3 intrări
38 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TÂRÂI, târâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) târî. ◊ Compus: (fam.) târâie-brâu s. m. = om care își pierde vremea degeaba, care nu face nimic; pierde-vară. – Cf. târî.
TÂRÂI, târâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) târî. ◊ Compus: (fam.) târâie-brâu s. m. = om care își pierde vremea degeaba, care nu face nimic; pierde-vară. – Cf. târî.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
târâi1 [At: DLR / V: (îrg) ~răi (Pzi: tărăi, ~esc) / Pzi: tărâi, (îrg) ~țesc) / E: târî + -i] 1-7 vt (Pop) A târî (2-3, 10-13, 21). 8-14 vr (Pop) A se târî (14-15, 18-20,23). 15 vt (Reg; îe) A ~ vorba A vorbi tărăgănat. 16 vt (Îvp; dep; îc) ~e-vătrai Ofițer din vechea armată sau poliție. 17 vt (Pop; îc) ~e-brâu Om care caută ceartă Si: arțăgos. 18 vt (Pop; îae) Om de nimic Si: golan, (pfm) pierde-vară, (reg) tărăblău. 19 vt (Pop; îae) Om sărac. 20 vt (Pop; îc) ~e-obială (sau obiele) Om nevoiaș. 21 vt (Pop; îae) Om zdrențăros. 22 vt (Pop; îae) Om buclucaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A TÂRÂI târâi tranz. v. A TÂRÎ. ◊ A-și ~ bătrânețile a suporta cu greu vârsta înaintată. Târâie-brâu om de nimic. /<sl. trĕti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE TÂRÂI mă târâi intranz. v. A SE TÂRÎ. /<sl. trĕti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÂRÎ, târăsc, vb. IV. 1. Tranz. A mișca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal. ◊ Expr. A târî barca pe uscat = a trăi greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ Fig. A îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil); a antrena. 2. Refl. A merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ. ♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele. 3. Refl. (Despre obiecte care atârnă) A atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ. – Din sl. trĕti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÂRÎ, târăsc, vb. IV. 1. Tranz. A mișca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal. ◊ Expr. A târî barca pe uscat = a trăi greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ Fig. A îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil); a antrena. 2. Refl. A merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ. ♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele. 3. Refl. (Despre obiecte care atârnă) A atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ. – Din sl. trĕti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăria v vz târî
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
târăi2 v vz târâi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
târia v vz târî
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
târî [At: PSALT. 219 / V: (reg) tăria (P: ~ri-a), ~ria (P: ~ri-a; Pzi: târiu), (înv) tiri / Pzi: ~răsc / E: vsl трѣти, тьрѫ] 1 vt (Înv) A nimici. 2 vt (C. i. un obiect) A mișca (cu greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos după sine Si: (îrg) a tăgârța, (pop) a târâi1 (1). 3 vt (C. i. un om, un animal) A trage, silindu-l să meargă după sine Si: (pop) a târâi1 (2), (reg) a trămăța (4). 4 vt (Pop; îe) A-și ~ viața (zilele etc.) A trăi lipsit de demnitate. 5 vt (Pop; îae; șîe a ~ barca pe uscat) A trăi greu. 6 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) în noroi A dezonora pe cineva. 7 vt (Pfm; îae) A îndemna (pe cineva) la o faptă josnică. 8 vt (Reg; îe) A ~ piciorul A șchiopăta. 9 vt (Mun; îe) A târât piciorul A face o faptă pe care o vor face și alții. 10 vt A târșâi (1) încălțămintea Si: (pop) a târâi1 (3). 11 vt A lua cu sine Si: (pop) a târâi1 (4). 12 vt A determina să meargă (cu sine) Si: (pop) a târâi1 (5). 13 vt A îndemna pe cineva spre ceva (reprobabil) Si: (pop) a târâi1 (6). 14 vr A înainta atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta Si: (pop) a târâi1 (7), (reg) a se târșâi (2), (îvp) a se trage (68). 