surprins, ~ă a [At: FM (1842), 145²/33 / V: (îvr) sup~ / Pl: ~nși, ~e / E: surprinde] 1 (D. oameni) Care este cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, nedumerire, emoție etc. în fața unor lucruri, fapte, evenimente neprevăzute, neobișnuite etc. Si: mirat, perplex, uimit, uluit, (liv) stupefiat, (rar) minunat. 2 (D. fizionomia, privirea, glasul etc. oamenilor) Care exprimă surprindere (1).

SURPRINS, -Ă, surprinși, -se, adj. Mirat, uimit, uluit. Cu toate că aștepta această veste de atîta timp, Andrei rămase cîteva clipe nemișcat, surprins. MIHALE, O. 522. Omul cu surtucul vechi se întoarse îndată; era mai luminat la față; vizitiul păru surprins. SADOVEANU, O. VIII 19. A primit-o surprins și nerăbdător. C. PETRESCU, C. V. 354.

SURPRINS, -Ă adj. Mirat, uimit, uluit. [< surprinde].

suprinde v vz surprinde

suprins, ~ă a vz surprins

surprinde [At: STAMATI, D. / V: (reg) sup~ / Pzi: ~prind Pfs: ~nsei / Cj: 3,6 (pop) să surprinză / Par: ~ns / E: fr surprendre (după prinde)] 1 vt (C. i.o) A se găsi pe neașteptate într-o situație neobișnuită, neconvenabilă sau nepermisă. 2 vt (C.i. oameni) A descoperi că a săvârșit o neregulă, faptă reprobabilă, o infracțiune etc. Si: a prinde, (îrg) a pripi, (reg) a zăpsi. 3 vt (D. elemente sau fenomene ale naturii, calamități etc.) A veni, a cădea, a se abate (pe neașteptate și de obicei în mod nedorit) asupra cuiva sau a ceva Si: a apuca (26), a prinde. 4 vt (C.i. mișcări, acțiuni etc. ale oamenilor) A observa întâmplător. 5 vt (C.i. discuții, conversații) A auzi întâmplător. 6 vt A constata (și a înțelege) existența a ceva Si: a descoperi (25). 7 vt (Rar) A înregistra. 8 vt A provoca o mare (și neașteptată) mirare, nedumerire, emoție etc. Si: a mira, a șoca, a uimi, a ului, (liv) a stupefia Vz minuna. 9 vt (Rar; c.i. facultăți psihice) A capta (3). 10 (Îdt) A înșela.

SURPRINDE, surprind, vb. III. Tranz. 1. A prinde (pe cineva) asupra unei fapte pe care vrea s-o săvîrșească pe ascuns. Deși contrariat de a fi fost surprins, Eminescu citi prietenului compunerea, destinată a fi publicată într-o broșură comemorativă. CĂLINESCU, E. 97. Alaltăieri balul; ieri, întîlnirea aceea unde i-am surprins. NEGRUZZI, S. III 491. ◊ Refl. Se surprindea căutînd scuze Nadinei. REBREANU, R. I 249. ♦ A da peste cineva pe neașteptate; a găsi pe cineva nepregătit, neprevenit. Trebuie un post sigur să nu fim surprinși la noapte. CAMIL PETRESCU, U. N. 338. ◊ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) Furtuna se dezlănțuise cu așa năprasnică iuțeală, că ne-a surprins aproape cu toate pînzele întinse. BART, S. M. 51. 2. A mira, a uimi, a ului. Ce-ai zis de mutarea ta aci? Te-a surprins? C. PETRESCU, C. V. 104. Dar ceea ce mă surprinde cu adevărat este piciorul... Are unul de lemn aidoma cu al tatei. SAHIA, N. 21. Întrebarea totuși îl surprinse. REBREANU, R. I 38. 3. A observa, a prinde (pe furiș). Dacă puteai să-i surprinzi privirea ascuțită și neagră, erai pe drumul cel bun. GALACTION, O. I 207. Mi s-a părut că-i surprind un zîmbet. VLAHUȚĂ, O. A. ♦ A descoperi, a sezisa (în mod neașteptat). Ochiul omului sosit de afară poate surprinde, la lumina felinarelor cu carbid, cele mai vechi secrete ale pămîntului. BOGZA, Ț. 10. Am surprins unele din cugetările care-l preocupau. EMINESCU, N. 36.

