4 intrări

69 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRȘII vb. IV v. târșâi.

TÂRȘ, târși, s. m. (Pop.) 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [Pl. și: (n.) târșuri] – Et. nec.

TÂRȘÂI, târșâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. ◊ Refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [Var.: (reg.) târși, târșii vb. IV] – Cf. târî.

TÂRȘI vb. IV v. târșâi.

târș2 [At: LB / V: (reg) tarș, tărș, ~rj, ~rs, terci, terș, truș, turj, turș smn, sf / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: ns cf slv тръсъ, sv trš] 1 sm (Pop) Copac pipernicit Si: (reg) târșoi. 2 sm (Pop) Tufă (crescută între rădăcini și cioturi) Si: (reg) târșar (1). 3 sm (Pop; pex) Pădure tânără Si: (reg) huceag, huci, păhui1. 4 sm (Buc; Ban; fig) Ființă care nu s-a dezvoltat fizic. 5 sm (Reg; pex; dep) Om scund și îndesat. 6 sm (Reg; pex; dep) Persoană cu înfățișare neplăcută. 7 sm (Reg) Specie de brad pitic. 8 sm (Bot; reg) Molid (Picea abies). 9 sm (Reg) Brad împodobit la anumite ocazii. 10 sm (Reg) Prăjină împodobită la vârf cu flori sau cu frunze, folosită de călușari. 11 sm (Pop) Mărăcine care se întrebuințează în îngrădituri primitive, ca arac etc. 12 sm (Reg; îe) A umbla cu ~ul după el A fi urmat pas cu pas de cineva. 13 sm (Reg; îe) A se ține ~ (sau cu ~ul) după cineva A se ține scai de cineva. 14 sm (Reg; îe) A-i pune (cuiva) ~ul de coadă A alunga pe cineva. 15 sm (Reg) Creangă rămuroasă pe care se scoate fânul din locurile neaccesibile pentrucar sau cămță. 16 sm (Reg) Obiect folosit la stână pentrua amesteca în lapte la fiert, pentrua strânge urda din zer. 17 sn (Reg; șîs mătură de -) Mătură mare de nuiele sau de mărăcini, folosită la măturatul curților sau al străzilor Si: (pop) târn1 (3), (reg) târșar (3). 18 sn (Reg) Grapă de mărăcini. 19 sn (Îrg; mpl) Creangă uscată Si: vreasc. 20 sn (Reg; îf truș, turș) Bucată de lemn tăiată dintr-un trunchi2 de copac. 21 sn (Reg; îaf) Trunchi2 de copac tăiat. 22 sn (Reg; îaf) Lemn gros cu diametrul de aproximativ 12 cm. 23 sn (Reg; îe) A tăia (un copac) trușuri A tăia în bucăți (un copac). 24 sn (Reg) Morman. 25 sn (Reg; îf târj) Unealtă asemănătoare cu cociorva, cu care se împinge gunoiul oilor.

târș1 [At: CADE / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: fo] 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă zgomotul produs de târâtul picioarelor, al încălțămintei sau al altor obiecte. 3 sm (Reg) Papuc fără ștaif.

târșâi [At: MUMULEANU, C. 134/8 / V: (reg) ~rsăi, ~șăi, ~și, ~șii / Pzi: târșâi, ~esc / E: târș1 + -âi] 1 vt (Pop) A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. 2 vr (Reg) A se târî (14). 3 vt (Reg) A trage (după sine), frecând de pământ, târând. 4 vt (Reg) A roade prin frecare Si: a toci3 (6).

târși2 vi [At: BUL. FIL. IV, 198 / Pzi: esc / E: târșală] (Arg) A-i fi frică.