15 vr (D. anumite animale) A înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ Si: (pop) a târâi1 (8), (înv) a se trage (66). 16 vr (Înv; pex; d. anumite animale) A se mișca. 17 vr (Înv; fig) A se înjosi. 18 vr (D. plante) A crește cu tulpina întinsă pe pământ Si: (pop) a târâi1 (9). 19 vr (Fig) A-și schimba locul inutil (stricându-se, murdărindu-se) Si: (pop) a târâi1 (10). 20 vr A merge încet, cu greu (abia mișcându-și picioarele) Si: (pop) a târâi1 (11), (pop) a se trage (69). 21 vt (Cu subiectul „picioarele”) A purta cu greu Si: (pop) a târâi1 (12). 22 vr (Fig; d. lichide) A curge încet Si: (pop) a târâi1 (13). 23 vr (Îvp; d. obiecte care atârnă) A atinge pământul cu capătul de jos, frecându-se de el Si: (pop) a târâi1 (14), (pop) a se trage (70). 24 vt (Reg; c. i. iarba) A călca.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tiri5 v vz târî
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÎRÎ, tîrăsc, vb. IV. 1. Tranz. A mișca un lucru cu greu dintr-un loc într-altul, trăgîndu-l pe jos după sine; a trage un om, un animal, silindu-l să meargă după sine. Boii noștri erau mărunți, bătrîni. Abia tîrau plugul. STANCU, D. 229. Dis-de-dimineață o vezi pe drum, tîrîndu-și calul de căpăstru. AGÎRBICEANU, S. P. 68. Bistrița... curgînd mi se părea, în fantasmagoria dintre vis și aievea, că mă tîrăște, cu mal cu tot, pe cursul ei la vale. HOGAȘ, M. N. 62. Haina-i măturînd pămîntul Și-o tîrăște abia-abia. COȘBUC, P. I 224. ◊ Fig. Cu fruntea răzimată-n cer... Tîrăsc în urma mea trecutul. BENIUC, V. 54. Cele două partide tîrau după ele păcate grele. C. PETRESCU, C. V. 102. M-am deprins a tîrî după mine o viață ticăloasă. CREANGĂ, P. 234. ◊ Expr. A tîrî barca pe uscat = a o duce greu; a trage mîța de coadă. A tîrî pe cineva în noroi = a) a terfeli onoarea cuiva; b) a îndemna pe cineva la o faptă josnică, a-l antrena pe un drum greșit. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. Mă tîrăște seară de seară prin toate localurile. CAMIL PETRESCU, T. II 102. ♦ A îndemna, a împinge (spre ceva), a antrena. Dușmancele m-au urît, Tot la rele m-au tîrît. TEODORESCU, P. P. 317. 2. Refl. A merge, a înainta atingînd pămîntul cu genunchii, cu coatele; (despre anumite animale) a înainta prin mișcări specifice ale trupului, lipit de pămînt. Chemată adesea peste noapte de bolnav, se tîra pe brînci pînă la patul lui ca să-l ajute. CĂLINESCU, E. 40. M-am tîrît pe brînci, pe fundul șanțului. GALACTION, O. I 108. S-a trîntit la pămînt și s-a tîrît de-a bușelea, în lanul de peste drum. POPA, V. 177. Se tîrăsc rîmele pe pămînt. ȘEZ. IV 120. ◊ Fig. Un nor galben de praf se tîra... ca o uriașă vită ascultătoare cu trupul de fum auriu. DUMITRIU, N. 223. Trei catarge se deosebesc bine; ca trei suliți înălțate parcă anume să spargă norii ce se tîrăsc așa de jos. BART, S. M. 18. Neguri dese-ncep să cadă Se tîrăsc în jos pe plai. TOPÎRCEANU, B. 24. ♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcîndu-și picioarele. Cînd se apropie de casă, abia se mai tîra. DUMITRIU, N. 152. Florea s-a tîrît cu sacul lui cu linguri la mînăstire. PAS, Z. I 162. Printr-o sforțare de voință se tîrî pînă la fereastră. BART, E. 249. Unchiul îl cheamă în odaie; nepotul ascultă, d-abia tîrîndu-se pe picioare. CARAGIALE, P. 48. ◊ Fig. Cred că și judecata are să-mi găsească dreptate, deși nu m-am tîrît prin judecăți de cînd sînt. CREANGĂ, A. 145. 3. Refl. (Despre obiecte care atîrnă) A atinge pămîntul cu capătul de jos, a se freca de pămînt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÎRÎI, tîrîi, vb. IV. 1. Tranz. A tîrî (1). Urnindu-se din loc, începu a-și tîrîi iar ciubotele grele. SADOVEANU, O. VIII 123. Apar... argații din ușa sub părete, Ei prind pe pag sălbateci și-l tîrîie de plete. COȘBUC, P. II 200. Capul grecului tăia Apoi trupu-i tîrîia. ALECSANDRI, P. P. 138. ◊ Fig. D-abia-și tîrîie bătrînețea. SEVASTOS, N. 317. Abia își tîrîie și el viața. ISPIRESCU, L. 12. