2 intrări
35 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (8)
- relaționale (8)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SURPRINDERE s. f. 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins). ◊ Loc. adj. și adv. Prin surprindere = neașteptat, neprevăzut. 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire; surpriză. 3. Observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan). – V. surprinde.
surprindere sf [At: HELIADE, LB I, 44/19 / V: (înv) sup~ / Pl: ~eri / E: surprinde] 1 Faptul de a se găsi pe neașteptate într-o situație neobișnuită, neconvenabilă sau nepermisă. 2 Descoperire a unei nereguli, a unei fapte reprobabile, a unei infracțiuni etc., săvârșită de cineva Si: (înv) surpriză (5). 3-4 (Îljv) Prin ~ (În mod) neașteptat, neprevăzut Si: fără veste, (rar) prin surpriză (6). 5 (Îe) A lua pe cineva prin ~ A nu-i da timp să se dezmeticescă. 6 Constatare (și înțelegere) a existenței a ceva Si: descoperire (19). 7 (Înv) Surpriză (3). 8 Sentiment, stare de mirare, de nedumerire, de emoție etc. provocată de un fapt neprevăzut, neobișnuit etc. Si: minunare, mirare, perplexitate, stupoare, surpriză (4), uimire, uluire, (liv) stupefacție, stupefiere. 9 (Înv) Surpriză (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURPRINDERE, surprinderi, s. f. 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins). ◊ Loc. adj. și adv. Prin surprindere = neașteptat, neprevăzut. 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire; surpriză. 3. Observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan). – V. surprinde.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
SURPRINDERE, surprinderi, s. f. 1. (Rar) Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins), de a prinde (sau de a fi prins) fără veste, pe neașteptate; surpriză. A fost o surprindere ce ne pregătea Leuștean. GANE, N. III 172. ◊ Loc. adj. și adv. Prin surprindere = (în mod) neașteptat, neprevăzut; fără veste. Ne așteptăm la un atac scurt, prin surprindere. CAMIL PETRESCU, U. N. 264. ◊ Expr. A lua pe cineva prin surprindere = a lua, a ataca pe cineva pe neașteptate, a nu-i da cuiva timp să se dezmeticească. ♦ Observare, descoperire (a unui aspect momentan). În această direcție a surprinderii particularităților vîrstei tinere, Ionuț Păr-Negru, ucenicul starostelui Nichifor Căliman... ne poate da un bun ajutor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 4/1. 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire produsă de un fapt neprevăzut; surpriză. Surprinderea mea e la fel de mare ca azi dimineață. DUMITRIU, N. 35. Focul dușmanului, oprit parcă o clipă ca după o surprindere, deodată se înteți Într-o izbucnire repede, într-o furtună nebună. SADOVEANU, O. VI 34. Îi răspunse, spre surprinderea și fericirea ei... chiar directorul ziarului. CAMIL PETRESCU, N. 100. ◊ Loc. adv. Cu surprindere = cu mirare, cu uimire. M-am întors cu surprindere spre băietan. SADOVEANU, N. F. 166. Toți îl examinară cu oarecare surprindere. C. PETRESCU, C. V. 184. ◊ Expr. (Rar) A avea o surprindere = a încerca un sentiment de uimire, a fi surprins. Domnul abate de Marenne avu într-adevăr o surprindere. SADOVEANU, Z. C. 72.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURPRINDERE s.f. 1. Acțiunea de a surprinde și rezultatul ei; faptul de a surprinde sau de a fi surprins. ♦ Prin surprindere = pe neașteptate. ♦ Observare a unui aspect momentan. 2. Sentiment de uimire; surpriză. [<surprinde].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURPRINDERE s. f. 1. faptul de a surprinde sau de a fi surprins. ♦ prin ~ = pe neașteptate. 2. observare a unui aspect momentan. 3. sentiment de uimire; surpriză. (< surprinde)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SURPRINDERE ~i f. 1) v. A SURPRINDE. ◊ Prin ~ pe neașteptate; în chip neprevăzut. 2) Sentiment provocat de un fapt neobișnuit sau neprevăzut; mirare mare. /v. a surprinde
