TÂRZIELNIC, -Ă, târzielnici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Care întârzie; fig. greoi, încet, leneș. [Pr.: -zi-el-] – Târziu + suf. -elnic.

târzielnic, ~ă a [At: OLLĂNESCU, H. O. 207 / P: ~zi-e~ / Pl: ~ici, ~ice / E: târziu + -elnic] (Pop) 1-2 Târziu (1, 3). 3 (Fig; d. persoane) Greoi (1). 4 (Fig; d. persoane) Șovăielnic.

TÂRZIELNIC, -Ă, târzielnici, -ce, adj. (Și substantivat) Care întârzie; fig. greoi, încet, leneș. [Pr.: -zi-el-] – Târziu + suf. -elnic.

TÎRZIELNIC, -Ă, tîrzielnici, -e, adj. (Rar; și substantivat) Care întîrzie; fig. greoi, leneș, șovăielnic. Am priceput și eu, tîrzielnicul de mine, cum merge șiretenia pricinii. ISPIRESCU, la TDRG.

tîrziélnic, -ă adj. (d. tîrziŭ). Tîrziŭ (la aparițiune, la minte, la vorbă), zăbavnic.

târzielnic (pop.) (desp. -zi-el-) adj. m., pl. târzielnici; f. târzielnică, pl. târzielnice

târzielnic (rar) (-zi-el-) adj. m., pl. târzielnici; f. târzielnică, pl. târzielnice

târzielnic adj. m. (sil. -zi-el-), pl. târzielnici; f. sg. târzielnică, pl. târzielnice

TÂRZIELNIC adj. v. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, șovăitor.

tîrzielnic adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. NEDECIS. NEHOTĂRÎT. ȘOVĂIELNIC. ȘOVĂITOR.