opțiuni
  • info

2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

suplicat, ~ă a vz suflecat2

SUFLECAT, -Ă, suflecați, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Îndoit, răsfrânt în sus; sumes. – V. sufleca.

SUFLECAT, -Ă, suflecați, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Îndoit, răsfrânt în sus; sumes. – V. sufleca.

SUPLICA, suplic, vb. I. Intranz. (Înv.) A se ruga de cineva cu stăruință și umilință. – Din lat., it. supplicare.

SUPLICA, suplic, vb. I. Intranz. (Înv.) A se ruga de cineva cu stăruință și umilință. – Din lat., it. supplicare.

sufâlcat, ~ă a vz suflecat2

suflecat1 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ? / E: sufleca] (Rar) Suflecare.

suflecat2, ~ă a [At: POP. în CUV. D. BĂTR. II, 4 / V: (reg) fâlcat, ~licat, ~lucat, ~fulcat, suplic~, suvelc~, suvolc~, suvulc~, zoverc~, zuvelc~ / Pl: ~ați, ~e / E: sufleca] 1 (D. extremitățile unor obiecte de îmbrăcăminte sau ale unor părți ale acestora, de obicei, d. mâneci, poale etc.) Care este îndoit (de câteva ori), răsucit, răsfrânt etc., pentru a nu se uda, pentru a nu se murdări la margine, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: sumes, (pop) sumecat. 2 (Rar; pan; d. nas) Cârn (2). 3 (Rar; pex, d. carâmbii cizmelor) Răsfrânt. 4 (Reg; îf suvulcat) Călare (2).

suflicat, ~ă a vz suflecat

suflucat, ~ă a vz suflecat

sufulcat, ~ă a vz suflecat

suplica vi [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: suplic / E: lat supplicare] 1 (Înv) A adresa cuiva o suplică (1). 2 A implora.

suvelcat, ~ă a vz suflecat2

suvolcat, ~ă a vz suflecat2

suvulcat, ~ă a vz suflecat2

zovercat, ~ă a vz suflecat2

zuvelcat, ~ă a vz suflecat2

SUFLECAT, -Ă, suflecați, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Îndoit, răsfrînt în sus, ridicat; sumes. Era desculț, cu ițarii suflecați pînă la genunchi. SADOVEANU, O. VII 358. Să nu spun minciuni, dar peste o dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate. CREANGĂ, A. 99. Opt voinici cu spete late, Și cu mîneci suflecate, Stau cu puștile-ncărcate. ALECSANDRI, P. A. 54. – Variante: (regional) suflicat, -ă (ȘEZ. III 178), sufulcat, -ă (MARIAN, NU. 47) adj.

SUFLICAT, -Ă adj. v. suflecat.

SUFULCAT, -Ă adj. v. suflecat.

SUPLICA, suplic, vb. I. Intranz. (Învechit) A se ruga cu stăruință și umilință. S-o vadă rugătoare că pentru el suplică, Mai bine mort să fie de zece ori ar vrea. MACEDONSKI, O. I 249.

suplicà v. a ruga cu supunere, cu stăruință.

suvulcat a. suflecat, sumes. [Din sufulcà: v. suflecà).

súplic, a -ecá v. tr. V. suflec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suplica (a ~) (înv.) (desp. su-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. suplic, 2 sg. suplici, 3 suplică; conj. prez. 1 sg. să suplic, 3 să suplice

suplica (a ~) (înv.) (su-pli-) vb., ind. prez. 3 suplică

suplica vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. suplic, 3 sg. și pl. suplică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUFLECAT adj. îndoit, întors, răsfrânt, ridicat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cu mânecile ~.)

SUFLECAT adj. îndoit, întors, răsfrînt, ridicat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cu mînecile ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

suplica (-c, -at), vb. – A se ruga de cineva. Lat. supplicare (sec. XIX), it. supplicare. – Der. suplică, s. f. (cerere, jalbă), din fr. supplique; suplicant, s. m., din it. supplicante.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

suvulcat, -ă, adj. (înv. și reg.) suflecat, sumes.