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
surprindere f. 1. acțiunea de a surprinde; 2. mirarea celui surprins; 3. dar făcut pe neașteptate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*surpríndere f. Acțiunea de a surprinde: surprinderea unor hoți, unor scrisorĭ, uneĭ iscăliturĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURPRINDE, surprind, vb. III. Tranz. 1. A prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt. ♦ A găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere. 2. A mira, a uimi, a ului. 3. A băga de seamă, a observa (pe furiș), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc. – Din fr. surprendre (după prinde).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURPRINDE, surprind, vb. III. Tranz. 1. A prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt. ♦ A găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere. 2. A mira, a uimi, a ului. 3. A băga de seamă, a observa (pe furiș), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc. – Din fr. surprendre (după prinde).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
suprinde v vz surprinde
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
suprindere sf vz surprindere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surprinde [At: STAMATI, D. / V: (reg) sup~ / Pzi: ~prind Pfs: ~nsei / Cj: 3,6 (pop) să surprinză / Par: ~ns / E: fr surprendre (după prinde)] 1 vt (C. i.o) A se găsi pe neașteptate într-o situație neobișnuită, neconvenabilă sau nepermisă. 2 vt (C.i. oameni) A descoperi că a săvârșit o neregulă, faptă reprobabilă, o infracțiune etc. Si: a prinde, (îrg) a pripi, (reg) a zăpsi. 3 vt (D. elemente sau fenomene ale naturii, calamități etc.) A veni, a cădea, a se abate (pe neașteptate și de obicei în mod nedorit) asupra cuiva sau a ceva Si: a apuca (26), a prinde. 4 vt (C.i. mișcări, acțiuni etc. ale oamenilor) A observa întâmplător. 5 vt (C.i. discuții, conversații) A auzi întâmplător. 6 vt A constata (și a înțelege) existența a ceva Si: a descoperi (25). 7 vt (Rar) A înregistra. 8 vt A provoca o mare (și neașteptată) mirare, nedumerire, emoție etc. Si: a mira, a șoca, a uimi, a ului, (liv) a stupefia Vz minuna. 9 vt (Rar; c.i. facultăți psihice) A capta (3). 10 (Îdt) A înșela.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURPRINDE, surprind, vb. III. Tranz. 1. A prinde (pe cineva) asupra unei fapte pe care vrea s-o săvîrșească pe ascuns. Deși contrariat de a fi fost surprins, Eminescu citi prietenului compunerea, destinată a fi publicată într-o broșură comemorativă. CĂLINESCU, E. 97. Alaltăieri balul; ieri, întîlnirea aceea unde i-am surprins. NEGRUZZI, S. III 491. ◊ Refl. Se surprindea căutînd scuze Nadinei. REBREANU, R. I 249. ♦ A da peste cineva pe neașteptate; a găsi pe cineva nepregătit, neprevenit. Trebuie un post sigur să nu fim surprinși la noapte. CAMIL PETRESCU, U. N. 338. ◊ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) Furtuna se dezlănțuise cu așa năprasnică iuțeală, că ne-a surprins aproape cu toate pînzele întinse. BART, S. M. 51. 2. A mira, a uimi, a ului. Ce-ai zis de mutarea ta aci? Te-a surprins? C. PETRESCU, C. V. 104. Dar ceea ce mă surprinde cu adevărat este piciorul... Are unul de lemn aidoma cu al tatei. SAHIA, N. 21. Întrebarea totuși îl surprinse. REBREANU, R. I 38. 3. A observa, a prinde (pe furiș). Dacă puteai să-i surprinzi privirea ascuțită și neagră, erai pe drumul cel bun. GALACTION, O. I 207. Mi s-a părut că-i surprind un zîmbet. VLAHUȚĂ, O. A. ♦ A descoperi, a sezisa (în mod neașteptat). Ochiul omului sosit de afară poate surprinde, la lumina felinarelor cu carbid, cele mai vechi secrete ale pămîntului. BOGZA, Ț. 10. Am surprins unele din cugetările care-l preocupau. EMINESCU, N. 