2 intrări
30 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRĂNUTA, strănut, vb. I. Intranz. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. – Lat. sternutare.
STRĂNUTA, strănut, vb. I. Intranz. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. – Lat. sternutare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
strănuta vi [At: NECULCE, L. 113 / V: (îvp) stărn~, (înv) stern~, ~ren~ (reg) sdr~, stărmu~, ~ăhuna, ~ămu~, ~ăsia, ~ășuna, zdr~, zdrehuna / Pzi: strănut / E: sternutare] 1 (D. oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni, printr-un act reflex brusc și violent al mușchilor expiratori Si: (pop) a străfiga1 (1), (reg) a prâsni2, a zdrăvăna. 2 (Îvr) A vărsa pe gură. 3 (Reg; d. cai) A forăi (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂNUTA, strănut, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămîni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. Un țap... scutura din cap și strănuta disperat. HOGAȘ, M. N. 201. Nu știu cum s-a făcut, că ori chersinul a crăpat, ori cumătrul a strănutat. CREANGĂ, P. 24. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. 2. (Rar, despre cai) A forăi. Caii au strănutat cu putere în iarbă, unii mai aproape, alții mai încolo, pe urmă s-au alinat, rămînînd neclintiți. SADOVEANU, F. J. 539.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A STRĂNUTA strănut intranz. A elimina brusc și cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni printr-o contracție involuntară a mușchilor expiratori. /<lat. sternutare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strănutà v. a da un strănut. [Lat. STERNUTARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sdrănuta v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stărnut2, ~ă a vz strănut2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stărnuta v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sternuta v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străhuna v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strămuta2 v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strănut2, ~ă smf, a [At: HEM 90 / V: (reg) ~ren~, stărn~ / Pl: ? / E: ml *sternutus] (Îvp) 1-2 (Cal) cu o pată albă pe nas sau pe bot.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strășuna2 v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strenut2, ~ă a, smf vz strănut2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strenuta v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrănuta v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrehuna1 v vz strănuta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂNUT2, -Ă, strănuți, -te, adj. (Despre cai) Cu o pată albă pe bot. Că eu, măre, m-oi turci Dacă voi mi-ți dărui Cu cincizeci de iepe roaibe... Cu dungi negre pe spinare Strănute de cîte-o nare. MAT. FOLK. 731.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRĂNUT2, -Ă, strănuți, -te, adj. (Despre cai) Cu o pată albă pe bot. – V. strănuta.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
stănút, -ă adj. (dintr’o răd. stan- cu -ut din cornut). Est. Cu botu alb (vorbind de vite): o tretină stănută pe bot (Btș.). – În sud strănut (după strănut 3), care ar veni d. sîrb. srnat, de coloarea căprioareĭ (GrS. 1937, 279).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) strănút, -ă adj. V. stănut.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
3) strănút, a -á v. intr. (lat. sternûtáre, a strănuta des, d. sternúere, a strănuta, it. starnutare și -tire, pv. sp. estornudar, fr. éternuer). Expir convulsiv și violent aeru pe nas și pe gură, cum se întîmplă cînd te gîdili în nas orĭ aĭ guturaĭ. – Și stărnut și strenut. V. străfig.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
strănuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strănut, 2 sg. strănuți, 3 strănută; conj. prez. 1 sg. să strănut, 3 să strănute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
strănuta (a ~) vb., ind. prez. 3 strănută
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strănuta vb., ind. prez. 1 sg. strănut, 3 sg. și pl. strănută
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRĂNUTA vb. (pop.) a străfiga, (reg.) a pârșni, (prin Ban.) a zdrăvăna. (E răcit și ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRĂNUTA vb. (pop.) a străfiga, (reg.) a pîrșni, (prin Ban.) a zdrăvăna. (E răcit și ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
strănuta (-t, -at), vb. – A elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas și pe gură. – Var. stărnuta, strenuta. Mr. stărnut(are). Lat. sternūtāre (Meyer, Alb. St., IV, 120; Pascu, I, 161; REW 8250), cf. it. starnutare, (v. it. stranutare, sicil. stranutari, friul. stranudá), prov., cat., sp. estornudar, fr. éternuer. Lipsește în Trans. de V (ALR, I, 78). – Der. strănut (var. strănutat, strănutătură), s. f. (acțiunea de a strănuta, zgomotul produs).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strănut (-tă), adj. – Cu o pată albă pe nas sau pe bot. – Var. stărnut, strenut. Origine incertă. După Tiktin și Candrea, din a strănuta „e elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas și pe gură”, dar legătura lor semantică nu este clară. Ar putea fi pus în legătură cu sl. sruna „căprior”, cf. bg. sărna, sb. srna „căprior” (Densusianu, GS, I, 348 și VII, 279; Rosetti, II, 82); deși destul de greu cu got. stairno › germ. Stern „stea” (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 254; Pușcariu, Lr., 273). După Skok, ZRPh., L, 272, cf. REW 8242N, din lat. stella, cu infixul r, ca bol. strela, sp. estrella.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
strănut, strănută, adj., s.m. și f. (înv. și pop.) (cal) cu o pată albă pe nas sau pe bot.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
strănuta, strănutverb
- 1. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un țap... scutura din cap și strănuta disperat. HOGAȘ, M. N. 201. DLRLC
- Nu știu cum s-a făcut, că ori chersinul a crăpat, ori cumătrul a strănutat. CREANGĂ, P. 24. DLRLC
-
-
- 2. Despre cai: forăi. DLRLCsinonime: forăi
- Caii au strănutat cu putere în iarbă, unii mai aproape, alții mai încolo, pe urmă s-au alinat, rămînînd neclintiți. SADOVEANU, F. J. 539. DLRLC
-
etimologie:
- sternutare DEX '09 DEX '98
strănut, strănutăadjectiv
- 1. (Despre cai) Cu o pată albă pe bot. DLRLC
- Că eu, măre, m-oi turci Dacă voi mi-ți dărui Cu cincizeci de iepe roaibe... Cu dungi negre pe spinare Strănute de cîte-o nare. MAT. FOLK. 731. DLRLC
-
etimologie:
- strănuta DLRM