SURPRINDE vb. III. tr. 1. A prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenționează s-o săvîrșească pe ascuns. ♦ (Mil.) A cuceri pe neașteptate. 2. A mira, a uimi. 3. A observa (pe furiș); a descoperi. [P.i. surprind, conj. -dă. / < fr. surprendre, după prinde].

SURPRINDE vb. tr. 1. a prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenționează s-o săvârșească pe ascuns. ◊ (mil.) a cuceri pe neașteptate. 2. a mira, a uimi. 3. a observa (pe furiș); a descoperi. (după fr. surprendre)

A SURPRINDE surprind tranz. 1) (persoane) A prinde fără veste (asupra unui fapt); a prinde în flagrant delict. 2) A lua pe neașteptate; a prinde pe nepregătite. 3) A impresiona prin ceva neprevăzut. 4) (manifestări, acțiuni ale oamenilor) A descoperi pe neașteptate. ~ o conversație. [Sil. sur-prin-] /<fr. surprendre

surprinde v. 1. a prinde pe neașteptate: a surprinde pe hoți; 2. a sosi fără veste: viscolul ne-a surprins în cale; 3. a mira foarte: această știre l’a surprins; 4. a înșela, a abuza: a surprinde buna credința cuiva; 5. a obține prin viclenie: a surprins consimțirea mea (= fr. surprendre).

*surprínd, -príns, a -prínde V. tr. (fr. surprendre, d. sur, deasupra, și prendre, a prinde). Prind asupra faptuluĭ: l-am surprins la mere, furînd mere. Fig. Prind pe neașteptate: moartea l-a surprins în plină activitate, ploaĭa ne-a surprins pe drum. Fac să se mire: vestea asta l-a surprins foarte mult. Abuzez de, înșel: a surprinde buna credință. Obțin pin viclenie: a surprinde o iscălitură. Prind, interceptez: a surprinde o scrisoare. V. zăpsesc.

surprins adj. m., pl. surprinși; f. sg. surprinsă, pl. surprinse

surprinde¹ (a ~) (a prinde asupra faptului) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surprind, 2 sg. surprinzi, 3 sg. surprinde, perf. s. 1 sg. surprinsei, 1 pl. surprinserăm, m.m.c.p. 1 pl. surprinseserăm; conj. prez. 1 sg. să surprind, 3 să surprindă; ger. surprinzând; part. surprins

surprinde² (a ~) (a mira) vb., ind. prez. 3 sg. surprinde, 3 pl. surprind, perf. s. 3 sg. surprinse, m.m.c.p. 3 pl. surprinseseră; conj. prez. 3 să surprindă; ger. surprinzând; part. surprins

surprinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surprind

surprinde vb. prinde

surprinde (conj. surprindă)

SURPRINS adj. v. crucit.

SURPRINS adj. crucit, minunat, perplex, stupefiat, uimit, uluit. (A rămas ~ de cele auzite.)

SURPRINDE vb. 1. a găsi. (Moartea l-a ~ în somn.) 2. a prinde, (înv. și reg.) a pripi, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (L-a ~ asupra faptului.) 3. a ajunge, a apuca, a prinde. (Ploaia i-a ~ în câmp.) 4. v. uimi. 5. v. epata. 6. v. frapa.

SURPRINDE vb. v. ademeni, amăgi, descoperi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

surprinde vb. v. ADEMENI. AMĂGI. DESCOPERI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

SURPRINDE vb. 1. a prinde, (înv. și reg.) a pripi, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (L-a ~ asupra faptului.) 2. a ajunge, a apuca, a prinde. (Ploaia i-a ~ în cîmp.) 3. a minuna, a stupefia, a uimi, a ului. (Ce-mi spui tu pur și simplu mă ~.) 4. a epata, a șoca. (Vrea să ne ~.) 5. a frapa, a șoca, (fig.) a izbi. (M-a ~ înfățișarea lui.)