târnosit², ~ă a [At: CV 1950, nr. 11-12, 39 / V: (reg) ~rmo~ / Pl: ~iți, ~e / E: târnosi²] (Reg) 1 Călcat în picioare. 2 În dezordine. 3 Zăpăcit.

târnosit¹, ~ă a [At: PRAV. GOV. ap. CADE / Pl: ~iți, ~e / E: târnosi¹] (Înv) 1 (D. biserici) Sfințit. 2 (Fig) Amețit de băutură Si: (pfm) cherchelit.

TÂRNOSI, târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. – Din sb. tronosati.

târmosi v vz târnosi²

târmosit, ~ă a vz târnosit²

târnoji v vz târnosi²

târnosi² [At: IOVESCU, N. 133 / V: (reg) ~rmosi, ~oji, ~oși / Pzi: ~sesc; Cj 3 (reg) să târnosă / E: târn¹] 1 vt (Reg; c. i. persoane) A tăvăli (7). 2 vt (Mun) A omorî. 3 vt (Mun) A lucra ceva de mântuială. 4-5 vtr (Reg) A (se) murdări. 6-7 vtr (Reg) A (se) șifona. 8 vr (Ban; îf târnoși) A se învechi din cauza desei întrebuințări.

târnosi¹ [At: PRAV. MOLD. ap. TDRG / Pzi: ~sesc / E: slv троносати] 1 vt (Înv) A sfinți o biserică printr-un anumit ceremonial religios. 2 vt (Pop; îe) A ~ mangalul (sau, rar, mangalele) A sta degeaba. 3 vr (Înv; fig) A se îmbăta.

târnoși v vz târnosi²

TÂRNOSI, târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. – Din scr. tronosati.

TÎRNOSI, tîrnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. Cum se poate, zise împăratul, să nu pot sfîrși astă sîntă biserică? Iată, am cheltuit toată starea, și ea nu este încă tîrnosită. ISPIRESCU, L. 295. ◊ Expr. A tîrnosi mangalul (sau, rar, mangalele) = a pierde vremea degeaba. Nu tîrnosi mangalul, că te usuci. M. I. CARAGIALE, C. 130. Vin bețivii toți, De cinstesc paharele și tîrnosesc mangalele. TEODORESCU, P. P. 129.

TÎRNOSIT, -Ă, tîrnosiți, -te, adj. (Despre biserici) Sfințit, inaugurat.

A TÂRNOSI ~esc tranz. (biserici) A supune ritualului de inaugurare. /<sl. tronosati

tărnosì v. 1. a sfinți o biserică; 2. fam. a se îmbăta. [Serb. TRONOSATI, a consacra].

tîrnosésc v. tr. (sîrb. tronosati, a tîrnosi, d. ngr. thronízo, întronez). Sfințesc, (inaugurez) o biserică.

târnosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnosesc, 3 sg. târnosește, imperf. 1 târnoseam; conj. prez. 1 sg. să târnosesc, 3 să târnosească

târnosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnosesc, imperf. 3 sg. târnosea; conj. prez. 3 să târnosească

târnosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tirnosesc imperf. 3 sg. târnosea; conj. prez. 3 sg. și pl. târnosească

TÂRNOSIT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

TÂRNOSIT adj. (BIS.) sfințit. (Biserică ~.)

TÂRNOSI vb. (BIS.) a consacra, a sfinți. (A ~ o biserică.)

TÂRNOSI vb. v. ameți, atinge, bate, boți, chercheli, îmbăta, jegoși, lovi, mânji, mototoli, murdări, păta, șifona, turmenta.

tîrnosi vb. v. AMEȚI. ATINGE. BATE. BOȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. JEGOȘI. LOVI. MÎNJI. MOTOTOLI. MURDĂRI. PĂTA. ȘIFONA. TURMENTA.

TÎRNOSI vb. (BIS.) a consacra, a sfinți. (A ~ o biserică.)

TÎRNOSIT adj. (BIS.) sfințit. (Biserică ~.)

tîrnosit adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

tîrnosi (-sesc, -it), vb. – 1. A sfinți o biserică. – 2. A se lua de păr, a se părui. Sb., cr. tronosati, din gr. θρόνος „tron” (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 413), cf. mgr. θρονιάζω (Philippide, Principii, 141). Sensul al doilea este rezultatul unei confuzii cu tîrnui (după Bogrea, Dacor., IV, 850, din rus. trimositĭ). – Der. tîrnosanie, s. f. (sfințire); tîrnoseală, s. f. (sfințire; Olt., ceară care rămîne după sfințirea unei biserici și care se păstrează de obicei).

târnosi, târnosesc, vb. tranz. – 1. A sfinți o biserică. 2. A îmblăti, a lovi: „Toată noaptea l-a purtat (…). Și atâta l-o târnosit, până ce au cântat cocoșii” (Bilțiu, 1999: 190). – Din vsl., bg., scr. tronosati „a consacra” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

târnosi, târnosesc, vb. tranz. – 1. A sfinți o biserică. 2. A îmblăti, a lovi: „Toată noaptea l-a purtat (…). Și atâta l-o târnosit, până ce au cântat cocoșii” (Bilțiu 1999: 190). – Scr. tronosati.

a târnosi mangalul expr. a pierde vremea.