2 intrări
14 definiții
din care- explicative (10)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tâmpinare sf [At: PSALT. 31 / V: (înv) tăm~, tâp~, tim~ / Pl: ~nări / E: tâmpina] (Înv) 1 Primire (cu onoruri) a unei persoane de condiție socială înaltă Si: întâmpinare, (înv) tâmpinat (1), tâmpinătură (1), (îvr) tâmpinuș (1). 2 (Pex) Ieșire înaintea cuiva (cu bucurie) Si: întâmpinare, (înv) tâmpinat (2), tâmpinătură (2), (îvr) tâmpinuș (2). 3 (Îe) A ieși (sau a merge) în (sau întru, la) ~a cuiva sau (rar) a ieși la ~ A ieși în calea cuiva (rar, a ceva) pentru a-l primi. 4 Ișire cu oaste în calea cuiva, spre a-i opune rezistență sau a-l ataca. 5 Răspuns. 6 Obiecție. 7 Boală la oameni, nedefinită mai îndeaproape Si: (înv) tâmpinat (3).
tămpina v vz tâmpina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămpinare sf vz tâmpinare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tâmpina [At: TETRAEV. (1574), 212 / V: (înv) tăm~, tim~, tip~, tum~ / Pzi: tâmpin / E: tâmpină] (Înv) 1 vi A primi (cu onoruri) o persoană de condiție socială înaltă Si: a întâmpina. 2 vt (Pex) A ieși înaintea cuiva (cu bucurie) Si: a întâmpina. 3 vt (Jur) A ieși în calea cuiva cu intenții dușmănoase, pentru a-l ataca sau jefui. 4-5 vtr A (se) întâlni. 6 vi A ieși cu oaste în calea cuiva, spre a-i opune rezistență sau a-l ataca. 7 vr A se lupta. 8 vi (Fig; subiectul indică necazuri, greutăți, obstacole etc.) A da peste cineva. 9 vi (C. i. necazuri, greutăți etc.) A avea parte de... 10 vi A răsplăti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tâpinare sf vz tâmpinare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
timpina v vz tâmpina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
timpinare sf vz tâmpinare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tipina v vz tâmpina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tumpina v vz tâmpina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întímpin (est) și întîmpin1 (vest), a -á v. tr. (d. timpină, tîmpină, darabană, care suna cînd armatele se cĭocneaŭ, se întimpinaŭ). Întîlnesc, merg înaintea cuĭva ca să-l primesc: copiiĭ l-aŭ întîmpinat pe tatăl lor, poporu l-a întîmpinat cu pîne și sare pe domn. Previn, apuc în ainte, preîntimpin: a întîmpina o boală, o nenorocire. Obĭectez, ripostez: „nu mă tem”, întimpină el. Daŭ peste, întîlnesc: a întimpina marĭ dificultățĭ. Suport, preîntimpin, fac față: a întimpina cheltuĭelile. – Vechĭ timp-, tîmp- și tump-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TÂMPINARE s. v. întâmpinare, primire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÂMPINA vb. v. întâmpina, primi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tîmpina vb. v. ÎNTÎMPINA. PRIMI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tîmpinare s. v. ÎNTÎMPINARE. PRIMIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT2) Surse flexiune: Scriban | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|