16 definiții pentru stucatură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUCATURĂ, stucaturi, s. f. Ornament arhitectonic în relief (pentru interiorul clădirilor), executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos. – Din it. stuccatura.

STUCATURĂ, stucaturi, s. f. Ornament arhitectonic în relief (pentru interiorul clădirilor), executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos. – Din it. stuccatura.

stucatu sf [At: IORGA, S. D. VIII, 16 / V: (înv) ștoc~, (reg) șticăt~, știucăt~, șt~ / Pl: ~ri / E: it stuccatura, ger Stukatur] 1 Ornament arhitectonic în relief (pentru interiorul clădirilor) executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos. 2 (Reg; lpl) Lemne subțiri care se bat pe pereții din lemn ai caselor, pentru ca să țină tencuiala sau lutul. 3 (Reg; îf ștocătură) Tavan1.

STUCATURĂ, stucaturi, s. f. (La sg. de obicei cu sens colectiv) Ornamente în relief (pentru interiorul clădirilor) executate din stuc sau din mortar simplu de ipsos. – Variantă: (învechit) ștocatu (GOLESCU, Î. 115) s. f.

STUCATU s.f. Ornamentație realizată în relief din stuc în interiorul clădirilor. [Var. ștucatură s.f. / < it. stuccatura].

STUCATU s. g. ornamentație în relief, din stuc, în interiorul clădirilor. (< it. stuccatura)

STUCATURĂ ~i f. arhit. Element ornamental în relief pentru decorarea interiorului unei clădiri. /<it. stuccatura, germ. Stukatur

*stucatúră f., pl. ĭ (it. stuccatura). Lucrare (tencuĭală, ornament) de stuc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stucatu s. f., g.-d. art. stucaturii; pl. stucaturi

stucatu s. f., g.-d. art. stucaturii; pl. stucaturi

stucatu s. f., g.-d. art. stucaturii; pl. stucaturi

Intrare: stucatură
stucatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stucatu
  • stucatura
plural
  • stucaturi
  • stucaturile
genitiv-dativ singular
  • stucaturi
  • stucaturii
plural
  • stucaturi
  • stucaturilor
vocativ singular
plural
ștocatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștocatu
  • ștocatura
plural
  • ștocaturi
  • ștocaturile
genitiv-dativ singular
  • ștocaturi
  • ștocaturii
plural
  • ștocaturi
  • ștocaturilor
vocativ singular
plural
ștucatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștucatu
  • ștucatura
plural
  • ștucaturi
  • ștucaturile
genitiv-dativ singular
  • ștucaturi
  • ștucaturii
plural
  • ștucaturi
  • ștucaturilor
vocativ singular
plural
ștocătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
știucatură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stucatu, stucaturisubstantiv feminin

  • 1. Ornament arhitectonic în relief (pentru interiorul clădirilor), executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.