opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂCIUNAT, -Ă, tăciunați, -te, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau despre părul, ochii, tenul lor) Negru ca tăciunele (1). 2. (Despre unele cereale) Tăciunos. – V. tăciuna.

tăciunat, ~ă a [At: BRĂESCU, V. A. 150 / V: (reg) ~nit / Pl: ~ați, ~e / E: tăciune] 1 (Rar; d. oameni sau d. părul, ochii, tenul lor) Negru ca tăciunele (1) Si: tăciuniu. 2 (D. plante) Atacat de tăciune (10) Si: tăciunos (2).

TĂCIUNAT, -Ă, tăciunați, -te, adj. 1. (Despre oameni sau despre părul, ochii, tenul lor) Negru ca tăciunele (1). 2. (Despre unele cereale) Atacat de tăciune (2); tăciunos. – V. tăciuna.

TĂCIUNAT, -Ă, tăciunați, -te, adj. 1. (Despre oameni sau despre părul, ochii, tenul lor) Negru ca tăciunele. Un tînăr negricios, cu părul tăciunat și aspru, cu ochii de cărbune. MIHALE, O. 449. 2. (Despre cereale) Atacat, năpădit de tăciune.

TĂCIUNAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre ochi, păr, ten) Care este negru ca tăciunele. 2) (despre cereale) Care este atacat de tăciune; tăciunos. /v. a se tăciuna

TĂCIUNA, tăciunez, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A arde ceva până când se transformă în tăciune (1). 2. Refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). – Din tăciune.

tăciuna [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / V: (reg) ~ni / Pzi: ~n~ez / E: tăciune] 1-2 vtr A (se) arde până când se transformă tăciune (1). 3 vr (D. unele plante) A fi atacat de tăciune (10). 4 vi (Reg; îf tăciuni) A se bronza (3).

tăciuni v vz tăciuna

tăciunit, ~ă a vz tăciunat

ARICI (-icesc) vb. refl. 1 A se face, a se strînge, a se ghemui ca ariciul; a se sbîrli 2 🐕 A căpăta ariceală 3 🌿 = TĂCIUNA.

TĂCIUNA, tăciunez, vb. I. 1. Tranz. A arde ceva până când se face tăciune (1). 2. Refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). – Din tăciune.

TĂCIUNA, tăciunez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A arde (ceva) pe jumătate, pînă se face tăciune. Luînd fiecare fire de bob uscat, le tăciunează la focul lămpii. ALECSANDRI, la TDRG. 2. Refl. (Despre grîu, porumb, orz) A fi atacat de tăciune. Ba uneori porumbul se tăciuna. ISPIRESCU, L. 206.

A TĂCIUNA ~ez tranz. A supune unei arderi incomplete; a preface în tăciune. /Din tăciune

A SE TĂCIUNA pers. 3 se ~ează intranz. (despre cereale) A fi atacat de tăciune. /Din tăciune

tăciunà v. a strica grânele de tăciune: uneori, porumbul se tăciuna ISP.

tăcĭunéz (mă) v. refl. (d. tăcĭune). Mă îmbolnăvesc de tăcĭune: grîŭ tăcĭunat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăciuna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. tăciunez, 3 tăciunează; conj. prez. 1 sg. să tăciunez, 3 să tăciuneze

tăciuna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tăciunează

tăciuna vb., ind. prez. 3 sg. tăciunează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂCIUNAT adj. (FITOP.) tăciunos. (Plantă ~.)

TĂCIUNAT adj. (FITOPATOLOGIE) tăciunos. (Plantă ~.)

TĂCIUNA vb. v. carboniza.

tăciuna vb. v. CARBONIZA.

Intrare: tăciunat
tăciunat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăciunat
  • tăciunatul
  • tăciunatu‑
  • tăciunată
  • tăciunata
plural
  • tăciunați
  • tăciunații
  • tăciunate
  • tăciunatele
genitiv-dativ singular
  • tăciunat
  • tăciunatului
  • tăciunate
  • tăciunatei
plural
  • tăciunați
  • tăciunaților
  • tăciunate
  • tăciunatelor
vocativ singular — —
plural — —
tăciunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tăciuna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăciuna
  • tăciunare
  • tăciunat
  • tăciunatu‑
  • tăciunând
  • tăciunându‑
 singular plural
  • tăciunează
  • tăciunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăciunez
 (să)
  • tăciunez
  • tăciunam
  • tăciunai
  • tăciunasem
a II-a (tu)
  • tăciunezi
 (să)
  • tăciunezi
  • tăciunai
  • tăciunași
  • tăciunaseși
a III-a (el, ea)
  • tăciunează
 (să)
  • tăciuneze
  • tăciuna
  • tăciună
  • tăciunase
plural I (noi)
  • tăciunăm
 (să)
  • tăciunăm
  • tăciunam
  • tăciunarăm
  • tăciunaserăm
  • tăciunasem
a II-a (voi)
  • tăciunați
 (să)
  • tăciunați
  • tăciunați
  • tăciunarăți
  • tăciunaserăți
  • tăciunaseți
a III-a (ei, ele)
  • tăciunează
 (să)
  • tăciuneze
  • tăciunau
  • tăciunară
  • tăciunaseră
tăciuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăciunat, tăciunatăadjectiv

popular
  • 1. (Despre oameni sau despre părul, ochii, tenul lor) Negru ca tăciunele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: negru
    • format_quote Un tînăr negricios, cu părul tăciunat și aspru, cu ochii de cărbune. MIHALE, O. 449. DLRLC
  • 2. Despre unele cereale: tăciunos. DEX '09 DLRLC
    sinonime: tăciunos
etimologie:
  • vezi tăciuna DEX '98 DEX '09

tăciuna, tăciunezverb

popular
  • 1. tranzitiv A arde ceva până când se transformă în tăciune. DEX '09 DLRLC
    sinonime: carboniza
    • format_quote Luînd fiecare fire de bob uscat, le tăciunează la focul lămpii. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ba uneori porumbul se tăciuna. ISPIRESCU, L. 206. DLRLC
etimologie:
  • tăciune DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.