târși1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) tărsi, tăr~, târsi, tersi / Pzi: esc / E: târș2] 1 vt (Ban; Trs) A curăța un loc de arbori, de mărăcini etc. (pentru a-l transforma în teren arabil) Si: a defrișa. 2 vt (Olt) A prăși. 3 vt (Olt) A grăpa (cu grapa de mărăcini). 4 vt (Mun) A netezi, cu sapa sau cu grebla, prășitura de pe marginea viei (pentru a se vedea urmele celui care ar intra acolo). 5-6 vtr (Reg) A (se) turti (1-2). 7-8 vti (Reg) A mătura superficial cu târșul2 (17). 9 vt (Trs) A împrăștia lucrurile. 10-11 vtr (Reg) A (se) dezbrăca (2). 12 vt (Reg; pex) A da la o parte, descoperind părți ale unui obiect. 13 vr (Reg) A se așeza unde nu este loc suficient Si: a se înghesui. 14 vr (Reg) A sta în poziție necuviincioasă Si: a se crăcăna. 15 vr (Reg; fig) A se face de râs. 16 vr (Reg; fig) A se înjosi. 17 vr (Reg) A râde prostește, fără rost Si: (reg) a se hlizi, a rânji. 18 vr (Reg) A se mândri.

târșie1 sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: nct] (Înv) Piuliță (la șurub).

TÂRȘ, târși, s. m. 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [Pl. și: (n.) târșuri] – Et. nec.

TÂRȘÂI, târșâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. ♦ Refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [Var.: (reg.) târși, târșii vb. IV] – Cf. târî.

TÎRȘ, tîrși, s. m. 1. Copac (mai ales brad) pipernicit; p. ext. pădurice cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioate (v. huceag). Locurile sînt sădite cu vii și mai sus coasta e acoperită cu tîrși. SLAVICI, O. I 214. În locul celor mai multe păduri, podoaba pămîntului, n-au mai rămas decît tîrși. SEVASTOS, N. 332. 2. Cracă stufoasă pe care se clădesc căpițele de fîn sau din care se fac ocoale primitive pentru vite. Mi se pare că cu un tîrș de brad, în loc de mătură, făcui și ceva curățenie pe dinaintea ușii. HOGAȘ, M. N. 163. ♦ Cracă uscată, vreasc. – Pl. și: (n.) tîrșuri (CREANGĂ, O. A. 125).

TÎRȘI, tîrșesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A prăși, a săpa, a mușuroi. ♦ A grăpa.

TÎRȘÎI, tîrșîi, vb. IV. Tranz. (Și în forma tîrșii) A tîrî picioarele sau încălțămintea în mers, frecîndu-le de pămînt. Se ducea și se înapoia după-amiază, tîrșîind greu picioarele. PAS, Z. I 198. Otilia merse apoi tîrșiindu-și șoșonii prin nămeți. CĂLINESCU, E. O. II 274. Ofițerul să îndreaptă spre masa cocoanelor tîrșiind picioarele. DELAVRANCEA, S. 128. ◊ Intranz. Mă duc... C-un condur și c-un papuc; Cu papucul tîrșiind, Cu condurul tropăind. ALECSANDRI, P.P. 351. (Complementul instrumental devine subiect) Papucii cari tîrșiiau prin casa lipită cu pămînt galben, ca și cuvintele omenești, mi-erau deopotrivă. DELAVRANCEA, T. 17. ♦ Refl. A se tîrî. Îi plăcea să-i pună în genunchi... silindu-i să meargă așa, tîrșiindu-se, pînă la catedră. PAS, Z. I 111. ♦ A trage după sine, frecînd de pămînt, tîrînd. Trecea leneș, zvîrlindu-și privirile peste garduri, tîrșiind printre pietrele caldarîmului... un baston noduros. PAS, Z. I 59. – Variantă: tîrșii vb. IV.

TÂRȘ ~i m. pop. 1) Copac nedezvoltat și aproape uscat. 2) Pădure cu astfel de copaci. 3) Creangă ramificată, întrebuințată la îngrădituri provizorii și la clăditul scârtelor de paie sau de fân. [Pl. și târșuri] /cf. sl. trusu

A SE TÂRȘÂI mă târșâi intranz. pop. (despre persoane sau despre animale) A se mișca greu cu trupul lipit de pământ; a se târî. /târș + suf. ~âi

A TÂRȘÂI târșâi 1. tranz. (picioarele sau încălțămintea) A târî frecând de pământ cu zgomot. 2. intranz. (despre picioare sau despre încălțăminte) A produce un zgomot, târâindu-se de pământ. /târș + suf. ~âi

A TÂRȘI ~esc tranz. pop. 1) (picioarele) A desface în lături. 2) fig. pop. (gura) A deschide larg, rânjind. /Din târș

A SE TÂRȘI mă ~esc intranz. pop. 1) A sta cu picioarele desfăcute (ca un târș). 2) fig. pop. A râde deschizând larg gura. /Din târș

târș n. Mold. 1. tufă spinoasă; 2. pl. vreascuri, vițe uscate: să strângem niște târșuri și să facem foc CR. [Serb. trs].

târșăì v. a târî încet: cu papucul târșăind PANN. [Onomatopee].