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. Mihai izbutise să-l tîrîie pe Virgil Probotă, remorcat de mînecă. C. PETRESCU, Î. I 13. 2. Refl. A tîrî (2). Mă tîrîi către vecinul meu. Nu mai mișca. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. Ca rîma se tîrîi, lipit de pămînt. MIRONESCU, S. A. 120. Ai să te tîrîi în brînci după mine. CREANGĂ, P. 324. ♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcîndu-și picioarele. Se tîrîie înapoi, ținîndu-se de perete. C. PETRESCU, C. V. 215. Abia tîrîindu-se, s-au pornit mai departe. SBIERA, P. 210. ◊ Fig. Un orologiu care în loc de-a îmbla-nainte, S-ar tîrîi-ndărăt. EMINESCU, O. IV 64. 3. Refl. A se tîrî (3). Se tîrîiau ațele și curgeau oghelele după dînșii. CREANGĂ, P. 249. Barba argintie A unchieșului străbun Se tîrîie pe cîmpie Ca o coadă de păun. ALECSANDRI, P. A. 187.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÎRÎIȘ1 adv. 1. Tîrîș1 (1). Femeia... împinse în lături și tîrîiș o poartă lungă. HOGAȘ, M. N. 77. S-a luat băietul, cu palușul tîrîiș, și s-a pornit înainte. La CADE. 2. Tîrîș (2). Își dădu drumul tîrîiș în rîpă. SADOVEANU, B. 225. Dulăul s-a tras în rîpă și s-a dus tîrîiș după stăpîn. id. ib. 279.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÎRÎIȘ1 adv. Tîrîș. – Din tîrîi + suf. -iș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A TÂRÎ ~ăsc tranz. 1) (obiecte sau ființe) A face să se miște, ducând cu greu (după sine); a trage. ◊ ~ (sau a trage) barca pe uscat a trăi foarte greu. ~ pe cineva în noroi a face să comită fapte reprobabile; a compromite. 2) A face să se târască. /<sl. trĕti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE TÂRÎ mă ~ăsc intranz. 1) (despre persoane sau despre animale) A se mișca greu, cu trupul lipit de pământ. ◊ ~ în fața cuiva a manifesta servilism față se cineva. 2) (despre oameni) A merge încet, cu greu, abia ducându-și picioarele; a se tăbârci. 3) (despre obiecte care atârnă) A se freca de pământ (în timpul mișcării). /<sl. trĕti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
târî v. 1. a trage pe pământ, pe jos: a târî în robie; 2. a trage, a mișca cu anevoie: a-și târî picioarele; fig. a-și târî zilele, a duce o existență penibilă; 3. a păși cu greu: abia se târăște; 4. a se trage pe pântece ca șerpii; 5. fig. a se înjosi peste măsură înaintea celor mari. [Slav. TRĬETI, a freca, a călca].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tirésc v. tr. (vsl. tirati, a freca, trĭeti, a freca, a treĭera; lat. térere. E rudă cu tîrlie și tîrnîĭ. V. tîrăsc, zătărăsc și treĭer). Vechĭ. Zdrobesc, sfărîm. – Și tîrăsc și întîrăsc, a -î.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tîrăsc, a -î (vest) și tîrîĭ, a -í (est) v. tr. (var. din tiresc. Cp. cu vir). Vechĭ (tîrăsc). Tiresc. Azĭ. Trag pe jos, pe pămînt: guzganu abea tira o bucată de carne. Mișc cu greŭ: abea putea să-șĭ tirască picĭoarele de osteneală. Duc fără energie, fără demnitate: a-țĭ tîrî zilele, o vĭață păcătoasă. Duc cu mine, fac să mă urmeze: a tîrî cu tine o ceată de slugĭ. Fig. A tîrî pe cineva în noroĭ, a-l compromite, a-ĭ mînji numele. V. refl. Merg atingîndu-mĭ trupu de pămînt: șerpiĭ se tîrăsc, copiiĭ se tîrăsc deprinzîndu-se să umble. Merg (înaintez) cu greŭ: rănitu se tîrî pînă acasă, vaporu avariat se tîrî pînă la mal. Fig. Mă înjosesc peste măsură în fața celor marĭ: nu te tîrî! V. remorchez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tîrîĭ, V. tîrăsc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tîrîíș adv. Est. Tîrîș, tîrîindu-te.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
târâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. târâi, 3 târâie, imperf. 1 târâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să târâi, 3 să târâie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