Intrare: suflecat
suflecat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suflecat
  • suflecatul
  • suflecatu‑
  • suflecată
  • suflecata
plural
  • suflecați
  • suflecații
  • suflecate
  • suflecatele
genitiv-dativ singular
  • suflecat
  • suflecatului
  • suflecate
  • suflecatei
plural
  • suflecați
  • suflecaților
  • suflecate
  • suflecatelor
vocativ singular — —
plural — —
suflicat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suflicat
  • suflicatul
  • suflicatu‑
  • suflicată
  • suflicata
plural
  • suflicați
  • suflicații
  • suflicate
  • suflicatele
genitiv-dativ singular
  • suflicat
  • suflicatului
  • suflicate
  • suflicatei
plural
  • suflicați
  • suflicaților
  • suflicate
  • suflicatelor
vocativ singular — —
plural — —
zuvelcat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zuvelcat
  • zuvelcatul
  • zuvelcatu‑
  • zuvelcată
  • zuvelcata
plural
  • zuvelcați
  • zuvelcații
  • zuvelcate
  • zuvelcatele
genitiv-dativ singular
  • zuvelcat
  • zuvelcatului
  • zuvelcate
  • zuvelcatei
plural
  • zuvelcați
  • zuvelcaților
  • zuvelcate
  • zuvelcatelor
vocativ singular — —
plural — —
zovercat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suvulcat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suvolcat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suvelcat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suplicat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suflucat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sufâlcat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sufulcat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufulcat
  • sufulcatul
  • sufulcatu‑
  • sufulcată
  • sufulcata
plural
  • sufulcați
  • sufulcații
  • sufulcate
  • sufulcatele
genitiv-dativ singular
  • sufulcat
  • sufulcatului
  • sufulcate
  • sufulcatei
plural
  • sufulcați
  • sufulcaților
  • sufulcate
  • sufulcatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: suplica
  • silabație: su-pli-ca info
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suplica
  • suplicare
  • suplicat
  • suplicatu‑
  • suplicând
  • suplicându‑
 singular plural
  • suplică
  • suplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suplic
 (să)
  • suplic
  • suplicam
  • suplicai
  • suplicasem
a II-a (tu)
  • suplici
 (să)
  • suplici
  • suplicai
  • suplicași
  • suplicaseși
a III-a (el, ea)
  • suplică
 (să)
  • suplice
  • suplica
  • suplică
  • suplicase
plural I (noi)
  • suplicăm
 (să)
  • suplicăm
  • suplicam
  • suplicarăm
  • suplicaserăm
  • suplicasem
a II-a (voi)
  • suplicați
 (să)
  • suplicați
  • suplicați
  • suplicarăți
  • suplicaserăți
  • suplicaseți
a III-a (ei, ele)
  • suplică
 (să)
  • suplice
  • suplicau
  • suplicară
  • suplicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suflecat, suflecatăadjectiv

  • 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Răsfrânt în sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ridicat răsfrânt sumecat sumes tras îndoit întors
    • format_quote Era desculț, cu ițarii suflecați pînă la genunchi. SADOVEANU, O. VII 358. DLRLC
    • format_quote Să nu spun minciuni, dar peste o dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate. CREANGĂ, A. 99. DLRLC
    • format_quote Opt voinici cu spete late, Și cu mîneci suflecate, Stau cu puștile-ncărcate. ALECSANDRI, P. A. 54. DLRLC
etimologie:
  • vezi sufleca DEX '09 DEX '98

suplica, suplicverb

  • 1. învechit A se ruga de cineva cu stăruință și umilință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-o vadă rugătoare că pentru el suplică, Mai bine mort să fie de zece ori ar vrea. MACEDONSKI, O. I 249. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.