SUDA, sudez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese metalice realizând între ele, prin încălzire sau prin presare, în anumite condiții de temperatură și de presiune, o legătură metalică sau chimică. ♦ Refl. Fig. A se uni, a se închega, a se lega. ♦ Refl. (Despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lipi (după ce au fost rupte sau tăiate etc.). ♦ Refl. (Despre elemente ale vorbirii) A se uni formând un singur cuvânt; a se aglutina. – Din fr. souder.

suda [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~dez / E: fr souder] 1-2 vtrp (Șfg) (C.i. piese din metal, din ceramică, din material sintetic etc.) A îmbina în anumite condiții de temperatură și de presiune, realizând astfel o legătură atomică Si: a aglutina (1-2), a alipi (3-4), a lipi, a reuni, a uni. 3-4 vtr (Fig) A (se) stabili relații de prietenie, de dragoste, de stimă etc. 5-6 vtr (Fig) A (se) apropia din punct de vedere al ideilor, al sentimentelor Si: a (se) închega, a (se) lega, a (se) uni. 7 vr (D. oase, ligamente etc.) A se lipi la loc (după ce au fost fracturate, tăiate etc.) Si: a (se) prinde. 8 vr (D. particulele unui cuvânt) A se alipi unul de altul, formând un singur cuvânt. 9 vr (D. cuvinte) A forma unități frazeologice Si: a se aglutina (3), a se lipi, a se reuni, a se uni.

SUDA, sudez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese metalice realizând între ele, prin încălzire sau prin presare, în anumite condiții de temperatură și de presiune, o legătură metalică sau chimică. ♦ Fig. A se uni, a se închega, a se lega. ♦ (Despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lipi (după ce au fost rupte sau tăiate etc.). ♦ Refl. (Despre elemente ale vorbirii) A se uni formând un singur cuvânt; a se aglutina. – Din fr. souder.

SUDA, sudez, vb. I. Tranz. A îmbina două obiecte metalice (cu sau fără ajutorul unui metal străin) realizînd între ele (în anumite condiții de temperatură și de presiune) o legătură atomică. Roata trebuia sudată în noaptea asta. DUMITRIU, V. L. 140. ◊ Fig. Crearea Regiunii Autonome Maghiare a sudat și mai puternic frăția oamenilor muncii romîni și maghiari. GHEORGHIU-DEJ, R. 36. ◊ Refl. pas. Cunoștințele lor nu trebuie să se rezume la pură teorie, ci trebuie să se lege, să se sudeze de munca practică. SAHIA, U.R.S.S. 132. ♦ Refl. (Med.; despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lega, a se îmbina (după ce fuseseră tăiate, rupte, luxate etc.). ♦ Refl. (Lingv.; despre elemente distincte ale vorbirii) A se alipi unul de altul, unindu-se și formînd un singur cuvînt. V. aglutina. Articolul enclitic se sudează cu substantivul.

SUDA vb. I. tr. A îmbina (realizînd o legătură atomică) două piese de metal astfel încît să adere perfect una la cealaltă. ♦ refl. (Despre oase, ligamente) A se uni, a se lega. ♦ refl. (Despre elemente de vorbire) A se alipi unul de altul, formînd un singur cuvînt. [< fr. souder].

SUDA vb. I. tr. a îmbina două piese de metal prin sudare. II. refl. 1. (despre oase, ligamente) a se uni, a se lega, a se lipi. 2. (despre elemente de vorbire) a se alipi unul de altul, formând un singur cuvânt. (< fr. souder)

A SUDA ~ez tranz. 1) (piese metalice) A îmbina prin topire sau prin presare în stare de incandescentă; a lipi. 2) A face să se sudeze. /<fr. souder

A SE SUDA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre oase, ligamente etc.) A-și recăpăta integritatea prin concreștere. 2) (despre elemente ale vorbirii) A se uni, formând un singur cuvânt. /<fr. souder

sodă sfs [At: GT (1839), 8²/37 / V: (îrg) sudă, (reg) zo~, zotă / E: ger (1-3) Soda, (4) Soda (waser), (5) lat soda] 1 Sare (cristalizată) de culoare albă a acidului carbonic, neutralizată cu sodiu și folosită în industria sticlei, a coloranților, a săpunului etc., în gospodărie pentru spălatul rufelor, al vaselor etc. Si: carbonat de sodiu, (înv) natron, (îvr) natru. 2 (Îs) ~ calcinată Carbon de sodiu în stare anhidră. 3 (Îs) ~ caustică Compus chimic anorganic de culoare albă, opacă și cristalină, solubil în apă și în alcool, care distruge țesutul animal sau vegetal și se folosește în industria de coloranți, în cea textilă, la rafinarea produselor petroliere etc. Si: hidroxid de sodiu, (reg) natron. 4 (Asr) Sifon. 5 Plantă marină din a cărei cenușă se extrăgea o sare alcalină, asemănătoare sodei Si: sărăcică (Salvasola soda).

sudă sf vz sodă

zodă sf vz sodă

zotă sf vz sodă

zodă s.f. v. sodă.