1) tîrș m. (d. tîrș 2 și tîrșit, adică „crescut la pămînt”. Cp. și cu vgr. thýrsos, ramură de viță. Și sîrb. trš, a. î.). Est. Un fel de brad pitic care crește pe țancurile munților: acolo sus, în frig, îs numa tîrșĭ uscațĭ de vînturĭ și-ĭ cetina lor așa (roșcată). S. n., pl. urĭ. Vreascurĭ (de brad): să culegem niște tîrșurĭ și să facem foc (Cr.). Tîrn felezăŭ, mătură mare: grapa vine după plug să’ngroape sămînța cu niște tîrșurĭ de mărăcinĭ (Univ. 8 Sept. 1929; 4, 3).

2) tîrș, interj. care arată zgomotu încălțămintelor tîrlite saŭ al uneĭ petre turtite aruncate pe o suprafață netedă.

tîrșésc v. tr. (d. tîrș, interj., adică „călcat cu talpa”). Est. Fam. Turtesc: cine mĭ-a tîrșit pălăria? Grăpez. V. refl. Îmĭ ĭaŭ aspect de prost: ce te-aĭ tîrșit așa, ce staĭ ca un tîrșit?

tîrșîĭ, a v. tr. (d. tîrș, interj. Rudă cu ung. törzsölni, a freca). Se zice despre zgomotu pe care-l fac încălțămintele tîrlite: o babă venea tîrșîindu-șĭ papuciĭ. V. intr.: venea tîrșîind din papucĭ, cu papuciĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

târș3 (mătură; grapă; vreasc; grămadă) (reg.) s. n., pl. târșuri

târș1 (copac; lemn) (pop.) s. m., pl. târși

!târșâi (a ~)/târși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. târșâi/târșesc, 3 sg. târșâie/târșește, imperf. 1 târșâiam/târșeam; conj. prez. 1 sg. să târșâi/să târșesc, 3 să târșâie/să târșească

târș1(copac, lemn, creangă) (pop., reg.) s. m., pl. târși

târș2 (mătură) (pop.) s. n., pl. târșuri

târșâi (a ~) vb., ind. prez. 3 târșâie, imperf. 3 sg. târșâia; conj. prez. 3 să târșâie; ger. târșâind

târș (copac pipernicit) s. m., pl. târși

târș (vreasc) s. n., pl. târșuri

târșâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. târșâie, imperf. 3 sg. târșâia; ger. târșâind

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂRȘ s. v. brad roșu, gătej, măturoi, molid, surcea, surcică, târn, uscătură, vreasc.

TÂRȘÂI vb. v. târî.

TÂRȘI vb. v. crăcăna, defrișa, despăduri, despuia, dezbrăca, dezgoli, grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi, prăși, rânji, săpa, speria, teme, teși, turti.

TÂRȘIE s. v. mutelcă, piuliță.

tîrș s. v. GĂTEJ. MĂTUROI. MOLID. SURCEA. SURCICĂ. TÎRN. USCĂTURĂ. VREASC.

tîrși vb. v. CRĂCĂNA. DEFRIȘA. DESPĂDURI. DESPUIA. DEZBRĂCA. DEZGOLI. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. PRĂȘI. RÎNJI. SĂPA. SPERIA. TEME. TEȘI. TURTI.

