9 sn (Reg; îe) A se sui în vârful ~lui A sărăci. 10 sn (Reg; îe) A lăsa (pe cineva) ~ A jefui pe cineva de tot ce are. 11 sn (Reg; îe) A rămâne ~ A rămâne singur. 12 sn (Reg; îae) A rămâne sărac. 13 sn (Reg; irn; îc) ~-Tănase Om sărac. 14 sn (Reg; fig) Om lung și deșirat. 15 sn (Reg) Vârf înalt de stâncă, de munte sau de deal. 16 sn (Reg; pex) Deal (1). 17 sn (Reg; pex) Munte.

teneneu s vz teleleu

tilileu s vz teleleu

tiuliuleu s vz teleleu

tolăi v vz tălălăi¹

tolăli v vz tălălăi¹

tolălui v vz tălălăi¹

TELELEU, -EA, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nici o treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelő.

TĂLĂLĂU¹ s. m. v. teleleu.

TELELEU, -EA, telelei, -ele, s. m. și f. Om fără căpătîi, care își pierde vremea (umblînd de colo pînă colo) degeaba, fără nici o treabă. Oamenii fac haz... Au priceput după capul lor că pentru Miai s-a sfîrșit cu viața de teleleu. CAMIL PETRESCU, O. I 123. Teleleaua pe cărare, Cuciu, muciu pe spinare (Calul și șaua). GOROVEI, C. 367. ◊ Expr. A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo pînă colo fără rost, fără treabă. Țața Niculina umbla, dimineața, teleleu, pe la toate vecinele. PAS, Z. I 81. Am umblat, ia așa, teleleu Tanasă. M-am dus la rai, de la rai la iad, și de la iad iar la rai. CREANGĂ, P. 320. Zice prostul: Hai și eu! Hai! Că tot n-are ce face, ș-așa umblă teleleu. EMINESCU, L. P. 125. Stăricica-și răsipește Ș-apoi îmblă teleleu. NEGRUZZI, S. III 47. ◊ (Eliptic) Fusesem pe coclauri cu un mare naturalist... el după buruieni... eu de teleleu Tanasă. HOGAȘ, M. N. 99. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, risipit, prost. (Atestat în forma tălălău) Dumnezeu o să cate să te răsplătească. Tu să nu fii tălălău Tănase, și-i cere raiul. ȘEZ. IX 67. – Variantă: tălălău s. m.

TĂLĂLĂU² ~i m. Persoană lipsită de inteligență; tont; nătărău; bleg. /<ung. telelö

TELELEU ~i m. pop. Persoană care umblă fără rost, pierzând vremea în zadar; pierde-vară. ◊ A umbla ~ (Tănase) a hoinări. A fi ~ Tănase a fi zăpăcit, năuc. /<ung. telelö

tălălău m. V. teleleu: iar te ai înecat, mâi tălălău! AL.

teleleu a. și adv. Mold. vagabond: stăricica ’și risipește, apoi umblă teleleu NEGR. [V. telal].

tălălăĭésc v. intr. (imit. de forma luĭ bălălăĭesc). Fam. Iron. Staŭ la taĭfas.

tălălăŭ adj. m. (cp. cu tămbălăŭ și teleleŭ). Lălîŭ, bleg: om tălălăŭ (V. tanăŭ). S. n., pl. ăĭe. Tămbălăŭ, gălăgie.

teleléŭ adv. (cp. cu tălălăŭ, cu tĭulĭulĭuc, cu rus. dial. telelĭúĭ, gură-cască, și cu ung. telelö, care ține toată ĭarna). A umbla teleleŭ (Tănase), a umbla haĭmana, a umbla lela. A rămînea teleleŭ, a rămînea fără ocupațiune, fără treabă. – În Olt. teneneŭ (NPl. Ceaur, 133).

tenenéŭ, V. teleleŭ.

tălălăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălălăiesc, 3 sg. tălălăiește, imperf. 1 tălălăiam; conj. prez. 1 sg. să tălălăiesc, 3 să tălălăiască

tălălăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălălăiesc, imperf. 3 sg. tălălăia; conj. prez. 3 să tălălăiască

tălălăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălălăiesc, imperf. 3 sg. tălălăia; conj. prez. 3 sg. și pl. tălălăiască

teleleu (om fără căpătâi) s. m., art. teleleul; pl. telelei, art. teleleii

teleleu (om fără căpătâi) s. m., art. teleleul; pl. telelei, art. teleleii

teleleu s. m., art. teleleul; pl. telelei, art. teleleii

TĂLĂLĂI vb. v. flecări, hoinări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni, vagabonda.

tălălăi vb. v. FLECĂRI. HOINĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. VAGABONDA.

TĂLĂLĂU adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

TELELEU s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

tălălău adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

teleleu s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.

teleleu, adv. – (reg.) În expresia a umbla teleleu = a umbla fără niciun rost: „Nu mă duc pe uliță, că nu voi umbla toată noaptea teleleu” (Bilțiu, 1999: 277). – Din magh. telelö (Scriban, DEX, MDA).

teleleu, adv. – În expresia a umbla teleleu = a umbla fără nici un rost: „Nu mă duc pe uliță, că nu voi umbla toată noaptea teleleu” (Bilțiu 1999: 277). – Din magh. telelö (MDA).

a umbla creanga / frunza frăsinelului / lelea / teleleu expr. a hoinări fără rost, a-și pierde vremea.