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURPRINDE vb. III. tr. 1. A prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenționează s-o săvîrșească pe ascuns. ♦ (Mil.) A cuceri pe neașteptate. 2. A mira, a uimi. 3. A observa (pe furiș); a descoperi. [P.i. surprind, conj. -dă. / < fr. surprendre, după prinde].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURPRINDE vb. tr. 1. a prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenționează s-o săvârșească pe ascuns. ◊ (mil.) a cuceri pe neașteptate. 2. a mira, a uimi. 3. a observa (pe furiș); a descoperi. (după fr. surprendre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SURPRINDE surprind tranz. 1) (persoane) A prinde fără veste (asupra unui fapt); a prinde în flagrant delict. 2) A lua pe neașteptate; a prinde pe nepregătite. 3) A impresiona prin ceva neprevăzut. 4) (manifestări, acțiuni ale oamenilor) A descoperi pe neașteptate. ~ o conversație. [Sil. sur-prin-] /<fr. surprendre
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
surprinde v. 1. a prinde pe neașteptate: a surprinde pe hoți; 2. a sosi fără veste: viscolul ne-a surprins în cale; 3. a mira foarte: această știre l’a surprins; 4. a înșela, a abuza: a surprinde buna credința cuiva; 5. a obține prin viclenie: a surprins consimțirea mea (= fr. surprendre).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*surprínd, -príns, a -prínde V. tr. (fr. surprendre, d. sur, deasupra, și prendre, a prinde). Prind asupra faptuluĭ: l-am surprins la mere, furînd mere. Fig. Prind pe neașteptate: moartea l-a surprins în plină activitate, ploaĭa ne-a surprins pe drum. Fac să se mire: vestea asta l-a surprins foarte mult. Abuzez de, înșel: a surprinde buna credință. Obțin pin viclenie: a surprinde o iscălitură. Prind, interceptez: a surprinde o scrisoare. V. zăpsesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
surprindere s. f., g.-d. art. surprinderii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
surprindere s. f., g.-d. art. surprinderii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
surprindere s. f., g.-d. art. surprinderii; pl. surprinderi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
surprinde2 (a ~) (a mira) vb., ind. prez. 3 sg. surprinde, 3 pl. surprind, perf. s. 3 sg. surprinse, m.m.c.p. 3 pl. surprinseseră; conj. prez. 3 să surprindă; ger. surprinzând; part. surprins
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
surprinde1 (a ~) (a prinde asupra faptului) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surprind, 2 sg. surprinzi, 3 sg. surprinde, perf. s. 1 sg. surprinsei, 1 pl. surprinserăm, m.m.c.p. 1 pl. surprinseserăm; conj. prez. 1 sg. să surprind, 3 să surprindă; ger. surprinzând; part. surprins
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
surprinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surprind
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
surprinde vb. prinde
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
surprinde (conj. surprindă)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SURPRINDERE s. v. surpriză.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SURPRINDERE s. 1. v. uimire. 2. consternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire, (rar) consternație. (A avut un moment de adevărată ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SURPRINDERE s. 1. minunare, stupefiere, uimire, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeală. (~ cuiva în fața unui lucru neașteptat.) 2. perplexitate, stupefacție, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire. (A avut un moment de adevărată ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
surprindere s. v. SURPRIZĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURPRINDE vb. 1. a găsi. (Moartea l-a ~ în somn.) 2. a prinde, (înv. și reg.) a pripi, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (L-a ~ asupra faptului.) 3. a ajunge, a apuca, a prinde. (Ploaia i-a ~ în câmp.) 4. v. uimi. 5. v. epata. 6. v. frapa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SURPRINDE vb. v. ademeni, amăgi, descoperi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
