2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUBSTANTIVARE, substantivări, s. f. Faptul de a substantiva; substantivizare. – V. substantiva.
SUBSTANTIVARE, substantivări, s. f. Faptul de a substantiva; substantivizare. – V. substantiva.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
substantivare sf [At: PHILIPPIDE, P. 175 / Pl: ~vări / E: substantiva] 1 Transformare în substantiv Si: substantivizare (1), (îvr) substantificare (1). 2 Întrebuințare cu valoare de substantiv Si: substantivizare (2), (îvr) substantificare (2). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTANTIVARE, substantivări, s. f. Faptul de a (se) substantiva.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTANTIVARE s.f. Faptul de a (se) substantiva; substantivizare. [< substantiva].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTANTIVA, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința cu valoare de substantiv o parte de vorbire care aparține altei clase gramaticale decât substantivul; a substantiviza. – Din fr. substantiver.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiva [At: PHILIPPIDE, P. 175 / Pzi: ~vez / E: fr substantiver] 1 vt A face să capete valoare de substantiv. 2-3 vtr A (se) transforma în substantiv Si: a substantiviza (2-3), (îvr) a substantifica (1). 4-5 vtr A (se) întrebuința cu valoare de substantiv Si: a substantiviza (4-5), (îvr) a substantifica (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTANTIVA, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcțiune de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decît substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decît substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTANTIVA, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcție de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decît substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decît substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. – Fr. substantiver.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
SUBSTANTIVA vb. I. tr. A folosi cu funcție de substantiv un cuvînt care are o altă categorie gramaticală. ♦ refl. A se transforma în substantiv; a se substantiviza. [Cf. fr. substantiver].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTANTIVA vb. tr., refl. a (se) transforma în substantiv, a (se) substantiviza. (< fr. substantiver)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE SUBSTANTIVA pers. 3 se ~ează intranz. v. A SE SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SUBSTANTIVA ~ez tranz. v. A SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
substantivare s. f., g.-d. art. substantivării; pl. substantivări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
substantivare s. f., g.-d. art. substantivării; pl. substantivări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantivare s. f., g.-d. art. substantivării; pl. substantivări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. substantivez, 3 substantivează; conj. prez. 1 sg. să substantivez, 3 să substantiveze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
substantiva (a ~) vb., ind. prez. 3 substantivează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiva vb., ind. prez. 1 sg. substantivez, 3 sg. și pl. substantivează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUBSTANTIVARE s. (GRAM.) substantivizare. (~ adjectivelor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUBSTANTIVARE s. (GRAM.) substantivizare. (~ adjectivelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBSTANTIVA vb. (GRAM.) a (se) substantiviza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUBSTANTIVA vb. (GRAM.) a (se) substantiviza.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SUBSTANTIVARE (SUBSTANTIVIZARE) s. f. (< substantiva, cf. fr. substantiver): transformare a unei părți de vorbire în substantiv cu ajutorul articolelor și al topicii. Se vorbește astfel despre s. adjectivului, a numeralului, a pronumelui, a verbului, a adverbului și a interjecției, ca de exemplu frumosul, un leneș, cel sărac; treiul, un trei; sinea, ielele, eul, nimicul, un nimic; trecerea, o trecere, aratul, un arat, rănitul, un rănit, cel rănit; binele, un bine; oful, un of, vaiul etc.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantivare, substantivărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a substantiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: substantivizare
etimologie:
- substantiva DEX '09 DEX '98 DN
substantiva, substantivezverb
- 1. A întrebuința cu valoare de substantiv o parte de vorbire care aparține altei clase gramaticale decât substantivul. DEX '09 DLRLC DNsinonime: substantiviza
- 1.1. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decât substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. DLRLC DN
-
etimologie:
- substantiver DEX '09 DN