11 definiții pentru stufiș
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STUFIȘ, stufișuri, s. n. Tufiș, desiș. – Stuf + suf. -iș.
STUFIȘ, stufișuri, s. n. Tufiș, desiș. – Stuf + suf. -iș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stufiș1 sn [At: BARCIANU / Pl: ~uri / E: stuf + -iș] 1 Desiș sau mulțime de stuf. 2 Loc pe care crește (mult) stuf Si: stufărie (2), stufăriș1 (2), trestiiș, (rar) trestiet, (pop) stufăraie, (reg) trestar1, trestărie, trestiaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stufiș2 sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: s- + tufiș] 1 Mulțime de copaci tineri sau desiș de tufe Si: crâng (19), desiș (2), hățiș (2), stufăriș2 (2), tufărie, tufăriș, tufiș, tufărime, (rar) stuf (6), (pop) bunget, desime (2), (reg) hălăciugă (1), huceag, huci2 (3), tufar, tufă, tufet. 2 (Pex) Pădure foarte deasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STUFIȘ, stufișuri, s. n. Tufiș. Soarele ieși strălucitor după un stufiș de trandafiri. POPESCU, B. II 43. Ercule făcu un laț cu meșteșug... și se pitula cît colea într-un stufiș. ISPIRESCU, U. 40.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STUFIȘ ~uri n. v. STUFĂRIȘ. /stuf + suf. ~iș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stufiș n. pădure de stuf, pădure deasă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stufíș, V. tufiș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tufíș și stufíș n., pl. urĭ (d. tufă). Desiș de tufe saŭ de copăceĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stufiș s. n., pl. stufișuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stufiș s. n., pl. stufișuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stufiș s. n., pl. stufișuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stufiș, stufișurisubstantiv neutru
-
- Soarele ieși strălucitor după un stufiș de trandafiri. POPESCU, B. II 43. DLRLC
- Ercule făcu un laț cu meșteșug... și se pitula cît colea într-un stufiș. ISPIRESCU, U. 40. DLRLC
-
etimologie:
- Stuf + sufix -iș. DEX '98 DEX '09