SODĂ s. f. 1. Substanță de culoare albă, de obicei cristalizată, întrebuințată la spălatul rufelor, la curățatul vaselor etc.; carbonat neutru de sodiu. ♦ (De obicei determinat prin «caustică») Substanță de culoare albă-gălbuie, cristalizată, întrebuințată la fabricarea săpunurilor, în industria coloranților, la mercerizarea bumbacului etc.; hidrat de sodiu. Îi cerea sodă ca să facă săpun. GALAN, B. I 50. Se spală paiele timp de 2 ore într-o soluție compusă din 20 părți apă de ploaie și o parte sodă caustică. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 218. 2. (Regional) Apă gazoasă, sifon.

SODĂ s.f. Substanță de culoare albă, de obicei cristalizată, întrebuințată pentru spălatul rufelor, vaselor etc.; carbonat neutru de sodiu. ◊ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, întrebuințat la fabricarea săpunurilor și ca reactiv. [< germ. Soda].

SODĂ s. f. substanță albă, de obicei cristalizată, pentru spălatul rufelor, vaselor etc.; carbonat neutru de sodiu. ♦ ~ caustică = hidrat de sodiu cristalizat, folosit la fabricarea săpunurilor și ca reactiv. (< germ. Soda)

SODĂ f. Substanță albă cristalizată întrebuințată în industrie și în gospodărie (pentru spălatul rufelor, vaselor etc.). ~ calcinată. ◊ ~ caustică hidroxid de sodiu. [G.-D. sodei] /<germ. Soda, lat. soda

sodă f. 1. plantă ce crește pe marginile mării; 2. sare alcalină extrasă din cenușa acestei plante; 3. apă gazoasă.

*sódă f. fără pl. (fr. germ. soda). O plantă chenopodiacee din care se scotea odinioară o sare alcalină. Sarea alcalină extrasă din cenușa acestei plante: soda din comerciŭ e propriu zis un carbonat neutru de sodiŭ (Co₂ Na₂), cu care se curăță vasele culinare, ĭar soda caustică e un idrat neutru de sodiŭ (Na OH), care se întrebuințează la făcut săpun și ca reactiv. Nord (după germ. soda-wasser). Apă gazoasă, sifon: a bea sodă.

4) sud, a -á v. intr. (lat. sudare. V. sud 1 și asud 2). Meh. Asud, vorbind de părețĭ: beciŭ sudă.

*sudéz v. tr. (fr. souder, d. lat. solidare, a consolida). Forostesc, lipesc doŭă bucățĭ de metal. Lipesc vindecînd un os frînt. V. pripoĭesc.

suda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sudez, 3 sudează; conj. prez. 1 sg. să sudez, 3 să sudeze

suda (a ~) vb., ind. prez. 3 sudează

suda vb., ind. prez. 1 sg. sudez, 3 sg. și pl. sudează

sodă s. f., g.-d. art. sodei

+sodă caustică s. f. + adj.

+sodă de rufe s. f. + prep. + s. f. pl.

sodă s. f., g.-d. art. sodei

sodă s. f., g.-d. art. sodei

SUDA vb. 1. (MED.) a se prinde. (Oasele fracturate s-au ~.) 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) uni. (Două elemente care se ~.)

SUDA vb. 1. (MED.) a se prinde. (Oasele s-au ~.) 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) uni. (Două elemente care se ~.)

SODĂ s. (CHIM.) 1. carbonat de sodiu, (înv.) natron. 2. sodă caustică = hidroxid de sodiu, (reg.) natron.

SODĂ s. v. natrit, sifon.

SODĂ s. (CHIM.) 1. carbonat de sodiu, (înv.) natron. 2. sodă caustică = hidroxid de sodiu, (reg.) natron.

sodă s. v. NATRIT. SIFON.

suda (-dez, -at), vb. – A lipi. Fr. souder. – Der. sudor, s. m., din fr. soudeur; sudură, s. f., din fr. soudure.

sodă s. f. – Carbonat de calciu. – Mr. sodă. It. soda, prin intermediul ngr. σόδα, cf. tc., bg. soda.

ZOTĂ, zote, s. f. (Argou) Furt organizat, acțiune pusă la cale de către o bandă de hoți. (etim. nec.)

sodă, s.f. – Carbonat de sodiu, folosit la spălatul rufelor sau a vaselor (Apșa de Jos). – Din germ. Soda „sodă, sifon” (Scriban, DEX, MDA).

sodă s. f. sg. vodcă, rachiu alb.