TÎRȘÎI vb. a tîrî, a tîrîi, a trage, (reg.) a tăgîrța. (A ~ ceva după sine.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tîrș (-și), s. m.1. Copac pipernicit, nedezvoltat. – 2. Tufișuri care rămîn la desțelenirea unui cîmp. – 3. Vreascuri, uscături. Sl. trŭsĭ „lăstar” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 403; Conev 50), cf. sb., slov., ceh. trs „viță-de-vie”, sb., slov. trš „buruiană, teren necultivat”. Modificarea pl. se explică pornind de la rezultatul *tîrs, care este normal, pl. tîrși. Este dubletul lui tîrsă, sf. (curătură, desțelenire; Mold., barbă încîlcită), cf. rut. tyrsa.Der. tîrși, vb. (a defrișa, a desțeleni; a grebla, a grăpa; refl., Mold., a se despuia), al doilea sens explicabil prin folosirea înv. a unei greble primitive, făcută cu un smoc de mărăcini; tîrsi, vb. (a curăța un teren), în Trans.; tîrsoacă (var. tîrsoagă), s. f. (plante, Aira caespitosa, Polygonum aviculare; Mold., barbă încîlcită); tîrșar, s. m. (arbust, tufă); tîrșîi (var. Mold. tîrși), vb. (a-și tîrî picioarele), probabil rezultat din contaminarea lui tîrș cu tîrî; tîrșiitură, s. f. (tîrîre); tîrșeală, s. f. (lașitate, teamă), fără îndoială de la tîrșî(i)t „josnic, decăzut” (după Vasiliu, GS, VII, 128. din țig. traš- „grijă”); tîrșelos, adj. (fricos, laș). Tîrșiță, s. f. (sapă) se află față de tîrș în aceeași poziție ca tîrnăcop față de tîrn; der. sa din sl. krušiti „a rupe” (Miklosich, Lexicon, 318) nu pare probabilă. Troș (var. truș), s. m. (Munt., încălțăminte veche, uzată) trebuie să existe în loc de tîrș „papuc fără ștaif, tîrît” (după Scriban, legat de it. dialectal troš „cizmuliță”).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

târș, târși, s.m. – v. turș.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

târș s. n. sg. 1. lehamite. 2. jenă.

Intrare: târș
târș1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâ
  • târșul
  • târșu‑
plural
  • târși
  • târșii
genitiv-dativ singular
  • tâ
  • târșului
plural
  • târși
  • târșilor
vocativ singular
plural
târș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâ
  • târșul
  • târșu‑
plural
  • târșuri
  • târșurile
genitiv-dativ singular
  • tâ
  • târșului
plural
  • târșuri
  • târșurilor
vocativ singular
plural
tarș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
turj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
terș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: târșâi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târșâi
  • târșâire
  • târșâit
  • târșâitu‑
  • târșâind
  • târșâindu‑
singular plural
  • târșâie
  • târșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșâi
(să)
  • târșâi
  • târșâiam
  • târșâii
  • târșâisem
a II-a (tu)
  • târșâi
(să)
  • târșâi
  • târșâiai
  • târșâiși
  • târșâiseși
a III-a (el, ea)
  • târșâie
(să)
  • târșâie
  • târșâia
  • târșâi
  • târșâise
plural I (noi)
  • târșâim
(să)
  • târșâim
  • târșâiam
  • târșâirăm
  • târșâiserăm
  • târșâisem
a II-a (voi)
  • târșâiți
(să)
  • târșâiți
  • târșâiați
  • târșâirăți
  • târșâiserăți
  • târșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșâie
(să)
  • târșâie
  • târșâiau
  • târșâi
  • târșâiseră
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târși
  • târșire
  • târșit
  • târșitu‑
  • târșind
  • târșindu‑
singular plural
  • târșește
  • târșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșesc
(să)
  • târșesc
  • târșeam
  • târșii
  • târșisem
a II-a (tu)
  • târșești
(să)
  • târșești
  • târșeai
  • târșiși
  • târșiseși
a III-a (el, ea)
  • târșește
(să)
  • târșească
  • târșea
  • târși
  • târșise
plural I (noi)
  • târșim
(să)
  • târșim
  • târșeam
  • târșirăm
  • târșiserăm
  • târșisem
a II-a (voi)
  • târșiți
(să)
  • târșiți
  • târșeați
  • târșirăți
  • târșiserăți
  • târșiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșesc
(să)
  • târșească
  • târșeau
  • târși
  • târșiseră
târsăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târșii
  • târșiire
  • târșiit
  • târșiitu‑
  • târșiind
  • târșiindu‑
singular plural
  • târșie
  • târșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșii
(să)
  • târșii
  • târșiam
  • târșiii
  • târșiisem
a II-a (tu)
  • târșii
(să)
  • târșii
  • târșiai
  • târșiiși
  • târșiiseși
a III-a (el, ea)
  • târșie
(să)
  • târșie
  • târșia
  • târșii
  • târșiise
plural I (noi)
  • târșiim
(să)
  • târșiim
  • târșiam
  • târșiirăm
  • târșiiserăm
  • târșiisem
a II-a (voi)
  • târșiiți
(să)
  • târșiiți
  • târșiați
  • târșiirăți
  • târșiiserăți
  • târșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșie
(să)
  • târșie
  • târșiau
  • târșii
  • târșiiseră
Intrare: târși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târși
  • târșire
  • târșit
  • târșitu‑
  • târșind
  • târșindu‑
singular plural
  • târșește
  • târșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târșesc
(să)
  • târșesc
  • târșeam
  • târșii
  • târșisem
a II-a (tu)
  • târșești
(să)
  • târșești
  • târșeai
  • târșiși
  • târșiseși
a III-a (el, ea)
  • târșește
(să)
  • târșească
  • târșea
  • târși
  • târșise
plural I (noi)
  • târșim
(să)
  • târșim
  • târșeam
  • târșirăm
  • târșiserăm
  • târșisem
a II-a (voi)
  • târșiți
(să)
  • târșiți
  • târșeați
  • târșirăți
  • târșiserăți
  • târșiseți
a III-a (ei, ele)
  • târșesc
(să)
  • târșească
  • târșeau
  • târși
  • târșiseră
tărsi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tersi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târsi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: târșie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșie
  • târșia
plural
  • târșii
  • târșiile
genitiv-dativ singular
  • târșii
  • târșiei
plural
  • târșii
  • târșiilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tâ, târșisubstantiv masculin
tâ, târșurisubstantiv neutru