târâi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 târâie, imperf. 3 sg. târâia; conj. prez. 3 să târâie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
târâi vb., ind. și conj. prez. 3 târâie, imperf. 3 sg. târâia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
târî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târăsc, 3 sg. târăște, imperf. 1 târam; conj. prez. 1 sg. să târăsc, 3 să târască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
târî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târăsc, imperf. 3 sg. târa, perf. s. 3 sg. târî, 3 pl. târâră; conj. prez. 3 să târască; ger. târând; part. târât
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
târî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târăsc, imperf. 3 sg. târa; conj. prez. 3 sg. și pl. târască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tîrî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tîrăsc, imperf. tîra, conj. tîrască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
târăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -râi 1 aor.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TÂRÂI vb. v. târî.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÂRÎ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÂRÎ vb. 1. a târâi, a târșâi, a trage, (reg.) a tăgârța. (A ~ ceva după sine.) 2. (rar) a se târșâi, (Mold.) a se tăbârci. (Se ~ până la tranșee.) 3. (pop.) a mâna. (Oltul îl ~ la vale.) 4. a antrena, a împinge. (Îl ~ în acțiuni nesăbuite.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tîri vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÎRÎ vb. 1. a tîrîi, a tîrșîi, a trage, (reg.) a tăgîrța. (A ~ ceva după sine.) 2. (rar) a se tîrșîi, (Mold.) a se tăbîrci. (Se ~ pînă la tranșee.) 3. (pop.) a mîna. (Oltul îl ~ la vale.) 4. a antrena, a împinge. (Îl ~ în acțiuni nesăbuite.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÎRÎI vb. a tîrî, a tîrșîi, a trage, (reg.) a tăgîrța. (A ~ ceva după sine.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tîrî (tîrăsc, tîrît), vb. – 1. A tîrîi pe pămînt, a trage după sine. – 2. A înșfăca, a înhăța. – Var. tîrîi, tîri, întîri. Sl. trĕti, trą „a freca” (Cihac, II, 411; Tiktin), cf. sb. trti, ceh. triti. Pentru semantism, trebuie să se pornească de la ideea de „a freca pămîntul”; pentru fonetism, cf. pîrî. – Der. tîrîie-brîu, s. m. (zdrențăros, golan); tîrîș (Mold., tîrîiș), adv. (pe jos); tîrîș, s. n. (buștean sau sarcină de lemne transportată prin tîrîre); tîrî(i)tor,adj. (care se tîrăște); tîrîtoare, s. f. (reptilă, unealtă de pescuit pentru a se scufunda); tîrîtură, s. f. (tîrîre, acțiunea de a tîrî; femeie stricată); tîrlan, s. m. (buștean, lemn), cuvînt rar, apare la Sandu-Aldea; tîrlie, s. f. (derdeluș), ultimele cuvinte, cu l expresiv, sînt proprii Munt.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
UT FATA TRAHUNT (lat.) cum le-o târî soarta – A te lăsa în voia soartei, a lăsa ceva la voia întâmplării.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a-și târî gazometrul expr. (iron. – d. femei) a avea picioare scurte.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT410) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
târâi, târâiverb
- 1. A (se) târî. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: târî
- Urnindu-se din loc, începu a-și tîrîi iar ciubotele grele. SADOVEANU, O. VIII 123. DLRLC
- Apar... argații din ușa sub părete, Ei prind pe pag sălbateci și-l tîrîie de plete. COȘBUC, P. II 200. DLRLC
- Capul grecului tăia Apoi trupu-i tîrîia. ALECSANDRI, P. P. 138. DLRLC
- D-abia-și tîrîie bătrînețea. SEVASTOS, N. 317. DLRLC
- Abia își tîrîie și el viața. ISPIRESCU, L. 12. DLRLC
- Mă tîrîi către vecinul meu. Nu mai mișca. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. DLRLC
