3 intrări
19 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SULTAN, sultani, s. m. Titlu dat monarhului din Imperiul Otoman și din alte țări musulmane; persoană care poartă (sau purta) acest titlu. ♦ (Înv.) Sultan-mezat = licitație specială care avea loc în divanul țării. – Din tc. sultan.
SULTAN, sultani, s. m. Titlu dat monarhului din Imperiul Otoman și din alte țări musulmane; persoană care poartă (sau purta) acest titlu. ♦ (Înv.) Sultan-mezat = licitație specială care avea loc în divanul țării. – Din tc. sultan.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
sultan [At: (a. 1594) IORGA, C. I. II, 234 / V: (înv) sol~ / Pl: ~i / E: tc sultan] 1 sm Titlu dat suveranilor din Imperiul Otoman și din alte țări musulmane Si: (înv) șah1. 2 sm Persoană care poartă titlul de sultan (1) Si: (înv) șah1. 3 a (Înv; d. stofe) De bună calitate. 4 sm (Înv) Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SULTAN, sultani, s. m. Titlu dat monarhului din imperiul otoman și din unele țări musulmane. Sultanul Marocului. ▭ Sultanul azi se află în prietinie mare cu craiul Lehiei. SADOVEANU, O. VII 26. Și cum o privea sultanul, ea se-ntunecă... dispare. EMINESCU, O. I 142. Cînd fu la Cîmpii Rigăi, zice cronica, veni și sultan Murad cu toate oștile lui. BĂLCESCU, O. I 48. ◊ Compus: (învechit) sultan-mezat = licitație publică. Moșia... pe care am cumpărat-o de la sultan-mezat. FILIMON, C. 191.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SULTAN ~i m. (în Imperiul Otoman și în alte țări musulmane; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; monarh; suveran. /<turc. sultan
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sultan m. titlul împăraților Turciei și od. al Hanilor tătărești. [Turc. SÜLTAN].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sultán m. (turc. [d. ar.] sultan). Împăratu turcesc orĭ morocan. Odinioară și titlu al hanilor tătăreștĭ. Sultan-mezat, mezat domnesc care se ținea în divan (sin. cu cochiĭ-vechĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soltan sm vz sultan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sultan-mezat n. mezat domnesc care se ținea în Divanul țării (numit și cochii-vechi): moșia Postelnicului pe care a cumpărăt-o dela sultan-mezat FIL. [V. mezat].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sultan s. m., pl. sultani
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sultan s. m., pl. sultani
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sultan s. m., pl. sultani
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sultan-mezat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sultan-mezat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sultan-mezat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SULTAN s. (IST.) padișah, (înv.) șah. (~ otoman.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SULTAN s. (IST.) (înv.) șah. (~ otoman.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sultan (sultani), s. m. – Monarh musulman. Tc. sültan, din arab. sultan „putere” (Șeineanu, II, 328; Lokotsch 1945), cf. ngr. σουλτάνος, bg., rus. sultan etc. – Der. sultană, s. f. (soție sau fiică de sultan); sultănea, s. f. (conduraș, Tropaeolum majus); sultănesc, adj. (de sultan); sultănică, s. f. (dans popular din Munt. și Dobr.); sultanin, adj. (imperial), din tc. sültani.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sultan-mezat s.n. (înv.) licitație, mezat domnesc care se ținea în Divanul țării; cochii-vechi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SULTAN subst. 1. – țig. (16 B V 271); – sătean, mold., 1654; – G., ard. (Sd I -II 30); -ești s. (Dm). 2. Sultana, domniță, din dinastia Mușatinilor, mama lui Nic. Mavrocordat (Hurm XIII); frecv. f. 3. Soltan, mold. (16 A I 10; DM 57); – boier (17 A V 286); – a „domnița” (RI II 25); -ul, ard. (Sd X); Soltănești s. 4. Soldana și Soltana f., dobr. (RI XI 205).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv neutru compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sultan, sultanisubstantiv masculin
- 1. Titlu dat monarhului din Imperiul Otoman și din alte țări musulmane; persoană care poartă (sau purta) acest titlu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sultanul Marocului. DLRLC
- Sultanul azi se află în prietinie mare cu craiul Lehiei. SADOVEANU, O. VII 26. DLRLC
- Și cum o privea sultanul, ea se-ntunecă... dispare. EMINESCU, O. I 142. DLRLC
- Cînd fu la Cîmpii Rigăi, zice cronica, veni și sultan Murad cu toate oștile lui. BĂLCESCU, O. I 48. DLRLC
-
etimologie:
- sultan DEX '98 DEX '09
sultan-mezatsubstantiv neutru
- 1. Licitație specială care avea loc în divanul țării. DEX '09 DLRLC
- Moșia... pe care am cumpărat-o de la sultan-mezat. FILIMON, C. 191. DLRLC
-