popular
  • 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: târșuț
    • format_quote Locurile sînt sădite cu vii și mai sus coasta e acoperită cu tîrși. SLAVICI, O. I 214. DLRLC
    • format_quote În locul celor mai multe păduri, podoaba pămîntului, n-au mai rămas decît tîrși. SEVASTOS, N. 332. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mi se pare că cu un tîrș de brad, în loc de mătură, făcui și ceva curățenie pe dinaintea ușii. HOGAȘ, M. N. 163. DLRLC
    • 2.1. Cracă uscată. DLRLC
      sinonime: vreasc
  • 3. Mătură. DOOM 2
    sinonime: mătură
  • comentariu Forma masculină se folosește pentru sensurile (1.) și (2.), iar forma neutră pentru sensul (3.). DOOM 2
etimologie:

târșâi, târșâiverb

  • 1. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se ducea și se înapoia după-amiază, tîrșîind greu picioarele. PAS, Z. I 198. DLRLC
    • format_quote Otilia merse apoi tîrșiindu-și șoșonii prin nămeți. CĂLINESCU, E. O. II 274. DLRLC
    • format_quote Ofițerul să îndreaptă spre masa cocoanelor tîrșiind picioarele. DELAVRANCEA, S. 128. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Mă duc... C-un condur și c-un papuc; Cu papucul tîrșiind, Cu condurul tropăind. ALECSANDRI, P.P. 351. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Papucii cari tîrșiiau prin casa lipită cu pămînt galben, ca și cuvintele omenești, mi-erau deopotrivă. DELAVRANCEA, T. 17. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se târî. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: târî
      • format_quote Îi plăcea să-i pună în genunchi... silindu-i să meargă așa, tîrșiindu-se, pînă la catedră. PAS, Z. I 111. DLRLC
    • 1.2. A trage după sine, frecând de pământ, târând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trecea leneș, zvîrlindu-și privirile peste garduri, tîrșiind printre pietrele caldarîmului... un baston noduros. PAS, Z. I 59. DLRLC
etimologie:
  • cf. târî DEX '98 DEX '09

târși, târșescverb

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.