surprinde vb. v. ADEMENI. AMĂGI. DESCOPERI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURPRINDE vb. 1. a prinde, (înv. și reg.) a pripi, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (L-a ~ asupra faptului.) 2. a ajunge, a apuca, a prinde. (Ploaia i-a ~ în cîmp.) 3. a minuna, a stupefia, a uimi, a ului. (Ce-mi spui tu pur și simplu mă ~.) 4. a epata, a șoca. (Vrea să ne ~.) 5. a frapa, a șoca, (fig.) a izbi. (M-a ~ înfățișarea lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT627) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
surprindere, surprinderisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A fost o surprindere ce ne pregătea Leuștean. GANE, N. III 172. DLRLC
- Prin surprindere = fără veste. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: neașteptat neprevăzut
- Ne așteptăm la un atac scurt, prin surprindere. CAMIL PETRESCU, U. N. 264. DLRLC
-
- A lua pe cineva prin surprindere = a lua, a ataca pe cineva pe neașteptate, a nu-i da cuiva timp să se dezmeticească. DLRLC
-
- 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: surpriză
- Surprinderea mea e la fel de mare ca azi dimineață. DUMITRIU, N. 35. DLRLC
- Focul dușmanului, oprit parcă o clipă ca după o surprindere, deodată se înteți într-o izbucnire repede, într-o furtună nebună. SADOVEANU, O. VI 34. DLRLC
- Îi răspunse, spre surprinderea și fericirea ei... chiar directorul ziarului. CAMIL PETRESCU, N. 100. DLRLC
- Cu surprindere = cu mirare, cu uimire. DLRLC
- M-am întors cu surprindere spre băietan. SADOVEANU, N. F. 166. DLRLC
- Toți îl examinară cu oarecare surprindere. C. PETRESCU, C. V. 184. DLRLC
-
- A avea o surprindere = a încerca un sentiment de uimire, a fi surprins. DLRLC
- Domnul abate de Marenne avu într-adevăr o surprindere. SADOVEANU, Z. C. 72. DLRLC
-
-
- 3. Observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: descoperire observare sesizare
- În această direcție a surprinderii particularităților vîrstei tinere, Ionuț Păr-Negru, ucenicul starostelui Nichifor Căliman... ne poate da un bun ajutor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 4/1. DLRLC
-
etimologie:
- surprinde DEX '09 DEX '98 DN
surprinde, surprindverb
- 1. A prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Deși contrariat de a fi fost surprins, Eminescu citi prietenului compunerea, destinată a fi publicată într-o broșură comemorativă. CĂLINESCU, E. 97. DLRLC
- Alaltăieri balul; ieri, întîlnirea aceea unde i-am surprins. NEGRUZZI, S. III 491. DLRLC
- Se surprindea căutînd scuze Nadinei. REBREANU, R. I 249. DLRLC
- 1.1. A găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trebuie un post sigur să nu fim surprinși la noapte. CAMIL PETRESCU, U. N. 338. DLRLC
- Furtuna se dezlănțuise cu așa năprasnică iuțeală, că ne-a surprins aproape cu toate pînzele întinse. BART, S. M. 51. DLRLC
-
- 1.2. A cuceri pe neașteptate. DN
-
-
- Ce-ai zis de mutarea ta aci? Te-a surprins? C. PETRESCU, C. V. 104. DLRLC
- Dar ceea ce mă surprinde cu adevărat este piciorul... Are unul de lemn aidoma cu al tatei. SAHIA, N. 21. DLRLC
- Întrebarea totuși îl surprinse. REBREANU, R. I 38. DLRLC
-
- 3. A băga de seamă, a observa (pe furiș); a descoperi în mod brusc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Dacă puteai să-i surprinzi privirea ascuțită și neagră, erai pe drumul cel bun. GALACTION, O. I 207. DLRLC
- Mi s-a părut că-i surprind un zîmbet. VLAHUȚĂ, O. A. DLRLC
- Ochiul omului sosit de afară poate surprinde, la lumina felinarelor cu carbid, cele mai vechi secrete ale pămîntului. BOGZA, Ț. 10. DLRLC
- Am surprins unele din cugetările care-l preocupau. EMINESCU, N. 36. DLRLC
-
etimologie:
- surprendre (după prinde). DEX '09 DEX '98 DN