- Ca rîma se tîrîi, lipit de pămînt. MIRONESCU, S. A. 120. DLRLC
- Ai să te tîrîi în brînci după mine. CREANGĂ, P. 324. DLRLC
- Se tîrîiau ațele și curgeau oghelele după dînșii. CREANGĂ, P. 249. DLRLC
- Barba argintie A unchieșului străbun Se tîrîie pe cîmpie Ca o coadă de păun. ALECSANDRI, P. A. 187. DLRLC
- 1.1. A lua, a purta, a duce cu sine. DLRLC
- Mihai izbutise să-l tîrîie pe Virgil Probotă, remorcat de mînecă. C. PETRESCU, Î. I 13. DLRLC
-
- 1.2. A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele. DLRLC
- Se tîrîie înapoi, ținîndu-se de perete. C. PETRESCU, C. V. 215. DLRLC
- Abia tîrîindu-se, s-au pornit mai departe. SBIERA, P. 210. DLRLC
- Un orologiu care în loc de-a îmbla-nainte, S-ar tîrîi-ndărăt. EMINESCU, O. IV 64. DLRLC
-
-
etimologie:
- târî DEX '98 DEX '09
târâișadverb
- 1. Târâș. DLRLCsinonime: târâș
- Femeia... împinse în lături și tîrîiș o poartă lungă. HOGAȘ, M. N. 77. DLRLC
- S-a luat băietul, cu palușul tîrîiș, și s-a pornit înainte. La CADE. DLRLC
- Își dădu drumul tîrîiș în rîpă. SADOVEANU, B. 225. DLRLC
- Dulăul s-a tras în rîpă și s-a dus tîrîiș după stăpîn. SADOVEANU, B. 279. DLRLC
-
etimologie:
- târâi + sufix -iș. DLRM
târî, târăscverb
- 1. A mișca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Boii noștri erau mărunți, bătrîni. Abia tîrau plugul. STANCU, D. 229. DLRLC
- Dis-de-dimineață o vezi pe drum, tîrîndu-și calul de căpăstru. AGÎRBICEANU, S. P. 68. DLRLC
- Bistrița... curgînd mi se părea, în fantasmagoria dintre vis și aievea, că mă tîrăște, cu mal cu tot, pe cursul ei la vale. HOGAȘ, M. N. 62. DLRLC
- Haina-i măturînd pămîntul Și-o tîrăște abia-abia. COȘBUC, P. I 224. DLRLC
- Cu fruntea răzimată-n cer... Tîrăsc în urma mea trecutul. BENIUC, V. 54. DLRLC
- Cele două partide tîrau după ele păcate grele. C. PETRESCU, C. V. 102. DLRLC
- M-am deprins a tîrî după mine o viață ticăloasă. CREANGĂ, P. 234. DLRLC
- 1.1. A lua, a purta, a duce cu sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mă tîrăște seară de seară prin toate localurile. CAMIL PETRESCU, T. II 102. DLRLC
-
- 1.2. A îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dușmancele m-au urît, Tot la rele m-au tîrît. TEODORESCU, P. P. 317. DLRLC
- A târî pe cineva în noroi = a îndemna pe cineva la o faptă josnică, a-l antrena pe un drum greșit. DLRLC
-
- A târî barca pe uscat = a trăi greu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A târî pe cineva în noroi = a terfeli onoarea cuiva. DLRLC
-
- 2. A merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Chemată adesea peste noapte de bolnav, se tîra pe brînci pînă la patul lui ca să-l ajute. CĂLINESCU, E. 40. DLRLC
- M-am tîrît pe brînci, pe fundul șanțului. GALACTION, O. I 108. DLRLC
- S-a trîntit la pămînt și s-a tîrît de-a bușelea, în lanul de peste drum. POPA, V. 177. DLRLC
- Se tîrăsc rîmele pe pămînt. ȘEZ. IV 120. DLRLC
- Un nor galben de praf se tîra... ca o uriașă vită ascultătoare cu trupul de fum auriu. DUMITRIU, N. 223. DLRLC
- Trei catarge se deosebesc bine; ca trei suliți înălțate parcă anume să spargă norii ce se tîrăsc așa de jos. BART, S. M. 18. DLRLC
- Neguri dese-ncep să cadă Se tîrăsc în jos pe plai. TOPÎRCEANU, B. 24. DLRLC
- 2.1. A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd se apropie de casă, abia se mai tîra. DUMITRIU, N. 152. DLRLC
- Florea s-a tîrît cu sacul lui cu linguri la mînăstire. PAS, Z. I 162. DLRLC
- Printr-o sforțare de voință se tîrî pînă la fereastră. BART, E. 249. DLRLC
- Unchiul îl cheamă în odaie; nepotul ascultă, d-abia tîrîndu-se pe picioare. CARAGIALE, P. 48. DLRLC
- Cred că și judecata are să-mi găsească dreptate, deși nu m-am tîrît prin judecăți de cînd sînt. CREANGĂ, A. 145. DLRLC
-
- A se târî în fața cuiva = a manifesta servilism față se cineva. NODEX
-
- 3. (Despre obiecte care atârnă) A atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- trĕti DEX '98 DEX '09