2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂGÂRȚA, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.
TĂGÂRȚA, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂGÂRȚĂ, tăgârțe, s. f. (Reg.) Traistă, sac. – Cf. ngr. tagartzíka.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂGÂRȚĂ, tăgârțe, s. f. (Reg.) Traistă, sac. – Cf. ngr. tagartzíka.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăgârță sf [At: KLEIN, D. 435 / Pl: ~țe, (6) ~ți / E: ngr ταταρτζίκα] (Reg) 1 Traistă1 (1). 2 (Pex) Cantitatea cuprinsă într-o tăgârță (1). 3 (Îe) A se lăsa ~ A se lăsa greu. 4 (Îae) A se lenevi. 5 (Dep) Persoană scundă și îndesată. 6 (Dep) Cal slab. 7 Haină (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂGÎRȚĂ, tăgîrțe, s. f. Săculeț, traistă. Veneau oameni fel de fel, nu numai din Malu. Unii cu saci în căruțe, alții cu tăgîrțe în spinare. SADOVEANU, M. C. 126. Mai are moșul la tăgîrță încă o sumă bună de felul acestora. ISPIRESCU, U. 126. Fugi din cale cu tăgîrța, Să-mi joc bine pe mîndruța. BIBICESCU, P. P. 221.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂGÎRȚA, tăgîrțez, vb. I. Refl. A se agăța de cineva. – Din tăgîrță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
TĂGÎRȚĂ, tăgîrțe, s. f. Traistă, sac. – Comp. ngr. tagartzíka «geantă de călătorie».
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
TĂGÂRȚĂ ~e f. pop. Om mic de statură și îndesat. /<ngr. tagartzika
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tăgârță f. traistă de drum: tăgârță ruptă te împrumută PANN [Turc. TAGARDJYK, dăsagă, printr’un intermediar slav].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
atăgîrț și -éz, a -á v. tr. (d. tăgîrță, traistă). Munt. Atîrn. V. refl. Mă atîrn, mă țin de cineva: nu te atăgîrța de mine! – Și tăgîrțez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăgîrță f., pl. e (bg. tagárec, d. tagar, geantă de pele, d. turc. tagnar, daghar, a. î., dim. -rcyk; ngr. tagári, geantă de călătorie, dim. tagartsika, -irtsika, tăgîrță. Cp. cu traistă). Cam iron. Traistă, boccea. Moș Tăgîrță, moșneag ridicul.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăgîrțéz, V. atăgîrț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!tăgârța (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă tăgârțez, 3 se tăgârțează; conj. prez. 1 sg. să mă tăgârțez, 3 să se tăgârțeze; imper. 2 sg. afirm. tăgârțează-te; ger. tăgârțându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tăgârța (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tăgârțează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tăgârța vb., ind. prez. 3 sg. tăgârțează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tăgârță (reg.) s. f., g.-d. art. tăgârței; pl. tăgârțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tăgârță (reg.) s. f., g.-d. art. tăgârței; pl. tăgârțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tăgârță s. f., g.-d. art. tăgârței; pl. tăgârțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TĂGÂRȚA vb. v. agăța, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, târî, târâi, târșâi, trage, ține.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TĂGÂRȚĂ s. v. desagă, traistă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tăgîrța vb. v. AGĂȚA. APUCA. ATÎRNA. PRINDE. SPÎNZURA. SUSPENDA. TÎRÎ. TÎRÎI. TÎRȘÎI. TRAGE. ȚINE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăgîrță s. v. DESAGĂ. TRAISTĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tăgîrță (-țe), s. f. – Sac, traistă. – Mr. tăgărgică, megl. tăgărcică, tăgărjic. Tc. tagarcik, tagar (Tiktin), cf. ngr. ταγαγτζίϰα, bg. tagarec (Conev 65). – Der. (a)tăgîrța, vb. (a se atîrna, a se agăța de ceva).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tăgârță, tăgârțe, s.f. (reg.) 1. traistă de drum, săculeț, boccea, desagă. 2. epitet pentru o persoană mică, îndesată, pentru un cal slab. 3. haină, îmbrăcăminte.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tăgârța, tăgârțezverb
- 1. A se agăța de cineva. DEX '09 DEX '98sinonime: agăța
etimologie:
- tăgârță DEX '98 DEX '09
tăgârță, tăgârțesubstantiv feminin
-
- Veneau oameni fel de fel, nu numai din Malu. Unii cu saci în căruțe, alții cu tăgîrțe în spinare. SADOVEANU, M. C. 126. DLRLC
- Mai are moșul la tăgîrță încă o sumă bună de felul acestora. ISPIRESCU, U. 126. DLRLC
- Fugi din cale cu tăgîrța, Să-mi joc bine pe mîndruța. BIBICESCU, P. P. 221. DLRLC
-
etimologie:
- tagartzíka DEX '98 DEX '09